752 matches
-
aluziilor lubrice, loc pentru iubirea cu virtuți spirituale nu mai rămîne. Italienii nu au vocația gravității teoretice, alunecînd irepresibil în triluri lascive. E atîta duh lumesc în iubirea italiană că filosofia în marginea ei e fatal frivolă, ca o prelungire doctă a unui defect capital: pătimaș, nestatornic și labil, spiritul italian excelează în superbia zgomotoasă a mascaradei verbale. E atîta spirit de canțonetă în această metafizică a iubirii, că îți trebuie multă naivitate să-i mai cauți subtilități conceptuale. În mijlocul acestui
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
nuanța ei trivială (accentul de idiom viu, vorbit în tractire și piețe) e semn de obtuzitate crasă. Îmbrățișînd dialectul toscan, din care se va desprinde viitoarea limbă italiană, Bembo scrie trivial fără a avea nimic vulgar în expresie, dimpotrivă perorația doctă, de o cizelare izbitor de elegantă, sfîrșește în calofilie evidentă. Mai mult, exigența stilistică nu-i îngăduie abateri de la protocol: fraza e lungă, cu numeroase incise șerpuind într-o sintaxă stufoasă. Modelul livresc pe care l-a avut Bembo sub
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
a arăta că se ia în serios joacă totdeauna un rol central, iar temele cele mai grave, marile probleme ale vieții, filosofiei, moralei, sunt abordate fără emfază, parcă în treacăt, parcă în glumă. Nimic esențial nu rămâne însă nespus de către doctul dar deloc pedantul causeur care crede că are - ca și personajul din folclorul chinez invocat în titlul mai vechiului său „roman”, Vagabondul care trece sub o umbrelă găurită - , vocația fericirii. Am pus cuvântul roman între ghilimele, pentru că Jean d’Ormesson
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
Sorin Lavric E o delectare plină de cruzime să vezi cum mințile docte se stîlcesc între ele din ambiții de hegemonie doctrinară. Delectarea vine din rafinarea pe care o pun în argumentele menite a închide gura adversarilor. Și chiar dacă polemica nu ia niciodată forma altercației, pofta de a-l reduce pe celălalt la
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
Centru; iar după numerele magice ale unui deținut iluzionist, Gurii Lovin clachează. Nebunia nu-l salvează, deoarece, într-un timp kafkian, toți sunt vinovați și trecutul se modifică în funcție de necesitățile sistemului. Bine construit, personajul e inautentic doar atunci când vorbește prea doct, ca și cum o instanță împrumuta brusc personajului valorizări fără acoperire: „la acest nivel sunt sacrificate amănuntele, indivizii sunt minuscule piese pe o tablă de șah mare cât lumea”. Ilie Geangu rămâne un personaj interesant pentru definirea sistemului la scară mică. Adevăratul
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
lumină stînjenitoare. Cu un lexic de furfureală argotică și cu o fugă de idei de tip dadaist, Dinescu este un rudimentar de speță hazlie, un bufon simpatic avînd tăria de a nu fi cedat niciodată în fața ispitelor privitoare la expresia doctă. Un spirit pur, intact și ingenuu, fără scrupule de gust și fără remușcări provenite din inferioritatea spiritului său. Iar amănuntul redacțional că, imediat după fleșcăiala poetului, urmează interviul cu Andrei Pleșu, care este o mostră de sclipire retorică, amănuntul acesta
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
și nici talentul nu pot face nimic. Tocmai de aceea un tablou te inspiră prin nuanțe de duh, fără să te împingă la comentarii de intelect. Cînd apar comentariile, pictura încetează spre a face loc criticii plastice, care e forma doctă de a altera un talent prin acoperirea lui cu teorii oțioase. De aceea, dacă lăsăm deoparte menirea de colportor care mijlocește artistului relația cu un public incapabil să depisteze singur valoarea, atunci criticul plastic este un impostor: se pronunță asupra
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
surprinde duhul unui tablou, cu atît mai puțin pot descrie istoria interioară a unui grup de pictori precum „Prologul”. Rămîne atunci ca unul din membrii grupului să intre în pielea cronicarului spre a pune în lumină ceea ce specialiștii în divagații docte nu pot face: să înfățișeze dinăuntru destinul unei echipe de artiști care, din 1975 și pînă astăzi, au marcat evoluția breslei. Mai mult cînd auzi un critic ca Oliv Mircea afirmînd că, dacă a existat ceva autentic în pictura românească
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
