697 matches
-
fapt, și marii reprezentanți ai generației șaizeciste, generație aflată sub oprimarea sterilizantă a literaturii proletcultiste, ceea ce scoate în evidență o particularitate esențială a acestei paradigme literare și anume aceea de a fi un puternic antidot estetic la acțiunea sterilizantă a dogmatismului comunist. Neomodernismul, curent atașat acestei generații, însă atât de puțin studiat și căruia i se acordă o atât de mică importanță, a reprezentat, în consecință, o cale de a revigora poezia, după o lungă și aridă perioadă, în care aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în favoarea celor din urmă!). În acest context, biciuit de influența "grețos malefică" (Alex Ștefănescu) a ideologiei comuniste, Generația șaizecistă joacă rolul principal, supraviețuind numeroaselor persecuții și reușind, totodată, să realizeze o resurecție a lirismului, după o perioadă aridă, în care dogmatismul lozincard impusese "o poezie didacticistă" (Iulian Boldea), lipsită de fior afectiv și de profunzime ideatică. Generație etică și estetică totodată, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu, Generația '60 este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
articolul Ana Blandiana. Revelațiile poeziei, Iulian Boldea vorbește despre revigorarea, pe care anii '60 o aduc lirismului pur84. "În literatura română contemporană, anii '60 sunt marcați, fără îndoială, de o revigorare a lirismului pur, după o perioadă aridă, în care dogmatismul lozincard impusese o poezie didacticistă, materializată în simple reportaje lipsite de fior afectiv ori de profunzime ideatică. Reprezentanții proletcultismului își axează discursul declarativ, epicizant pe o relație "placentară" cu realitatea, creația lor constituindu-se în reprezentări tautologice ale unor aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Completarea pe care, ulterior, o face Iulian Boldea, cu privire la poezia șaizecistă, vine să confirme valoarea acestui grup ideologic: "În literatura română contemporană, anii '60 sunt marcați, fără îndoială, de o revigorare a lirismului pur, după o perioadă aridă, în care dogmatismul lozincard impusese o poezie didacticistă, materializată în simple reportaje lipsite de fior afectiv ori de profunzime ideatică."2 Șansa de a se face remarcată, a Generației '60 o constituie Revista "Luceafărul", mulți dintre scriitorii acestui grup ideologic debutând aici sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
redefinire a liricului, la sfârșitul epocii proletcultiste, o reprezintă mișcarea din jurul revistei "Steaua". Poeți precum A.E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Rău, Aurel Gurghianu își propun și, în bună măsură, izbutesc să regăsească esența lirismului, refăcând legăturile brutal suspendate de dogmatismul proletcultist cu marea tradiție a literaturii interbelice. Regăsirea "din interior" a lirismului (Petru Poantă) se produce mai întâi în spațiul pastelului, în care are loc o mutație semnificativă; peisajul nu mai e un mediu artificializat, un cadru exterior, el e
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a jocului cu acesta, poetul șaizecist se autorefugiază în sine însuși, sinceritatea tulburătoare fiind ea însăși o formă de luptă contra durerii. Confesiunea lirică devine pentru aceștia nu doar o consecință a victoriei emoției asupra rațiunii, sau a lirismului asupra dogmatismului, ci o victorie a lor înseși, a limbajului poetic, a poeziei, asupra vieții și asupra morții. Subordonată acestei viziuni, poetica Anei Blandiana suferă, însă, o modificare, odată cu volumul Stea de pradă (1985): "pe de o parte, ochiul retrece la esențe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
desfășoară de la sine, ci presupune un efort cognitiv responsabil și lucid din partea cititorului. Nu întâmplător, deseori Elvira Sorohan descrie propriul demers receptiv și analitic în termeni circumscriși responsabilității, onestității și profunzimii: Ipostaze... Amintirile reclamă o ingenioasă psiholectură, emancipată de pudoarea dogmatismului analitic" (p. 51); Dublul sens al discursului construit în Biblicele se receptează la o lectură atentă" (p. 138); "Unui cititor atent nu poate să-i scape micșorarea treptată a distanței dintre autor și personaj pînă la ambiguitate și confuzie de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de "înțelepți" devotați menținerii păcii mondiale, împărțirii mai echitabile a profiturilor și altor acțiuni salutare. Din finalul părții a doua merită să reținem un fel de concluzie a autorului despre relativism: "Găsesc îngrozitoare nu imoralitatea relativismului. Uimitor și degradant e dogmatismul cu care acceptăm un asemenea relativism... Am încercat să ofer schița unei arheologii a sufletelor noastre așa cum sunt ele. Avem nevoie de istorie... pentru a reînvia trecutul... și să facă posibil un viitor. Aceasta este criza și oportunitatea noastră educativă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
