750 matches
-
Cioran, Eliade, Comarnescu, spre o Românie contrafăcută. N-avea încotro: era șeful Secției de Critică a Uniunii. Nomenclatură. Îi urmăream zelul grav jovial cu care-și conducea ignarul invitat, neputîndu-l omite, în făptura aceluiași, pe calamburistul de serviciu al breslei, doctul pișicher și ironist. Dublul rol. Nemeritatul. În sfîrșit. La un moment dat, în liniștea de stup zumzăitor a sălii, un răcnet ca de moarte... Hiperdelicatul pictor septuagenar Catul Bogdan, împărțind politețuri interbelice în jur, nimerise, cu țigara aprinsă, în corsajul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la 1996. Iar, în underground-ul facilitat tocmai de strategia dubioasă a comuniștilor fardați socia-democrat,din păcate și după alegerile de acum patru ani. Aceeași strategie întreținută azi de periculoasa accedere la putere a iliescienilor vadimiști. Care, liniștiți, nu mai caută, doct, peste fruntarii, departe, modele salvatoare, pentru manipularea unei populații tot mai dezorientate, tot mai sărăcite, dar și tot mai naive în fața populismului deșănțat, fiindu-le suficientă re-"implementarea" colectivismului etatist. Întîrziindu-ne, tragic, în revenirea la lumea civilizată. Întîrziindu-ne, nu și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și omorîtă în închisoare o chinezoaică? Pentru practicarea ("subversivă") a "respirației adînci". Punct. Apropo de schingiuiri. Parcurg în "R.l." un eseu extrem de savant. Nu credeam că tortura, cu nelimitatul ei ambitus, se poate oferi, ca subiect, pentru speculații atît de docte. Lucrul se întîmplă ca atare în Limbajele durerii, două pagini de revistă în care este acoperită (exhaustiv, bănuiesc) întinderea temei. După excursul teoretic, se trece, cu aplomb, la chestiune și ne sînt etalate, pe o elegantă masă de disecție, urletele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un caz, motivîndu-și gratitudinea, fie, în altul, referindu-se strict la monumentul său. Parizianul de lume: "... în prezent toate lucrurile începute de atîta vreme sînt spre sfîrșit și eu sînt ca un ucenic în ajunul de a deveni calfă". Artistul doct: "... așezarea Coloanei depinde de locul pe care îl alegi, de cum va răsări soarele deasupra, de materia înconjurătoare... Opera trebuie să se lege perfect cu natura care să-i fixeze monumentalitatea". Sigur, ar fi fost de preferat acuratețea gramaticală a unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și artele se răsfățau cot la cot în birturile (în care numai muștele nu erau prevăzute cu microfoane). Cheful de viață și de improvizație era total. Dur adesea. Mă repet obsesional. Un exemplar: George Mărgărit, minte briantă, pe cît de doct nutrită, pe-atît de ornamental spurcată. Cînd, în locantă, un pictor hipercorect în toate și iritat de neiertătorul colimator mărgărităresc recurgea la suprema amenințare, Mărgărit rostea notoriu: Mă, T., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anii noștri de randevuuri mai mult sau mai puțin întîmplătoare: insolite partide ("internaționale") de ping-pong, subțiri libații dialogice în pivnițe secrete, replici schimbate, acid, în aburite vernisaje, întîrzieri pe sucite retroversii. Un capitol din superior-delectabilul său periplu american punctează ca doct interludiu soluțiile narative ale anilor optzeci, cu lungă bătaie în devenirea prozei moderne. Ei bine, cu imprudența neprofesionistului și cu nemăsuratul curaj al diletantului, îndrăznesc într-un moment de relâche rectoral să-i mărturisesc mult îngăduitorului Steve ceva din propria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imediat procedeul și el comod al simplificării. Aflîndu-ne într-o avantajată paralaxă timpul scurs preluăm, de la o etapă culturală la alta, formule gata făcute, gata stabilite de tipul de folclor ce operează mai la toate nivelele, de la cel al exegezei docte, la simpla oralitate. Astfel, dacă din epoca amintită păstrăm grosso modo doar cîteva nume, asta se datorează în mare parte și comodității de a memora minimumul necesar. Necesar cui? Necesar superficialității noastre din ce în ce mai endemice. Care preferă într-o șuetă mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu lacrimi, avem exact ceea ce România a pierdut iremediabil: dimensiunea comicului superior. Nu aș risca pînă la a surprinde chiar și la fostul meu magistru de facultate, academicianul de-acum, Constantin Ciopraga, unda de umor subiacent a intervențiilor sale voit docte și serioase. Răposatul poet prieten Florin Mihai Petrescu, fost, și el, student al magistrului, mare calamburgiu de locantă, intra în convulsivă transă comică, arunci cînd profesorul începea să-și dezvolte sobra intervenție publică. Numai tusea lui cronică îi întrerupea dezmățul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îi întrerupea dezmățul hilar. Și tare nu cred că nu dibuise, el, pișicherul, sub ștaiful magistrului, bruma de... autoșagă. Cum, la fel, nu aș risca în cazul celuilalt academcian ieșean, Alexandru Zub, fost coleg de promoție universitară și autorul unei doct măgulitoare prefețe la albumul meu Uși celebre, Uși umile. Vrînd să-i atrag atenția că ochelarii săi văzuți într-o recentă emisiune televizată par prea... vetuști. Cînd mă conduce la ușă, îmi spune: Te rog să mă recomanzi magazinului Transparența
