695 matches
-
psihologia mistică fără să bănuiască măcar imensa comoară de cunoștințe cuprinse în ea. Căci psihologia mistică, întemeindu-se firește pe speculația teologică, e o știință eminamente experimentală, cum se măgulesc învățații de azi s o numească pe cea modernă. Afară de dogmatică, poate în nici un alt domeniu cugetarea și observația creștină nu s-au aplicat mai încordat, mai adânc și mai critic decât asupra sufletului surprins în toate mișcările în raport cu lumea, cu sine însuși și cu Dumnezeu. Toată această experiență clasificată cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
comunicare cu „existențele neînsuflețite”’ din această lume. „Omul însă, continuă marele teolog, se alătură prin rațiune de naturile necorporale și spirituale, deoarece el raționează, cugetă, judecă fiecare lucru, năzuiește după virtute și iubește punctul culminant al virtuților, cucernicja”.(Ioan Damaschin: Dogmatica, p. 102.) „Locul” religiei, prin urmare, în ființa umană e spiritul rațional, prin care ne deosebim de celelalte făpturi, iar nu inconștientul nerațional, prin care suntem la fel cu ele, care nu participă nici la religie, nici la cultură. ldeea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în altă parte, adică în veacul ce va să fie; iar termenul final al tainei este îndumnezeirea sa prin înclinația către Dumnezeu. Se îndumnezeiește prin participarea la iluminarea dumnezeiască și nu prin transformarea sa în ființă dumnezeiască”( Sf. Ioan Damaschin: Dogmatica, p. 99.). Prin alcătuirea lui, omul e deci, cea mai complexă făptură a lui Dumnezeu. Două înclinări principale însă se pot lămuri din acest complex, ca trup material și muritor, înclinarea către pământ și lucrurile lui; ca spirit nemuritor, înclinarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acesta să fie identificat cu însuși păcatul. După Sfântul Grigorie de Nyssa, noi moștenim de la Adam moartea și nu greșeala. Altfel spus, moștenim natura și nu păcatul; suntem uniți prin natura căzută și nu prin păcatul strămoșesc. A treia greșeală dogmatică a fost aceea exprimată astfel: când Dumnezeu încununează meritele noastre, nimic altceva nu încoronează decât darurile Sale. Orice bine nu-l face în noi meritul nostru ci numai harul. Fericitul Augustin expune această teorie a „gratiei gratis data” în De
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
lui Kant asupra metafizicii, așa cum pare să sugereze acest pasaj? Să examinăm lucrurile mai îndeaproape. Kant a distins întotdeauna în mod clar între metafizica vremii sale, metafizica raționalismului clasic, în particular a școlii wolffiene, pe care a calificat-o drept dogmatică, și metafizica înțeleasă ca un alt nume pentru propria sa filosofie transcendentală. Kant a caracterizat filosofia sa teoretică - cercetarea critică a întregii noastre cunoașteri a priori - drept o reformă a metafizicii, o reformă care ar fi arătat pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
plăcut izvorâ în mâna lui Bart din metalul prelucrat anume întru hârjoana cu țiitoarea-i. Învigorat de el, arhitectul își continuă ideea: − Viața însăși solicită atunci intervenția imprevizibilului întru retractarea imposturii. Tentația de a le trage preșul de sub picioare umaniștilor dogmatici devine irezistibilă pasiune. Pricepi ce vreau să spun? Într-un fel, omul e provocat la redefinirea subversivă chiar de către umaniști, căci așa-zisa-i dezumanizare nu apare decât în raport cu o versiune de omenesc epurată și promovată arbitrar de ei. Dacă în locul neinspiratei
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
găsi într-un text mai mult \ decât a pus în el autorul. Totuși, pentru hermeneutica biblică, sensul; esențial rămâne cel literal, exigență de principiu care o opune categoric ; hermetismului. Hermeneutica biblică clasică e un instrument cu rol pragmatic, servind apologeticii, dogmaticii și predicatorului, nu numai în aflarea \ sensurilor, ci chiar și în expunerea lor limitată. Ea intră astfel într-o relație \ rigidă, supravegheată de teologie, cu obiectul său: a înțelege pentru a ■ crede și a crede pentru a înțelege. Creștinismul obligă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sau morale. Interpretarea are limite precise - interpretul e numai mijlocitor \ al expresiei, iar nu arbitru al sensului. Sarcina interpretării nu e decît! interpretarea sensului șî nu aplicațiile sau implicațiile acestui sens (adică j nu edificarea credincioșilor sau rezolvarea problemelor de dogmatică), j Din punctul de vedere al hermeneuticii biblice, textul conține doar o parte j din revelație, așa încît trebuie susținut de o tradiție orală, a cărei I păstrătoare este biserica, pe cale pozitivă (prin concilii și sinoade care j stabilesc limitele