naștere la tot felul de crize. Printre ele sunt și crizele științelor omului. Deoarece în Occident atât Biserica, cât și statele sunt presate de timpul istoric trecător, apare conflictul dintre empirism și raționalism, dintre relativ și absolut, dintre scepticism și dogmatism. Spre deosebire de Occident, Orientul musulman are o religie revelată prin Coran, iar societatea este organizată de Biserică, de ierarhia ecleziastică, juridico-politică din țările islamice. Popoarele islamice nu-și reprezintă istoric devenirea, ci potrivit suratelor Coranului, sub îndrumările interpretative ale imamului (la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și adaptate la specificul nostru cultural. Aici avem import fără consum și import care copleșește exportul. Ne întrebăm: autorii traduși nu vor să știe ce au înțeles cititorii? Nu cumva se reiterează mimetismul practicat în trecutul recent, când se imita dogmatismul colectivist de la Răsărit? Acum, mai frecvent se copie individualismul și egoismul, odată cu fetișizarea mărfurilor și serviciilor patentate în Vest, precum și capitalurile provenite în mare măsură din vânzările bunurilor și instalațiilor evaluate în prețurile deșeurilor. Este o realitate că, pe astfel
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de unii intelectuali de peste Ocean, sub veșmântul de "filosofie analitică", acest empirism nu s-a pretins cea mai adevărată concepție, cum se obișnuia să se spună în Est despre ideile lui Marx-Lenin-Stalin, iar după 1955 numai a primilor doi. Acest dogmatism a generat și oximoronul "religiozitate atee", pe când pluralismul filosofic occidental accentua laicizarea și secularizarea, încheiată adesea cu descreștinarea și propunerea unei a doua evanghelizări prin islamism. Descrierile, explicațiile și interpretările liberaliste din filosofia politică interferau cu viziunile de factură romantică
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
kantianismu lui „inerent“ oricărei filozofii. Critica devine, la aceștia, o acti vitate „productivă“ a integrării unei forme fragmentare într-o formă absolută. În acest punct, observă Benjamin, romanticii se revendică de la opoziția kantiană între criticism, pe de o parte, și dogmatism/scepticism, pe de alta; mai mult, romanticii evaluază conceptul nu din perspectiva consecințelor sale imediate, prezente în Critica rațiunii pure, ci a celor „secunde“, care deschid drumul unei metafizici viitoare. O fac însă scoțând conceptul de „critică“ din domeniul intelectului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a capacității de a construi un text, de a articula o argumentare. S-a încercat ca în această lucrare descriptivă, cu unele aspecte normative implicite prin selecția materialului, să se adopte consecvent o atitudine științifică veritabilă, lipsită de rigiditate și dogmatism ce semnalează problemele controversate și menționează interpretările diferite, acceptând existența mai multor puncte de vedere. Ierahizând fenomenele în funcție de caracterul lor prototipic sau atipic, analizând situațiile complexe, în care nu este posibilă aplicarea unor etichete rigide, ci doar descrierea nuanțată a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
centru natural anistoric, locul demnității umane, înconjurat de o periferie accidentală și neesențială"30. Rorty ajunge de la această observație la al doilea motiv pentru care favorizează compromisul jeffersonian. Numai prin acest tip de compromis, susține el, pot fi eliminați diavolii dogmatismului din organismul politic. Pentru susținerea acestei afirmații, Rorty se bazează pe ceea ce s-ar putea numi principiul său de indiferență morală, prin care se afirmă că, din cauza discreditării multiplelor și contradictoriilor căutări ale Adevărului, subiectul adevărului a ajuns să fie
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
se limitează simpla cercetare lexicografică sau istoric-conceptuală. În acest orizont vom înțelege mai bine prima utilizare propriu-zis filozofică a conceptului, identificată către sfârșitul secolului al XVIII-lea în contextul controverselor care caracterizează nașterea idealismului. În cadrul opoziției dintre idealism, realism și dogmatism, termenul de "nihilism" este utilizat pentru a caracteriza operația filozofică prin intermediul căreia idealismul înțelege să "anuleze" obiectul simțului comun în reflecție, arătând cum, de fapt, acesta nu este altceva decât produsul unei activități invizibile și inconștiente a subiectului. Termenul primește
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Ästhetik, 1796), prezentat la celebrul concurs al Academiei prusace dedicat progreselor metafizicii, la care a participat și Kant. Răspunzând la întrebarea " Care au fost progresele reale ale metafizicii în Germania din vremea lui Leibniz și Wolff?", Jenisch opune spinozismului, așadar dogmatismului și realismului, noua poziție apărută odată cu Kant, adică idealismul, și își propune să ilustreze după cum sună titlul misivei autorului către Kant, publicată în apendicele scrierii "efectele favorabile și defavorabile ale filozofiei critice avute până acum". Adept al unui "realism relativ
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nou într-o formă răsturnată. În eseul Ethik (1914) scris pornind de la cartea despre Kant a lui Houston Stewart Chamberlain, Broch, influențat de neokantianism, afirmă, dimpotrivă, că acel Kant al rațiunii practice, cu al său "scepticism eroic" demolator al edificiilor dogmatismului, ar fi deschis drumul unui "nihilism mult mai profund" și ar fi realizat o "răsturnare a valorilor cu mult mai radicală" decât Nietzsche. Prin determinarea pe care a dat-o libertății, el ar fi dat curs "scepticismului celui mai influent
