571 matches
-
într-o răpire sufletească, și am avut o vedenie: un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, se cobora din cer, și a venit pînă la mine. 6. Cînd m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele și păsările cerului. 7. și am auzit un glas, care mi-a zis: "Petre, scoală-te, taie și mănîncă." 8. Dar eu am răspuns: "Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
sunt cunoscute din veșnicie." 19. De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu; 20. ci să li se scrie doar să se ferească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sînge. 21. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat." 22. Atunci, apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
spune prin viu grai aceleași lucruri. 28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfînt și nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decît ceea ce trebuie, 29. adică: să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace sugrumate, și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși." 30. Ei deci, și-au luat rămas bun de la Biserică, și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
au auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rînduială, și păzești Legea. 25. Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotărît și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace sugrumate și de curvie. 26. Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curățit, și a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfîrșitul zilelor curățirii cînd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei. 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
a chemat pe doi sutași, și le-a zis: "La ceasul al treilea din noapte, să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă pînă la Cezarea." 24. Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. 25. Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: 26. "Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune! 27. Acest om, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
timp, mândru. " Ce canalii sunt oamenii! gândi el. Aglae, soacră-mea, e o vrăjitoare, n-are inimă nici de un gram. Îi moare bărbatul, și se tocmește cu doctorul. Și e plină de bani. Iar Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic, nu descoperă nimic, o să moară toți, și n-o să-i rămână nici un ac. Mi-am legat viața de o insensibilă. Firește, moare ta-su, și Titi se leagănă. Ce idiot!" Până în casă, Stănică trecuse printr-un șir
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu cred că și alții ca mine se Întreabă și răspunsul nu este greu de găsit: stăpânii noștri (sau mai bine zis cei ce se cred stăpâni) nu au nevoie de slugi luminate, de stăpâni nici atât, ei au nevoie de dobitoace ușor dirijabile și cei cu multă carte deranjează și sunt greu manipulabili, deci jos cu școala! Dar ce este mai trist este faptul că și foarte mulți părinți și educatori au fost de asemenea manieră "prelucrați", Încât fac jocurile stăpânilor
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
faptul că și foarte mulți părinți și educatori au fost de asemenea manieră "prelucrați", Încât fac jocurile stăpânilor: ce le trebuie copiilor și tinerilor atâta carte?! Pentru muncă este destul să știe să semneze. Pentru care muncă? Pentru cea asemănătoare dobitoacelor, pentru că pentru orice muncă omenească normală este necesară Învățătura și o minte luminată. De ce? Pentru că orice tânăr are dreptul să-și Împlinească visele și aspirațiile, să se perfecționeze, nu să rămână animal de povară Îngenunchiat la cheremul tuturor care vor
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ale lucrurilor, de la zdreanță până la catedrală. Și tot așa, el nu-i viață decât din clipa în care, de la vierme la Dumnezeu, vietățile se bucură și gem în el. Nici un pictor n-a reușit să redea singurătatea resemnată din privirea dobitoacelor, fiindcă nici unul nu pare a fi înțeles incompatibilul ochilor animalici: o enormă tristețe și o lipsă de poezie echivalentă. Privirea omenească n-a adăugat decât accentul de regret poetic, a cărui absență indică la ființele respective vecinătatea originii lor. Amărăciunea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
