1,456 matches
-
la Ghitaim, unde au locuit pînă în ziua de azi. 4. Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare și în vîrstă de cinci ani, cînd a venit din Izreel vestea morții lui Saul și a lui Ionatan; doica lui l-a luat și a fugit, și fiindcă se grăbea să fugă, a căzut și a rămas olog; numele lui era Mefiboșet. 5. Și fiii lui Rimon din Beerot, Recab și Baana, s-au dus în timpul zădufului zilei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
părăsească în grabă spitalul, clinica și facultatea și să se retragă la un mic spital de țară, pierdut între nămeți și dealuri. Protejat, spera, astfel. Să le povestească cum se ocupase filozoful de cele lumești, de creșterea copiilor? Ca o doică, neobosită a-i hrăni, spăla, înveseli, nu doar a le propune lecturile și incertitudinile. Să le spună că ea însăși rămăsese, mereu, un fel de copil al lui Marcu Vancea? Cui să-i vorbești despre ceea ce fusese în urmă, cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de trei ani, s-au mutat în Midwest, instalându-se la ultimele două etaje ale unei case închiriate împreună cu Tom. Înainte de plecare, Aurora câștigase destul de frumos, dar cea mai mare parte a banilor se duseseră pe haine, chirie și o doică permanentă pentru Lucy, ceea ce însemna că economiile ei erau aproape epuizate. Tom avea bursa, dar trăia cu un buget limitat de doctorand, cu o slujbă cu orar redus la biblioteca universității, care îl ajuta să se descurce. S-au gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aroma cozonacilor abia scoși din cuptor. Aproape o sută de cozonaci pentru familie, slugi și nevoiași. Auzea tropăiturile și râsetele micuței Gaiané, iubita lui. Mai mult ca sigur șterpelise iar ceva bun de la bucătărie și acum alerga prin odăi, cu doica pe urmele ei. De undeva din curte răzbeau lovituri regulate de topor. Câteva slugi spărgeau de zor lemne pentru toate sobele din casă. Era un sunet obișnuit pe timp de iarnă. Și asta pentru că focul ardea zi și noapte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mici. În cămășuță lungă, Gaiané îl privea cu ochii ei foarte mari și foarte negri. Dintre toți copiii, ea era slăbiciunea lui. Puse Biblia pe gheridon, luă fetița pe genunchi și îi încălzi piciorușele în palmă. Ca să nu atragă atenția doicii, lipăise desculță până la el. Așa făcea în fiecare seară. Dar era secretul lor. ― Azi unde mai mergem? ― Azi?... Da, da, da!... Cred că știu unde vom merge astăzi, iubita mea. Tocmai am aflat despre o poiană îndepărtată, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fișele, pentru că eu trebuie să le repun În ordine. Orice lucru descoperă diabolicii tăi este deja aici, uită-te bine” - și-și bătea pântecele, șoldurile, coapsele și fruntea. Așezată așa, cu picioarele depărtate Întinzându-i fusta, din față părea o doică solidă și Înfloritoare - ea, atât de fină și de elastică -, fiindcă o Înțelepciune calmă o ilumina cu o autoritate matriarhală.. „Pim”, nu există arhetipuri, există trupul. Înăuntru, În burtă, e bine, pentru că acolo crește copilul, acolo intră cocoșelul tău foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
amintești soarta ta amară, de orfană, lasă fierul de frizat unde se nimerește și te ia la pieptul ei care miroase a bucătărie și a levănțică, tu ești puiul madamei Ana, îți șoptește cu vocea ei dogită, nu sunt eu doica ta ? Nu e Spiridon fratele tău de lapte ? Și cât trăiește madam Ana, să știi că nu ești singură pe lume ! Și ai și o soră grijulie, și mai este și conu Ștefan, ce om bun și învățat, conu Ștefan
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sunt primul care să deplângă că s-a închis străinătatea, iar în rest unde voiți a pleca cu această proastă aprovizionare de acum ? Când peste tot domnește nesiguranța zilei de mâine, unde voiți a mai risca plecând încărcați cu geamantane, doică, pălării, țucălașe... — ...știi bine că Jean ne-ar putea pune oricând automobilul la dispoziție... Aceasta fusese singura intervenție a Sophiei. — ...