818 matches
-
să lipsească „vreo câteva zile“, am început să mă întreb cât de rău o bătuse nenorocitul. Bărbatul Marinei s-a parcat pe bancheta din fața mea și s-a aplecat peste masă. — Tu ești Nathan? m-a întrebat el. Nathan Glass, dobitocul? — Exact, am spus. Dar al doilea nume nu e Dobitocul, ci Joseph. — Bine, șmechere. Spune-mi de ce-ai făcut-o. — Ce? A băgat mâna în buzunar și a trântit colierul de masă. — Asta. — Era un cadou de ziua ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cât de rău o bătuse nenorocitul. Bărbatul Marinei s-a parcat pe bancheta din fața mea și s-a aplecat peste masă. — Tu ești Nathan? m-a întrebat el. Nathan Glass, dobitocul? — Exact, am spus. Dar al doilea nume nu e Dobitocul, ci Joseph. — Bine, șmechere. Spune-mi de ce-ai făcut-o. — Ce? A băgat mâna în buzunar și a trântit colierul de masă. — Asta. — Era un cadou de ziua ei. — Pentru nevastă-mea. Da. Pentru nevastă-ta. Ce-i rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să își facă ieșirea din scenă, trebuia să treacă de înaltul, burdihănosul Dimitrios. Așa a început Actul II. Pornit, cu creierul încă inflamat, Gonzalez a început să răcnească turbat, din răsputeri. — Să faci bine să nu-l mai primești pe dobitocul ăsta aici! a spus el (referindu-se la mine). Dacă-l mai primești, Marina nu mai lucrează pentru tine. Își dă demisia. Atunci să-și dea demisia, a replicat patronul de la Cosmic Diner. E localul meu și n-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-i, voi, că a intrat Într-un lăcaș al educației...» Copiii se ridică, salută În cor... Dar tovarășul rămâne, ca să zic așa, de oțel... Și crăcănat. Și cu șleapca de mușama tot pe cap. Uit tot ce Învățasem, Îi zmulg dobitocului daravela de pe bostan, deschid ușa, i-o azvârl pe coridor... Tata oftează, râde, clatină din cap a Îngrijorare: - Acum, că mă aruncasem În Răut, trebuia să Înot! Dau să-l apucpe tovarăș de guler, să-l trimet după șleapcă... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Noi am adus la sate, nu numai cunoștințe de agronomie, de igienă, chiar de arhitectură - În fine, noțiuni... - Încredințate de profesorii noștri, dar mai degrabă, fără voie, am Întărit, prin prezența noastră, mai mult decât prin acțiune... Mă gândesc la dobitocul de Sapșa, cu judecata lui anapoda, căpătată dincolo de Nistru - ce, am să m-apuc acuma să le plâng de milă acelor comisari care, după ce-au ucis, au batjocorit totul, au fost și ei Împușcați ori deportați? S-aștepte! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
creștin din acela care, nu din milă-creștinească, ci din frică Îi „iartă” pe cei care i-au făcut rău! Auzi ce să spuie prrrostul cela de Sapșa: că toți Învățătorii români sunt antisemiți - nu dau vina pe altul, dar el, dobitocul, care trăise atâta timp dincolo de Nistru, În Ucraina, nu-i cunoscuse pe Ucraineni? - aceia mâncători de Ovrei, nu plăvanii noștri! Mama lui de-de-de gânditor cu curu’! Să-ți spun un lucru - n-ai să-l afli nici din cărțile comuniștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spuneam o minciună bună, doamna ar fi cerut mai mult, mai multe amănunte - de unde? Dar despre un mort nimeni nu-ți cere amănunte - că-i mort, gata!» - De aceea te-ai hotărât să faci contrariul? - Nu l-am așteptat pe dobitocul acela, ca să fac, cum zici, contrariul. Dar e În firea omului... - Să mintă? Să spună... neadevărurile necesare? Necesare, da, dar minciuni! - Minciuna e rea numai atunci când face rău. - Nu-mi aduc aminte să-i fi Învățat pe elevii tăi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și acum ce facem? Sergentul nu răspunse. Luase aparatul de radio și chema insistent. Domnule locotenent! Sunteți la aparat, domnule locotenent? După ce chemă de cinci ori fără să primească răspuns, slobozi o înjurătură și porni motorul: — La cât e de dobitoc, îl cred în stare să fi adormit... Haidem! Porni la drum cu hurducături, pe marginea salinei, spre nord-vest, și oamenii lui trebuiră să se țină de tot ce găsiră la îndemână ca să nu zboare din mașină. în zori, locotenentul Razman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cam pe placul asistenței. Ce mai distracție, Mirelo, cum se zbătea ăla în clisa de cremă de ciocolată amestecată cu cioburi, abia ridicându-se de cât era de beat ca să-l înjure pe Velicu, și că la ce mai veniși, dobitocule, cu ea aici dacă n-o lași să danseze, și repezindu-se să-i sară-n gât sau să-l lovească și împiedicându-se numaidecât, ca să cadă iar cu nasu-n cremă și-n cioburi, și iar se ridică și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