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Punctuația, în fond, nu constrânge. Dimpotrivă, ea dă relief ideilor, asigură o disciplină de substanță în funcționarea liberă și exprimarea ordonată a gândirii. Cei care încearcă s-o ignore reflectează oare cât pot fi de prezumțioși, cât pot deveni de dogmatici? CONCLUZII Procesul de familiarizare a elevilor cu normale de ortografie și de punctuație este un proces complex, de lungă durată. Particularitatea învățării ortografiei și punctuației în ciclul primar este determinată de faptul că acest proces are loc în condițiile în
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
pentru tineri”, în Actualitatea creștină, nr. 2, p. 6. Cioteanu, N. (2003), „Clonarea - Jocul de-a Dumnezeu”, în Renașterea, aprilie-iunie, p. 29. Cleopa, I. (2004), Ne vorbește Părintele Cleopa, Mănăstirea Sihăstria. Costa de Beauregard, M.A., Stăniloae, D. (2000), Mică dogmatică vorbită - Dialoguri la Cernica, Editura Deisis, Sibiu. Cuciuc, C. (1996), Religii noi în România, Editura Gnosis, București. David, P.I. (1987), Călăuza creștină, Editura Episcipiei Aradului, Arad. David, P.I. (1997), Invazia sectelor, Editura Crist-1, București. David, P.I. (1998), Sectologie, Editura Sfintei
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Vestala, București. Stephenson, J., Ling, L., Burman, E., Cooper, M. (1998), Values in education, Routledge, Londra și New York. Șoican, C. (2004), „Blestematele de droguri, ele te-au distrus”, în Actualitatea creștină, nr. 2, p. 17. Todoran, I., Zăgrean, I. (2003), Dogmatica ortodoxă, Editura Renașterea, Cluj-Napoca. Tucu, R. (2001), Religion and religious education, în Călin M., Dumitrana, M.(2001), Values and education in Romania today, Romanian philosophical studies I, The Council For Research in Values and Philosophy, Washington. Țenoiu, A.L. (2002
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
politică, iar singurul mijloc aflat la dispoziția mulțimii este rebeliunea violență. Viziunea simplă nu este, nici ea, cruțata surprinde ironia diseminata în metaforă compusă citată mai jos, care sugerează, concomitent, somnul personajului feminin Enitharmon și cele optsprezece secole de eroare dogmatica: "Enitharmon slept, / Eighteen hundred years: Mân was a Dream! / The night of Nature and their harps unstrung: / She slept în middle of her nightly song, / Eighteen hundred years, a female dream! (E: 63). În opinia mea, unul dintre elementele cheie
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
găsesc în Sfînta Scriptură (De numeris liber unus), unde se explică semnificația lor mistică; tipologiile sînt adunate în Alegorii din Sfînta Scriptură (Allegoriae quaedam sacrae Scripturae) și în întrebări privind Vechiul Testament (Quaestiones in Vetus Testamentum). c) Doctrina creștină în sfera dogmaticii și a moralei creștine, partea cea mai semnificativă o reprezintă reluarea doctrinei augustiniene a harului și a liberului arbitru și a temelor ascetice ale convertirii și pocăinței, derivate din tezele lui Cassian. Doctrinele etice ale lui Isidor sînt adunate în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Niceea în 787, și altele, mult mai numeroase, incluse de Ioan Damaschinul în Sacra Parallela (unde sînt citate însă după numărul capitolelor, și nu al cărților). Antipater recunoaște meritele lui Eusebiu ca istoric, dar îi neagă competența în materie de dogmatică. Lasă în mod clar să se înțeleagă că, prin Eusebiu, vrea să lovească în maestrul său, Origen. Ca atare, atacă doctrina preexistenței sufletelor, exegeza alegorică a povestirii lui Adam și a Evei prin referire la păcatul originar al sufletelor care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu fără motiv, Roman scrie omilii dogmatice numai atunci cînd are ocazia, și o face fără talent și originalitate, însă e puternic influențat de Vasile din Seleucia, de Efrem și de Ioan Hrisostomul. „Dacă Biserica siriacă și-a extras esența dogmaticii sale, fie ea ortodoxă sau eretică, din lumea greacă, și-a pus, în schimb, amprenta asupra spiritualității acesteia prin adaptarea de către greci a formelor imnului, omiliei dramatice și, mai ales, kontakion-ului” (Grosdidier de Matons). Imnul și kontakion-ul datează cam din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
noi simboluri par a fi adoptate pentru a îmbogăți imaginile simbolice ale credinței lor și a modului de gândire care se apropie mai mult de protoistoria simțămintelor umane, multe dintre ele condamnate de viziunea îngustă, lipsită de ecumenism sau presupus dogmatică a unor teologi 102. Relațiile dintre ceremonial și simboluri În contemplarea lucrurilor stă liniștea și plăcerea vieții 103 (tr. a). De-a lungul istoriei, obiectele utilizate în ritualuri sau ceremoniile sacre au avut atât rol simbolic cât și utilitar și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este Zoroastru, la un profet precum Moise, la vechi scrieri cum sunt vedele, sau la un eveniment precum iluminarea lui Buddha, revelațiile lui Mohamed, legătura directă a divinității cu Legea din iudaism sau a lui Isus în creștinism, determinând diversitați dogmatice ce s-au dezvoltat doctrinal în istorie, dar care apar de fapt ca un filon unic de tradiție. Fiecare religie are aparent o istorie a doctrinei ce depășește un simplu depozit de credință. Și atunci doctrina devine un fel de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ceremonii, festivaluri anuale, transmise prin minte și sentimente unei înțelegeri comune lumii în care mitul a dat naștere religiei. Nu se face nicio inovație sau cel puțin rar, fără să se provoace mari pericole 1082.