în gradul de asumare a cuvintelor rostite: eseiștii fac teorie din acrobație ambițioasă, fără ca viața să li se molipsească cu o cîtime din perorația afișată, în vreme ce pictorii își trăiesc gîndurile spontan, fără cizelare expresivă, dar onest. E deosebirea dintre histrionismul doct cu virtuți lexicale și simplitatea reculeasă care nu vrea să păcălească pe nimeni. Paul Gherasim e un soi de Ernest Bernea cu vocație plastică și cu tenacitate de ctitor, un posedat al cărui suflet, în loc să năzuiască la elogiile semenilor, vrea
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
căruia în măsura în care știința nu se reduce la cunoașterea unor regularități utile și cercetează adevărul, ea trebuie să-și legitimeze propriile reguli de joc, volumul de Pascal Bentoiu (Ed. U.N.M.B., București, 2007) investighează și totodată ornamentează cu propria-i creație, doct, inspirat o idee problematizată cândva de Jean-François Lyotard, și care în mod expres se referă la ceea ce, cu o sintagmă destul de compromisă, se mai numește "cunoașterea artistică". Pascal Bentoiu are capacitatea să susțină uneori un demers de sens contrar și
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
versiunea ei istorică românească. Postmodernismul românesc al lui Cărtărescu îmi apare că o excrescența critică a autobiografiei sale de artist. Ceea ce nu înseamnă cîtuși de puțin că nu avem în față o lucrare de sine stătătoare, bine informată, deși nu docta în chip ostentativ, riguroasă în mînuirea conceptelor, în clasificările inevitabile, si mai ales, echilibrată în judecățile de valoare pe care nu le evita, dar nici nu le aruncă spre a se conforma unei mode ori spre a se diferenția cu
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
îl luase în brațe pe Nu noi am tras în voi!", în timp ce Mălaimare urla ca din gură de șarpe că ne va nimici fără milă), comediantul-politruc e nelipsit de pe micile ecrane. Că nu se prea înțelege nimic din dizertațiile sale docte, nu-i nici un bai. Bai e că intoleranța și jocul politic au fost introduse în domenii care-ar trebui ținute departe de propaganda de partid. în aceste condiții, e cât se poate de firesc să fim inundați cu imagini pline
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
cât de puțini intelectuali de prim nivel (nu mă gândesc doar la scriitori) sunt în stare să-și reprime tentația de a da sfaturi. De a trage concluzii înalte. Aproape toți „văd idei”. Și, văzându-le, țin să le împărtășească. Doct și, fatalmente, plictisitor. Este, probabil, vorba de o vocație filozofică (sau, oricum, metafizică) îndelung reprimată. Nu spun că învățăturile acestora n-ar fi demne de atenție. Ci numai că, discursiv, prelegerile explicite pe teme etice devin, imediat, susceptibile. Cu mai
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
așteptat ca un titlu precum Psihanaliză și societate postmodernă să introducă o abordare sistematică, bine argumentată, a unei teme incitante. Cu totul altceva își propune însă Roland Brunner. Stilul său este polemic, avântat-sceptic, ornamentând din loc în loc fraza cu trimiteri docte (dintre care de-a dreptul obsedantă prin repetiție este cea la Don Juan și Zerlina ca subiecte metafizice), dar și cu unele mai "populare" (care căutate cum sunt, devin de asemeni livrești), precum istoria inventării jocului Monopoly în 1935 - și
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
simțit cu adevărat apropiat (Cervantes, Racine, La Fontaine, Goethe, Baudelaire, Fr.Jammes, Valéry, Rilke), examinîndu-i dintr-un punct de vedere cu totul personal, de frapantă originalitate. Cel care a putut scrie astfel de glose era un literat complet. Față de comentariile docte, dar academice și șterse ale unui Philippide, cele ale lui Pillat, sclipitoare, ne descoperă mult mai mult decît un amator cultivat. Nu-i de mirare că, fără prezumție, Pillat și-a schițat și cîteva autoportrete dincolo de timp, adresîndu-se direct posterității
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
Teodoreanu și că, pentru o lucrare de licență, cineva consultase ŤAmarulť (și nu Anuarul) ŤArhivei de Folclorť"... Suntem de acord cu Mircea A. Diaconu și atunci când d-sa se rostește în favoarea cronicii literare, la ora actuală încolțită de spiritul universitar, doct, riguros, "metodologic" ca și de pragmatismul "hrănit de precizie și eficiență" comercial. Se află în chestiune "o specie care, dincolo de verdicte, mai are și plăcerea analizei din interior, a recreării unor hărți obsesionale, a problematizării prin îndoială". E puțin probabil
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
neventilate vara. Vara, efluviilor pestilențiale ale vagoanelor (atît în grupurile sanitare cît și în compartimente) li se adaugă - după ani întregi de modernizări succesive și de miliarde aruncate în vînt - eternul fenomen de șine spaghetti. Drept care ni s-a explicat doct că o modernizare a modernizării a devenit indispensabilă - la urma urmei, nici vara nu-i ca iarna... Un alt efect vizibil al hărniciei ministeriale este o scumpire aberantă a prețului călătoriilor pe calea ferată. Acesta a crescut în proporție mult