carne vie... Ba uite că doar una chemase omul. Doar de una avea nevoie, dragostea mea, mă uitam lung și înghițeam în sec în contul brunetei ăleia criminale, al puștoaicei cu uitătură crucișă, de curvă, care erai. Mi te luase, dobitocul, alesese dintre toate pe cea mai, dragostea mea, păi, bineînțeles că meritai mai mult decât pe pârlitul ăla cu față de cocoș împintenat lângă care te urcai în mașină în zarva de râsete și apostrofări, și ai grijă, Mirelo, cum circuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ei cât lipsea, căutând cel mai mic indiciu care s-o incrimineze, dar, desigur, având În vedere că era vorba despre Fliss, nu exista nici o geantă. Avea doar un portofel mai mare, atașat ca un marsupiu de corpul ei. Ce dobitoci, spuse ea cu nepăsare când reveni. Scoase un mic pieptene din buzunarul pantalonilor și-și rearanjă părul, care era deja dat atent cu briantină. Părea să fi fost un reflex automat, deprins de prin filmele anilor ’50. Mă gândisem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lenjerie intimă drăguță, care au aceleași gusturi ca și ei, și cărora le place să facă dragoste, dar se vede că m-am înșelat amarnic. Nu știu nimic. Îi spun lui Daisy, care îmi râde în nas. —Jake e un dobitoc, zice ea. S-a jucat cu tine. S-a jucat cu mintea ta. Te-a momit și, de îndată ce te-a avut, te-a respins brutal. Ca pe un pește. Da, cam așa ceva. Dar părea atât de sincer! susțin eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o femeie, începe el misterios. Cineva pe care a pus el ochii de ceva vreme... —Și? — L-a invitat în oraș. —Oho! Și tu de unde știi? Finn mă privește compătimitor. — Oi fi eu bărbat, dar nu sunt chiar atât de dobitoc. Vorbeau despre niște filme pe care urma să le vadă și apoi el a întrebat-o neutru „Mergem și să mâncăm ceva după?“ Se pare că ea a acceptat, de vreme ce el a început să dea din cap, cum face întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trece și se duce și cine apucă, bine, cine nu, nu. Modul cel mai plăcut de a te Întoarce acolo pe unde ai trecut, fără să faci de două ori același drum, este să mergi În cerc. Și cum singurul dobitoc care se Încolăcește În formă de cerc este șarpele, iată explicația atâtor culte și mituri ale șarpelui, fiindcă e foarte dificil să reprezinți Întoarcerea soarelui Încovrigând un hipopotam. Dincolo de asta, dacă trebuie să faci o ceremonie pentru invocarea soarelui, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bancnotă. A luat-o, a răsucit-o de câteva ori, a privit-o în soare și mi-a înapoiat-o: ce să fac cu ea? Mi-am dat seama că era o zeiță a nisipurilor, o Protea, iar eu un dobitoc didactic. Ea îmi dădea puterea să înfrunt ziua pedagogică. La „Sfântul Pantelimon” predam engleza cu aerul unui impresar de vedete maneliste. Obținusem postul după cinșpe zile de stat la coadă pe holurile Inspectoratului de Limbi Străine. Inspector era un profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un laptop. - Era bun la pat? - Da, era ok, doar că nu avea imaginație. Huff! îmi vine inima la loc. - Cum adică nu avea imaginație? - Nu știu. Pur și simplu o făceam, apoi se întorcea pe o parte și adormea. - Dobitocul! Îmi aduc totuși aminte că și pe mine mă lua un somn groaznic după partidele de sex. Și cum de n-ați rămas împreună? - Nu știu. Cât ne-am întâlnit în România era bine. Venea în București. Ne cazam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țambalul coastelor, să-l compătimească. - Uite, uite, vezi cum mă lasă? a împânzit casa de mâțe, scheise! și pe mine nici nu mă bagă-n seamă. Dumnezeii măsii de nenorocită! și eu i-am trecut apartamentul pe numele ei...un dobitoc. Was ist zu tun? m-aș ridica de-aici să sparg totul cu toporul, toată munculița de-o viață, futu-i! dacă trăia Mama nu se ajungea aici. E ca la țâgani. Auzi-o cum dărâmă blocul cu muzica aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ranchiunoși; Pizdeluș