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unde pleda maestrul Ludovic L. au fost întotdeauna pline de învățăminte, așa că în sala mare a tribunalului erau aduse în mod frecvent clasele de elevi din ciclul liceal. Apoi, în tihnă, profesorii seminarizau tinerii în legătură cu înțeleptele percepte enunțate atât de doct de către celebrul avocat. 11 În unele surse "Crenvurști". 12 Nu se știe din ce motiv, în această speță, Ludovic L. (pe care nu l-a chemat așa) n-a citat, ca de obicei, și din Sfântul Augustin. Întrebată dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
deosebită experienței proprii În materie de educație. Nu că ai avea numaidecât idei inedite și „mari”, ci pentru că acestea sunt (re)descoperite, filtrate, trăite de tine... Propun, În această carte, un alt mod de a vorbi despre educație, mai puțin doct, sistematic și metodic, fiind purtat eu de către idei, și nu ele de mine. Găsesc de cuviință că multe gânduri pot fi „risipite” În noianul de situații, de oameni și de lucruri și că acestea pot fi descoperite atunci când reflectăm puțin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un suveran și favoriții săi, relația de tulbure dependență dintre aceștia: de la Memoriile lui Saint-Simon sau ale cardinalului de Retz la Caracterele lui La Bruyère ori la Un precursor al dandysmului de Barbey d’Aurevilly. Dar mai ales câteva studii docte despre acest „dandysm avant la lettre”1. Suntem În plină epocă a „tocurilor roșii” (la propriu, așa cum provocatorii pantofi mai pot fi astăzi văzuți doar prin muzee), În era nobilimii elegante, care Își poartă rangul cu suverană detașare și cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la modernité de șa conception sur l'acte traductif. Dans la préface, Blaga explique que son ambition est loin de concevoir une anthologie systématique et complète de la poésie universelle : " Ambiția mea nu s-a îndreptat nici spre sistem, nici spre docte prezentări complete. "965 Le poète a été plutôt fasciné par ces créations tellement diverses et a voulu leș " annexer et assimiler " à la langue roumaine. Îl a offert au public roumain un panoramă de la poésie du monde dès leș temps
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
masă, decât din marile texte. În lipsa oricărei concepții privind articularea între registre și rosturile ei, căci istoria vagă a naratorului selenar, nemuritor și rece, și a iubirilor sale terestre nu reușește să coaguleze ansamblul, plonjonul în cotidian și trivial, speculația doctă, digresiunea eseistică se succed într-un ansamblu în mod simptomatic descusut. Cu Requiem (1998), C. se lasă surprins într-o fază de căutări și de aproximații: de voce, de gen, de registru, pe scurt de identitate. Dar în ce a
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
să îmble Franția toată, Germania, Italia... cu amorul în inimă și cu nebunia-n creieri. Dar azi, mulțumită cerului, am scăpat de toate... Azi pun capăt vieței mele vagabonde căci Stela; mea mă face fericit Dar... cine vine? [SCENA III] DOCT[ORUL] (d-afară) Bine, bine! // (întrînd) Alecule! [ȘTEFAN] (mirat) Domnule! D[OCTORUL] A! Domnule! Da' ia stai! O! Domnu Vrance de nu mă-nșel... Nu mă mai cunoști, paciente? [ȘTEFAN] O, dragă doctore, cine nu te-ar cunoaște! (strîngîndu-i mîna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
poruncit să-i toarne câteva cofe de apă-n cap... M-ai auzit! JEAN (rîzînd) Bine, d-le doctor. (apart) Ciudat doctor. (iese) [SCENA IV] ALECU Doctore! Doctore! DOCTORUL Bună ziua, amicul meu!... Cunoști pe domnul? A[LECU] O! [ȘTEFAN] O! DOCT[ORUL] A! O! Vă cunoașteți, frate, or ba! De nu, vă recomand... domnul.... A[LECU] Domnul Vrance... Știu... cum să nu-l cunosc pe poetul nostru cel iubit... DOCT[ORUL] Și d[om]nia-lui, domnul... [ȘTEFAN] Taci, doctore... Ești netrebuincios