secretă a dorinței. Iluminarea și îndobitocirea - una prin plus și alta prin minus - se așază în afară de soarta omului și deci în afară de posibilitățile plictiselii. Putem fi noi însă absolut siguri că sfinților nu le e urât uneori în Dumnezeu și că dobitoacele - așa cum le trădează privirea lor vacantă - nu simt nimicul neștiinței lor? Omul nu-și poate tîrî toată viața în plictiseală, deși aceasta nu-i o boală, ci o absență de intensitate. Golul consecutiv unei suferințe sau amintirea rece a unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de există socialiști care sânt numai profeți și nu nebuni. Pasiunea de absolut, în viața asta meschină, este drumul prăbușirii. Orice revoltă deschide un abis în care este mai bine să ne aruncăm, decât să ne îndulcim sufletul cu blândele dobitoace ale lui Dumnezeu. Toți înțelepții Pământului ar trebui să stea în genunchi în fața unei singure explozii de revoltă disperată. Ivan Karamazov, nici eu nu accept lumea! Nu se poate concepe o modificare esențială a structurii sociale, fără ideea de justiție
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Omul interzis”. Prostia, care adesea stă alături de codoșie, are partea ei de dispreț: „Analfabeții, Învrăjbit vârtej,/ Năvălitor din groapa altor nopți,/ Aduc prostiei Înzecit prilej/ Să-și lepede puetu-n semidocți.” (Lues latent) sau „Prostia galopează-n toată firea/ Că iapa dobitoaca la manej/ Și umedă undește născocirea/ Ridichelor Întoarse pe gâtlej”. (Hibernia) ori „Invalid și ventriloc smochinit sub cozoroc/ Blegotrop și hipospad tălpășița pentru iad/ Uite-așa cum e și nu, nimeni altul nu-i făcu./ Și se-ncrâncenă de-i
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ioanid Romanescu are dreptate atunci cand menționează: ,,Făcând parte din caracterele ,,Foarte arare” (cum ar fi spus Eminescu), Alexandru Tăcu debutează târziu cu o carte ce reprezintă un act artistic și un document istoric”. ,, Prostia galopează-n toată firea/ Că iapa dobitoaca la menaj/ Și umedă undește născocirea/ Ridichelor Întoarse pe gâtlej. Curat murdar, murdar curați/ Pe stradă, la sclavie ori acasă/ Asimilam În lucruri anturați/ Mirosul de politică-pucioasă”. Din surse sigure (va rog să mă credeți) știu că Cineva a dorit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
inutile? De-ar putea măcar să-i manipuleze sub mantaua constituționalității pe idioții ăia trei de rang consular din comisia de supraveghere a Senatului! I-ar fi mai ușor să se înțeleagă cu trei oi trase la sorți din turmele sale. Dobitoacele au mai mult bun-simț. Oftează din nou a deznădejde. E conștient că nu are nici prestanța, nici inteligența lui Gaius Asinius Pollio. Numai o minte diabolică - sau divină! - putea veni cu ideea unui te zaur militar. Chiar dacă acest tezaur militar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
legiunile îl divinizează. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea de legiuni! O adunătură de oșteni inculți. Se plimbă neliniștit prin încăpere, ca un leu în cușcă. Ei, romanii, cuceritorii lumii, au ajuns de râsul dobitoacelor, care se lasă conduse numai de animalul cel mai falnic sau cel mai aprig. Cirezile n-au în fruntea lor un taur degenerat, ci pe acela care îi întrece în mărime și putere pe ceilalți. O turmă de elefanți este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și cei lalți magistrați. Pufăie ostenit. — Să sperăm că nu vor fi probleme, murmură în surdină. Se întunecă imediat la chip. De când Curtius Atticus a cum părat de la principe o parte din școala de gladiatori, sunt exploatați mai crâncen decât dobitoacele. Vittelius nu s-a comportat niciodată ca un lanist. În calitate de procurator, doar gestionează afacerea în numele împăratului. Și o face în mod corect. Atticus însă este intermediarul morții. Un individ abject, interesat doar de câștig financiar. Pe motiv că a venit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca un fulg. Ai fi spus că nu-i mai trăia decât pântecul, că viața i se refugiase în acel pântec prea mare, devorator, înfometat. Am ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns la clinică. M-au despărțit de ea. Două