știi bine că în caz că se declară mobilizarea generală, dacă te afli într-o zonă periclitată, se rechiziționează orișice, căruțe, automobile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neschimbată, de trei luni și mai bine : să nu cumva să plecăm, din București, în vilegiatură. — Nici nu vreau să mai aud de cuvântul „vilegiatură“ ! răcnește. Și pe urmă își începe povestea favorită : cum ne prinde războiul cu geamantane, și doică, și copil mic, și madam Ana, și cutii de pălării peste țucal... Oh, devine incredibil de vulgar și în ruptul capului n-aș fi crezut că norocul meu a fost atât de spart pe lumea asta... — Dar bine, i-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amuza deloc să meargă pe aleile tot mai inundate de apă. Astfel că, la un moment dat, s-a stropit îngrozitor pe pantalon și, cu aceeași batistă, s-a aplecat să și-l șteargă, ca un copil crescut de o doică îngălată. Și, poate ca să oprească într-un fel plimbarea care nu-i convenea, mi-a spus, cu un zâmbet ce i-l cunosc și nu i-l agreez defel : — Știți mănăstirea Pasărea, stimată și distinsă doamnă ? Știți odăile de musafiri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și simplu arată ca un doctor sau ca un profesor sau, În orice caz, ca un om cu studii din lumea civilă. Arată ca un om cumsecade. Probabil că, dacă și-ar da puțin silința, ar putea să arate ca doica ta din copilărie. Așa cum stă așezat, nu pare Înalt, e Îngrijit, are părul pieptănat și trădează o pedanterie necaracteristică locului. Mă Întreabă dacă e bine În armată, dacă am avut probleme cu „veteranii“, accentuează ironic cuvîntul, dacă sînt mulțumit de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu era vorba numai de melancolia femeii care simte că îmbătrânește, ci de ceva mult mai concret, un soi de exasperare care se exprima printr-o dorință de schimbare violentă. Își aminti că, înainte cu o noapte, o visase pe doica ei; ăsta era un semn, și nu întotdeauna unul fericit. Scoase scrisoarea din buzunar, o pipăi și, în cele din urmă, o deschise cu grabă și citi: 16 Hare Lane Ennistone „Dragă doamnă McCaffrey, Ați vrea să fiți atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce n-am căpătat eu trecere înaintea ta de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12. Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: "Poartă-l la sînul tău, cum poartă doica pe copil, pînă în țara pe care ai jurat părinților lui că i-o vei da? 13. De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plîng la mine, zicînd: "Dă-ne carne ca să mîncăm!" 14. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
și a văzut copilul: era un băiețaș care plîngea. I-a fost milă de el, și a zis: "Este un copil de al Evreilor!" 7. Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: "Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ți alăpteze copilul?" 8. "Du-te", i-a răspuns fata lui Faraon. Și fata s-a dus și a chemat pe mama copilului. 9. Fata lui Faraon i-a zis: Ia copilul acesta, alăptează-mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
ziua Sfântului Athanasie, preotul îi zi-- - An.^tasia. Cin i apucase a vorbi, fata zise duduiei Mari: ,,M.-trnicou, fără să lege de acel cuvânt nici o idee precisă. Pentru a-i încîlci noțiunile, mai era pe lume și "mă-la doica" - cam bruscă dar de treabă, femeie de dulgher - apoi mai erau vecinele, care după toane o chemau: Vino la mama' sau o goneau cu ocări pentru o mumă necunoscută. 150 Pe doică, duduia Mari o speria la nevoie cu Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
noțiunile, mai era pe lume și "mă-la doica" - cam bruscă dar de treabă, femeie de dulgher - apoi mai erau vecinele, care după toane o chemau: Vino la mama' sau o goneau cu ocări pentru o mumă necunoscută. 150 Pe doică, duduia Mari o speria la nevoie cu Lică, pufnind la ideea cât de puțin ,,teribil" era Lică. Ea îl cunoștea numai ca pe un fluturaș ușor, care iubește drăguț. Lică, zvînturatui. se zbîriea totuși la nevoie la doică, ce se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
150 Pe doică, duduia Mari o speria la nevoie cu Lică, pufnind la ideea cât de puțin ,,teribil" era Lică. Ea îl cunoștea numai ca pe un fluturaș ușor, care iubește drăguț. Lică, zvînturatui. se zbîriea totuși la nevoie la doică, ce se temea de dânsul. Lică avea și un alt fel de a fi, neobservat de duduia Mari. Totuși moșica avea dreptate. Ar fi fost greu să găsești în toată armata un plutonier mai fin ca Lică. Nu bătea soldații