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bună ziua, amicul meu!... Cunoști pe domnul? A[LECU] O! [ȘTEFAN] O! DOCT[ORUL] A! O! Vă cunoașteți, frate, or ba! De nu, vă recomand... domnul.... A[LECU] Domnul Vrance... Știu... cum să nu-l cunosc pe poetul nostru cel iubit... DOCT[ORUL] Și d[om]nia-lui, domnul... [ȘTEFAN] Taci, doctore... Ești netrebuincios. D. Alecu Criste, știu... amicul... tânărul și iubitul meu amic. Ce faci tu? {EminescuOpVIII 318} A[LECU] Ce să fac... Bine... adică... rău și... totuși bine, cum vezi. (se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu milă mai multă. (se duce la ușă) Verișoară, pot intra? [EMMA] (dinăuntru) Nu! Las' că vin îndată! Am să vorbesc ceva cu tine. [ALECU] Cu mine? [EMMA] Da, cu tine. Primblă-te prin salon. Eu vin îndată. {EminescuOpVIII 331} DOCT [ORUL] Auzi! te trimite să te primbli. Du-te de [te] primblă. [ALECU] Lasă-mă-n pace, doctore, cu cicăliturile d-tale cele mici... o D-zeul meu... pare că pieptul mi se sparge de fericire... daca ea m-ar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de [te] primblă. [ALECU] Lasă-mă-n pace, doctore, cu cicăliturile d-tale cele mici... o D-zeul meu... pare că pieptul mi se sparge de fericire... daca ea m-ar iubi. D-zeul meu! (traversă casa cu pași mari) DOCT[ORUL] Adio, Alecule! Cată de fă ce ți-am spus, m-ai auzit? [ALECU] Bine, bine! [DOCTORUL] Nu bine, bine, zi fac! Cu amorezații iștia nu poți vorbi o vorbă cum se cade. Adio! [ALECU] Adio doctore. (lese doctorul; Alecu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alături de obscurantism și erudiția alături de modernitatea laică. Ea a reamintit că, în concluzie, cultura religioasă nu era doar producătoare de credințe, ci și de știință; că de-a lungul disputei dintre Rancé și Mabillon, bătălia științei și a credinței, a docților și a pioșilor, a traversat Biserica franceză din interior; că filologia nu s-a născut odată cu umaniștii Renașterii, și nici istoria ca știință în secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea, ci cu mult înainte, odată cu diplomatica benedictină; că
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Grădinii, combat o gândire care pune efectiv în pericol viziunea lor despre lume, și deci puterea lor asupra lumii. în ciuda scolasticii medievale creștine și a iubirii curtenitoare inspirate de cultul material, tradiția epicuriană persistă și pe un teren mai puțin doct, mai puțin literar și filosofic dar mai popular: de exemplu, în cele două sute treizeci și opt de poeme din culegerea Carmina Burana îsecolele XI-XIII) regăsite într-o mănăstire din Bavaria Superioară în 1803. Cine-s autorii acestor texte? Niște tineri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o salată, un scuipat, un delfin, într-o continuare la bestiar, un cal de îmblânzit, dar și o furtună, o masă bine garnisită, niște curteni și curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri, învățăminte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
români și creștini de 2000 de ani” au devenit o modă după 1989 și nici memorialista nu este ocolită de această tentație: „iar cei care emit concluzii ce nu au nimic comun cu realitatea, ștergînd cu buretele ignoranței și al doctei lor aroganțe peste cei două mii de ani [s.n.] cînd Biserica a fost modalitatea de rezistență, nu numai națională, dar și spirituală a poporului nostru - ceea ce iarăși se uită -, și sapă la rădăcinile identității lor naționale, Își fac lor Înșiși un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în care stringența logicii, inteligența inventivă și asociativă, subtilitatea deducțiilor, efervescența spirituală sunt dublate de o ironie savuroasă, ce incendiază tonul până la pamflet și invectivă. Un ingenios joc al aluziilor și insinuărilor, al disimulării, urmat brusc de revelarea adevărului, folosirea doctă a figurilor de stil, dar și a expresiilor de coloratură populară definesc și concretizează atitudini, idei, intenții. Devenit memorialist în ultima parte a Istoriei Besearicei...., M. conturează un tablou afectiv al epocii, cu personaje prinse cu umor sau cu sarcasm
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
filologie la Universitatea din București în 2002. Întâia carte a lui I. a fost una de proze scurte, Departe, pe jos... (1983). Rețeta preferată este mixajul intertextual, pe claviatura căruia se operează în două registre. Pe de o parte, cel doct, manevrându-se citatul savant și aplicându-se cititorului dușuri reci, minimalizante, sistematice, pe de alta, cel ironic, în care autorul se ia peste picior pe sine însuși, subminându-și textul chiar în timp ce acesta se face. De altfel, printre comilitoni I.
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]