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în deziluzie nu mai există busolă care să orienteze; nu mai există rute, trasee, măsurători prealabile care să ne fie utile, nici ținte prestabilite la care să ajungem. Nihilismul a corodat adevărurile și a slăbit religiile; dar a și dezintegrat dogmatismele și a dus la căderea ideologiilor, învățându-ne astfel să menținem acea prudență rațională a gândirii, acea paradigmă de gândire sinuoasă și prudentă, care ne face capabili să navigăm fără echipament de bord printre stâncile din marea precarietății, în traversarea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
academic sau chiar privat. Inserții din zona limbajului academic sau literar, dar și din proza comunicării private, colorează brusc modalitățile de expresie oficială, care se particularizează astfel printr-o flexibilizare spectaculoasă a codurilor, corespunzător cu pretenția renunțării la formalism și dogmatism. Mai mult chiar, idiomul public și chiar și cel academic dobândesc repede o pletoră de neologisme proaspete și o sofisticare tinzând către încifrare: așa cum observa un distins lingvist, Alexandru Niculescu, de vreme ce le era interzis să inoveze mesajul, locutorii inovează în
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
excelență) și, îndeosebi, pentru melodramă (definită în mod curent ca artă a evaziunii în imaginar, unde virtutea este răsplătită după merit) nu atrage oare după sine obsesia obiectivării cu orice preț și privilegierea criteriului moral, de care criticul convertit la dogmatism va face atâta caz? Nu același gust pentru melodramă îi dictează aprecierea superlativă a literaturii "de o clasicitate absolută" a lui Duiliu Zamfirescu (afinitățile cu autorul Vieții la țară au mai fost semnalate 128), plasată la polul opus "trivialităților" ce
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
definitivă și voluntară"), se rezumă la câteva norme simple de conduită: economia forțelor în vederea conservării energiei vitale, refuzul pasiunii și al "emoțiilor violente". Atât. Și, cum zbuciumul din amor s-a dovedit a fi o "durere sterilă", intelectualul convertit la dogmatism hotărăște să iubească de acum încolo numai cu sufletul, în imaginație așadar, implicându-se atât cât să poată gusta plăcerea, dar luând totodată o înțeleaptă distanță. Asemeni poetului care elogia viața la țară din mijlocul forului dar care, coborât la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
său și o accepta ca pe o fatalitate, convins de precaritatea tuturor sentimentelor. Angajându-se într-o afacere amoroasă, se amăgea, de fapt, cu luciditate. Neîncrezător, devenea totuși "de o credulitate naivă". Așa fusese Andrei dintotdeauna. Prin urmare, recursul la "dogmatism" nu constituie propriu-zis o "convertire" (criticul Lovinescu atrăgea atenția asupra faptului că "impresionismul" conține în el însuși principiul "dogmatismului"!). Chiar dacă închide ochii și fuge de lume, eroul lovinescian continuă să idealizeze femeia și s-o transforme într-un "fetiș ireal
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se amăgea, de fapt, cu luciditate. Neîncrezător, devenea totuși "de o credulitate naivă". Așa fusese Andrei dintotdeauna. Prin urmare, recursul la "dogmatism" nu constituie propriu-zis o "convertire" (criticul Lovinescu atrăgea atenția asupra faptului că "impresionismul" conține în el însuși principiul "dogmatismului"!). Chiar dacă închide ochii și fuge de lume, eroul lovinescian continuă să idealizeze femeia și s-o transforme într-un "fetiș ireal": "icoana" oricum îi pătrunde în suflet, acum în forma unei muzici plăcute și a unor cuvinte melodioase. Pentru a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
constituie o abordare economică în ceea ce privește raportul dintre cantitatea de cunoștințe și volumul de învățare; facilitând transferul, ea construiește un potențial și contribuie la creșterea acestui raport (M. Stanciu, 2003, p. 112) dar și dezavantaje: -uneori se poate cădea într-un dogmatism interdisciplinar; -există riscul unei generalizări abuzive, care duce la un anumit tip de reducționism(J.Walton) -s-ar putea neglija dimensiunea verticală a cunoștințelor. În acest sens L.Antonesei ( 2002, p 191-207) propune următoarele distincții: a) corelații interdisciplinare -legături logice prilejuite
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
generale sau orientate în contexte cât mai variate posibil. Avantajul fundamental al abordării interdisciplinare este acela de a favoriza transferul și prin urmare rezolvarea de noi probleme, de a da valori generale, de a decompartimenta și de a reduce tentația dogmatismului, deși ea nu exclude în întregime devotamentul. Numeroși factori subliniază că interdisciplinaritatea a devenit o necesitate, apare ca o consecință logică a tuturor tipurilor de conținuturi în perspectiva educației permanente. Probabil, soluția de aplicat nu este nici interdisciplinaritatea totală, nici
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]