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
veche, ce se dase iar pe brazdă. Cu bărbatul ei chiar tratase atunci o mică afacere. Cu câștigul Lică era cam nepăsător când avea țigări, totuși nimic nu-i plăcea mai mult ca banul dobmdit lesne și prin șiretlic. Pensiunea doicei fusese pentru Lică o surpriză neplăcută, dar o rezolvase repede prin ceva mai mult zel în tranzacțiile pe care le obișnuia. Nu făcea niciodată încercări prea mari. Nu puien suferi riscurile, nici abuzurile deslușite, dar nimic nu l-ar fi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
militare îi da o spaimă 151 nesuferită. Consiliul de război îl făcea să se gândească cu jind ia cravatele roșii pe care le poartă civilii. La timpul acela, chiar se concediase, dar se reangajase curând iarăși. Fata o strămutase de la doică abia când era de sase ani. O ținea acum o precupeață. Lică nu putea s-o ia cu el. Nu știa niciodată bine unde se culcă si unde mănâncă. Cu începere de la precupeață, Sia cunoscuse viața nomadă: strămutată din gazdă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu se speria, nici nu cocheta. Era tembelă și se temea de Lică - asta îi era toată virtutea și apărarea. Din mîjnile unui intendent grobian scăpase în ultimul moment, cu pumni și cu amenințarea numelui lui Lică. încă din căsuța doicei era deprinsă să vadă bărbații la un loc cu femeile. Dar ei nu-i plăceau oamenii, nici bărbați, nici femei; pentru lenea ei erau obositori. Trebuia să te ocupi de dânșii, să le vorbești! Apoi era fata lui Lică, nus
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe frunte, tuns scurt; Lică, prelucrat treptat de progres, de frizer, și de atâta suferință cit putea încape în el. In biserică, după stâlp, Lică, deși niciodată nu-și aducea aminte, își amintise: copilul luat în birjă ca un pachet, doicile la mahala, fata târâtă apoi pretutindeni de mână, legată de traiul lui vagabond ... Și mai pe urmă acea Sie grosolană, care creștea și-i ofensa gustul de Trubadur mahalagiu și de plutonier subțire: camarada credincioasă și arțăgoasă ca uri câine-lup
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a omorît pe toți cei de neam împărătesc. 2. Dar Ioșeba, fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, și l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, cînd i-au omorît: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei și n-a fost omorît. 3. A stat șase ani ascuns cu Ioșeba în Casa Domnului. Și în țară domnea Atalia. 4. În anul al șaptelea, Iehoiada a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
măcelărie. În ultimul timp mergea În fiecare zi cu Vilma și cu Nilda, ca să facă tîrguielile. Țăranii ajunseseră să-l cunoască și să-l Întîmpine cu zîmbetul pe buze: era băiatul urechiat care venea cu bucătăreasa aia obraznică și cu doica cea frumușică. Într-o bună zi, pe cînd se plimbau prin piață, descoperi un pictor nord-american cu barbă, pipă și pantofi de tenis. L-a cucerit din prima clipa, cu Înfățișarea lui neobișnuită, instalat acolo și pictîndu-i pe vînzători și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Se simțea la fel ca în copilărie, când îl culca în timp ce părinții lor erau ocupați să lălăie imnuri de coloniști pe lângă orga Hammond a vecinilor lor, înainte de primul lor faliment, care pusese capăt vieții lor sociale. Karin jucând rolul de doică de la vârsta cea mai fragedă, câștigându-și cei doi dolari pentru că-și ajutase fratele să supraviețuiască încă o noapte. Markie făcând ca trenul după o supradoză de batoane de ciocolată și Cherry Cola, cerându-i să numere până la infinit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mine, și pe sora mea, extrem de mult, ani de zile, nu accepta ideea că acest copil nu e alăptat și a găsit ea o mamă care alăpta pe acolo, prin jur, și a luat-o ca pe un fel de doică. Își alăpta copilul și pe Alexandru, dar lui Alexandru nu i-a făcut bine laptele. Până la urmă, ne-am internat amândoi în spital și atunci mi-au dat diagnosticul de malabsorbție secundar. A fost foarte greu. L-am hrănit timp
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]