Și primul pericol pentru cei dogmatici a fost faptul că Marele Arhitect al Universului ne-a dat libertatea de a gândi și de a interpreta fără opreliști învățăturile sale. Înțelepciunea s-a transmis celor aleși, inițiați în ritual și venerație divină. Dacă nu avem acces la
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de pietismul, psihologismul și utopiile intelectuale ale secolului al XIX-lea. De fapt, activitatea lui Nae Ionescu se derula sub patronajul Sfântului Sinod și al Pariarhului Miron Cristea cu care filosoful întreținea raporturi personale. Apărător al disciplinei canonice și al dogmaticii ortodoxe, într-un timp în care chiar unii ierarhi ai Bisericii cercetau posibilitatea "înnoirii" dogmelor dupa moda aggiornamento și a valabilității canoanelor, Nae Ionescu declanșează adevărate campanii de presă pentru îndreptarea unor nereguli care începeau să-și facă loc în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de slujbă. Uitarea și chiar disprețuirea lor face ca predica de astăzi să fie inconsistentă, sub raportul doctrinei, și neclară, sub raportul discursului Cărțile de Slujbă cuprind în interiorul lor Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, deopotrivă. De altfel, întreaga exegeză și dogmatică a Bisericii este inclusă în aceste Cărți de Slujbă. Prin urmare, Cărțile de Slujbă reprezintă summa theologiae orthodoxae 2. În Cărțile Sfinte se regăsește o armonie deplină între Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, întrucât textele liturgice care nu au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
exemplu de ceea ce înseamnă abordarea frumosului din perspectiva patristicii răsăritene. Sprijinindu-se pe aceste două poziții teoretice importante în demonstrația sa, domnul Mihail Diaconescu încearcă să articuleze sistemul unei estetici a Ortodoxiei, ca disciplină teologică, argumentată noțional pe liturgică și dogmatică, apelând, totodată, la istoria bisericii universale, la istoria artei creștine, la catehetică, omiletică, drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în demonstrația sa, domnul Mihail Diaconescu încearcă să articuleze sistemul unei estetici a Ortodoxiei, ca disciplină teologică, argumentată noțional pe liturgică și dogmatică, apelând, totodată, la istoria bisericii universale, la istoria artei creștine, la catehetică, omiletică, drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci fenomenologic pentru a putea reda
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
tehnică sofistică se crede plăsmuitoare de ficțiuni care operează asupra aparentului, logica omului autonom îndepărtându-se de Real și înlăturându-l ca fiind inutil și incognoscibil... Realul depășește speculațiile dialectice ale rațiunii presupus autonome, fiind transcendent în esență și îmbrăcând dogmatică a revelației". 4 A se vedea de asemenea articolul lui Joseph Pieper, "De l'élément négatif dans la philosophie de Saint Thomas", în Dieu vivant, 20, p. 43: "Potrivit Sfântului Toma este inerent esenței lucrurilor ca ființe create faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cum cred de cuviință că e mai bine pentru propriul copil. Este neîndoielnic faptul că, la vârsta când sunt botezați, copiii nu pot crede, dar nici nu-L pot tăgădui și nu-L pot refuza pe Hristos. Se vorbește în dogmatică de o receptivitate pasivă (necontradictorie) a copiilor, adică „ei pot primi harul ca unii ce nu-i opun nici o piedică personală”<footnote Ioan Bunea, op. cit., p. 26. footnote>. Lecturând cartea biblică Faptele Apostolilor, capitolul 16, 30-33 aflăm încă un argument
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Bisericii. Articolele de fond dezbat probleme ale istoriei românilor și ale istoriei Bisericii Ortodoxe, precum și situația învățământului românesc și a culturii naționale, mai ales în Transilvania și în Banat. Adresându-se preoților și studenților teologi, F.d. publică numeroase studii de dogmatică, escatologie, morală, filosofie, psihologie. Ciclul Predici alese, asigurat de profesori ai Seminarului Ortodox din Caransebeș, vrea să ofere modele de retorică omiletică și de cultivare a stilului înalt. Tot în scopul cultivării cititorilor, se publică sau se reproduc texte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287039_a_288368]