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
un propriu și o întâmplare care ni-l face disponibil). Bineînțeles, este foarte ușor să glosăm savant în marginea faptului că o parte din cunoașterea mărului este dată de universalitatea lui, iar altă parte de singularitatea sa, și să dezbatem doct care sunt proporțiile. Însă întrebarea fundamentală a și scăpat: cine garantează, ca al treilea termen, că universalitățile cu care am înconjurat mărul sunt acest măr singular? Platon a hrănit cu aceasta o întreagă tradiție, strecurând poama discordiei. La întrebare, Mathaeus
Așteptăm pe un altul? by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2827_a_4152]
-
și începuserăm să râdem cu lacrimi la emisiunea ,Revanșa starurilor" având sclipirea de inteligență să nu citim definiția pentru ,star" din DEX, dar să vizionăm în paralel, pe TVRM, o emisiune culturală în care moderatorul, foarte sigur pe el și doct, tocmai îl lămurea pe invitatul său: - ,Marin Sorescu bătea covorul cu palma aceea de bătut covorul..." - Mă, bade, zice Haralampy revoltat: sărmanul Sorescu, să nu fi avut bani de-un bătător de covoare? Revoltător! Într-adevăr...
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
serii de opere. În final, avem o secțiune de note, variante, comentarii și indici, uneori glosare, apoi un dosar al receptării critice și o bibliografie selectivă " adică tot ce trebuie ca preambul documentar și instrumente imediate de lucru pentru studiul doct al operei unui clasic. Grupez în patru categorii istorice seriile de opere apărute, într-un tablou ce arată astfel: PRECLASICII: Marii cronicari ai Moldovei: Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce, ediție și studiu introductiv de Gabriel Ștrempel, 2003
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
Sorin Lavric Cînd savanții intră în altercație doctă, tensiunea dialogului e dată de cruzimea cu care fiecare vrea să- și învingă adversarul. E ca într-un duel cu aparențe protocolare în care respectul pe care îl arăți celuilalt e în contrast cu prăpastia ce te separă de el. Pe dinafară
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
temele intelectuale de calitate. Sunt convinsă că formula sa de educație lingvistică e cea mai bună cu putință: efectele de durată se obțin mai ales prin ironizare și ridiculizare; umorul fixează în memorie o greșeală mai bine decât zece lecții docte. Din păcate, nu oricine poate aplica o formulă care se bazează pe asocierea rară de talent scriitoricesc, cultură, aptitudini actoricești, plăcere a jocului. Emisiunea sa era unică prin vivacitate, spectacol lingvistic, avalanșă de idei ingenioase și citate savuroase. Nu în
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
1990. Lipsită de preconcepții tematice (mai ales în ceea ce privește deseori clamata „dezabuzare a limbajului” din proza tinerilor) și de marotele trecutului (care încă îi mai bântuie pe cronicarii de azi), sceptică atât față de apetitul teoretizant al unora, cât și față de dimensiunea doctă cu care defilează alții, Tania Radu face o articlerie de tip special. Întemeiată pe plăcerea scrisului și pe onestitate. Exigențe pe care, solicitându-le altora, autoarea și le aplică întâi și-ntâi, sieși. Exclamația de pe ultima copertă a Ioanei Pârvulescu
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
cel mai bun deschizător de drumuri. El respectă comandamentul trasat de Ivănescu, extinzându-l, dinspre poezie, și asupra comentariului de poezie. Nu-și dă voie să mintă. (Scrupul pe care puțini critici de azi și-l fac, preferând să mimeze doct priceperea sau plăcerea.) El palpează de fiecare dată sensurile, nu le ia de-a gata: „Citindu-l și recitindu-l, mai ales după ce dialogul nostru s-a încheiat, mi s-a părut că el m-a ajutat să înțeleg că
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
titlul și cuprinsul unei fascinante anchete, dominată de prodigiosul Alexandru Macedon, i-a bîntuit curiozitatea lui Malraux, în anii săi tîrzii, - tocmai pentru că stîrnea, printre astuțiile investigative ale prozei contemporane, un duh de singular eres, anexîndu-și netemător cronologii și ipoteze docte. Așa îmi place să citesc, sagace eruptivă, exhortația memorialului de istorie, adunat în propunerile îndrăznelii creatoare, pe care, la rîndul său, o ilustra pregnant Mircea Spătaru. Suspinul patetic, al istoriei crunt îndurate, în carnea supliciaților, chinul prelung al martirilor trași
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]