un cățeluș grozav; Sephiroții malefici Nahema, Lilith, Adramalech, Baal, Belphegor, Asmodeus, Astaroth, Sathariel, Beelzebub, Thamiel; Antichristul, Moartea, îngeri și demoni, spirite, morți și vii. PROLOG Îți spun, pentru ultima oară, cu mâna pe suflet, ești cel mai mare dobitoc posibil! Cel mai cel! Un bou! Un zero! Un limbric! M-ai auzit? Să-ți intre-n bine-n cap! Băi, cretinule...! Și dă-mi înapoi ăia zece lei, până nu te pocesc! Ai înțeles mesajul? zice Dănuț Poetul, opintindu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Revino-ți! Maturizează-te, odată, bâtă! Hai! Ce-aștepți? Rușine! Te faci de râs, ca ultimul tâmpit, reia el introspecția. Suntem în miezul unei mega-chestiuni, a unei experiențe-limită, de criză, epocale, poate și tu gândești și te comporți ca orice dobitoc. Obtuzule! Vei rata totul. Chiar. Dezgustător! Coco, ca să o numesc și eu la fel ca voi, a fost rea, îi continuă Arhanghelul, Poetului, șirul reflexiei. Rea, cât cuprinde și puternică. Aidoma ei, mai sunt și alte creaturi, alte făpturi malefice
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și d-ta... Am intrat în odaia mea oarecum intimidat, cu o turbure dezamăgire în suflet. Mi-am reluat lectura cu greu, căci figura Maitreyiei conferențiind despre frumos mă obseda. Ori e o farsă la mijloc, ori eu sunt un dobitoc, îmi spuneam. Niciodată n-aș fi crezut că fata aceasta poate gândi probleme atât de responsabile. Repetam prostit: esența frumosului... Când am auzit mașina oprindu-se în fața casei, peste vreo două ceasuri, am ieșit într-adins pe verandă ca să-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deodată, o boare fierbinte, amestecată cu miros de bălării încinse la soare, de lemn câinesc și duhoare de mortăciune, îl făcu să-și ducă repede batista la nas. Apoi, nervos, să împingă cu bastonul caftanul muscalului : — Unde-ți ții ochii, dobitocule ? întoarce, n-auzi ? întoarce odată, vită ! Trecuseră, într-adevăr, de casă, și fără putoarea bine cunoscută a maidanului cine știe unde s-ar mai fi trezit ! Din fericire însă, printre scaieții ciufuliți și tufele de mătrăgună zăcea, ca de obicei, un câine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
morala? Morala? Ce morală? O caut prin buzunare, dar sînt rupte. O caut În valiză și o găsesc. Există acest bilet Împăturit. Să ne scrii. Și: Nu se poate să fii atît de naiv. Nu mai subestima niciodată invidia omenească. Dobitocul ăsta de Cojescu e o scîrbă plină de venin. Cum de v-a chemat ăla tocmai pe voi? Ai grijă de tine. E real? Chiar așa scrie? Da. Semnat: Vlad. Biletul se preface În scrum. Nu ne mai rămîn prea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru blocul estic, o Înțelegere Între sovietici și americani, ceea ce se Întîmplă acum e ceva normal. Ceaușescu n-a vrut să accepte planul lui Gorbaciov și lucrurile au Întîrziat... au Întîrziat și se produc violent, se pare că Încăpățînarea acestui dobitoc costă vieți nevinovate... Mă vede cum casc gura neștiutor și se amuză. — N-ai de unde să știi lucrurile astea, ești prea tînăr. E mai bine... Practic, de mai bine de o lună a căzut și Zidul Berlinului... OK... stai puțin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el. — Eu cred... începu Gabriel. Ar trebui să facă șocuri electrice, continuă Brian. Nu bate câmpii, îi strigă Alex. — O, nu! exclamă și Gabriel. — Bine, atunci de ce să nu-l consulte pe marele nostru psihiatru, Ivor Sefton? — Sefton e-un dobitoc, ripostă Alex. N-a vindecat niciodată pe nimeni, oamenii pleacă de la el mai țicniți decât au venit. Și-apoi pretinde niște onorarii astronomice. — Ar putea să facă o cură gratuită la Casa de Asigurări Sociale. — Numai în grup, imaginează-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el. Vizita lui, motivată de curiozitate, era, cel puțin în parte, și profesională. Nu i se părea imposibil să fie cândva, cine știe în ce fel, de ajutor acestei femei interesante. Nu-i păsa că riscă să treacă drept un dobitoc nepoftit. Era de părere că mai curând greșesc oamenii care nu încearcă, decât cei care insistă prea mult. Răspunse la remarca Stellei: — Știu că nu ești invalidă și am trecut pe aici doar ca să te văd și să fiu văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]