infirmiere au dus-o cu un cărucior. Clămence a adormit inspirând eterul, învelită într-un cearșaf alb, șifonat. Mi s-a spus să aștept. Am stat ore întregi, așteptând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu un aer de învingători. Mulțimea se adună, nu se știe de ce, poate pentru că o mulțime e întotdeauna proastă, devine amenințătoare, îi strânge din ce în ce mai mult pe prizonieri. Se ridică pumni, sunt aruncate insulte și pietre. Ce e o mulțime? Nimic, dobitoace inofensive dacă-i privești în ochi pe fiecare în parte. Dar adunați laolaltă, aproape lipiți unul de celălalt, în mirosul trupurilor și al sudorii, al respirațiilor, contemplarea chipurilor, cel mai mic cuvânt, adevărat sau nu, devine dinamită, o mașină infernală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
el ridică vocea, ce te interesează pe tine, urlă el, până la urmă, de ce vorbești cu mine, iar eu mă fac roșie ca focul și mă duc să mă așez lângă Udi, întorcându-i spatele. Îl aud chemând-o pe asistentă, dobitoaca asta cretină nu mă lasă în pace, mă hărțuiește, dați-o afară de aici. Când asistenta ajunge la noi, pe chipul ei se poate citi aceeași expresie de politețe, mă grăbesc să mă dezvinovățesc, ca și când ar fi o profesoară venită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de vită, întocmai ca în patriarhatul veterotestamentar, neclintit de Evanghelii: „Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu dorești femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui și nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău.” (Ieșirea, 20, 17) Femeile au fost tratate ca ființe cu discernământ limitat, din când în când mai trebuiau și bătute, dar legea te împiedica să le și omori, cel puțin în ultimul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să fii sănătos. Dar cam câți erau? — Cam doi - zise Parnasie prinzând curaj. I-am văzut într-o noapte la stână la Dumesnicu. Eu dormeam, dar m-au trezit câinii. Am crezut întâi c-a intrat lupu, că prea hămăiau dobitoacele. Am luat ciomagul, am ieșit din colibă și peste gard, cam la zece pași, în poiană, i-am văzut. Eu m-am uitat la ei, ei s-au uitat la mine, așa cum vă uitați acuma și dumneavoastră. Și n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a mers la trap, a mers la galop, un galop de sănătate, cum spune vorba, un galop de fericire, cum l-am trăit noi. http://www.supliment.polirom.ro/teo/ „jurnal ldt.“ Ă lucian dan teodorovici „Un cal și alte dobitoace“ Problema cu calul e următoarea: cam pe când mă perpeleam eu de mama focului să aflu ce vrăji au mai făcut Dan Voiculescu și partidul său conservator, zappând pe diversele știri televizate și sperând să mă scot cu un subiect strong
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
om liber, ci stăpînit de tot ceea ce te înspăimîntă. Iar șeful Serviciului nu trebuie să fie prada nimănui, nici măcar propria sa victimă, dar să rămînă totuși liber. E greu pentru că de obicei oamenii liberi sînt cei hăituiți, nimeni nu vînează dobitoace, acestea sînt duse la abator și uneori merg singure chiar." Desigur, cuvintele acestea trezeau de fiecare dată cînd le rostea neliniște, dacă nu chiar îngrijorare. Uneori a simțit chiar o repulsie prost mascată, dar erau reacții previzibile. Aceste cuvinte erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i poruncise Dumnezeu. $7 1. Domnul a zis lui Noe: Intră în corabie, tu și toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. 2. Ia cu tine cîte șapte perechi din toate dobitoacele curate, cîte o parte bărbătească și cîte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, cîte o parte bărbătească și cîte o parte femeiască; 3. și cîte șapte perechi de asemenea din păsările cerului, cîte o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. 2. Ia cu tine cîte șapte perechi din toate dobitoacele curate, cîte o parte bărbătească și cîte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, cîte o parte bărbătească și cîte o parte femeiască; 3. și cîte șapte perechi de asemenea din păsările cerului, cîte o parte bărbătească și cîte o parte femeiască, pentru ca să le ții vie sămînța pe toată fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]