655 matches
-
două containere și plecă prin același pasaj prin care venise. Pe puntea B, izolarea era totală, iar drumul părea lung până la popotă. Cu cit ar parcurge această distanță mai repede cu atât s-ar simți mai bine. De fapt, se dojenea că refuzase să fie însoțit de Ash. Ce tâmpit fusese, mai ales că acum era nevoit să care singur acești cilindri! Până acum. Străinul făcuse în așa fel încât să-i atace unul câte unul. Mai întâi Kane, apoi Brett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
căutând mereu să descopere mici semne bune. „E ciudat cât de proastă poate fi o femeie deșteaptă, își spunea Gabriel. Are impresia că dacă se ferește să-l acuze pe George, lucrul ăsta îl va face mai bun.“ — L-am dojenit, continuă Stella. I-am spus un anumit lucru care l-a înfuriat foarte tare. Și atunci a pierdut controlul asupra mașinii. — Se înfurie cu prea mare ușurință. — Aseară, George era înnebunit, ca o vulpe hăituită. — Totdeauna-i așa, și totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înnădiseră ideile în minte, iar familiarele lui instincte socratice îl împinseseră să constrângă și să urmărească dezvăluiri, orientându-i gândurile îndurerate spre extreme pline de cruzime. Îl ațâțase experiența neașteptată și total inedită de a se vedea nevoit s-o dojenească, s-o pedepsească pe Hattie. Și efectuând acest prim pas care-l apropia oarecum de ea, se lăsă cuprins, simultan, de suspiciuni și de gelozie în ce-o privea pe Pearl. Hotărârea de a o muta pe Hattie nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a fost politeistă, urmată mai apoi de diferite forme de henoteism, adică de mărturisirea credinței într-un singur Dumnzeu limitată doar la poporul lui Dumnezeu, fără a-i afirma universalitatea (cf. textul tardiv 1Sam 26,19, în care David îl dojenește pe Saul pentru că l-a obligat, urmărindu-l, să se ducă în afara țării sfinte și astfel să aducă cult zeilor străini; vezi 5,1), pentru ca în final, în epoca postexilică, să se ajungă la monoteismul pur așa cum fusese conturat schematic
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în care, între altele, se decide păstrarea normelor atribuite lui Noe: a nu consuma sânge și nici cărnuri de la animale sufocate (v.29), norme ce foarte repede vor ieși din uz. În Gal 2,11-14 Paul scrie că l-a dojenit pe Petru pentru că, după ce a mâncat cu păgânii, apoi s-a ferit și a stat deoparte. Un alt precept, care deosebește ebraismul, interzicea consumul de lactate împreună cu orice fel de carne. Chiar dacă datarea sa nu este sigură, e vorba de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pune pe fugă. Băiatul de care se apropia trebuia să nu-i ghicească adevărata intenție, aceea de a-l umili, ci să creadă că dorește doar să-i pună mâna pe umăr sau să-l mângâie pe obraz, cel mult dojenindu-l cu blândețe. Daniel continua să stătea lungit în pat, cu ochii larg deschiși și cu privirea ațintită în tavan. Ce ispită, ce gând rușinos: să plângă! În gură, dinții i se încleștau de la sine. Nu, trebuia să facă ceva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îi povestise că, simțindu-se rău într-o seară, se dusese la ușă și o descuiase pentru ca vecinii de palier să poată intra în cazul cel mai rău să nu fie nevoiți să spargă ușa. La următoarea lui vizită o dojenise cu blândețe că nu ținea regimul strict prescris de doctor. Dacă nu faci ce trebuie, i-a spus, din nou o să-ți vină să te duci la ușă s-o descui. Ea a râs fără vlagă privind în altă parte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu rachiu ce mai rămăsese. Nu-și mai punea în pahar. Bea din sticlă de-a dreptul. De fiecare dată când așeza sticla pe masă, icnea scăpând sudalme printre dinți. Maranda tăcea. Socotea că nu mai are rost să-l dojenească. Simțea că Toader al ei adunase prea mult năduf în suflet în anii petrecuți în pușcărie. „Numai de n-ar bea și acolo în gară... Cine știe ce i s-ar putea întâmpla? Una-i aici acasă și alta-i acolo...” În
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Zis și făcut, Pălăriosul se îndrepta spre Pitic cel mic care tăia vreascuri cu un toporaș și-l rugă să facă o pauză. - Nici gând, trebuie să tai multe vreascuri altfel, Cicălitorul, care și așa nu e mulțumit, o să mă dojenească. Pălăriosul îi propusese să meargă împreună în drumeție, dar acesta, care este renumit că-i fricos ca un iepure, refuză de teamă ca ar putea ajunge în pădurea din apropiere unde trăiesc multe animale fioroase ce ar putea să-i
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
N-avem încotro: trebuie să ne supunem lor. M-am bucurat că găsisem o frază de efect, care părea c-o impresionează puțin. Simplă iluzie; nu era chiar atât de naivă pe cât lăsa să se creadă. Luciditatea revenindu-i mă dojeni aspru: ― Nu umbla cu vorbe mari. Ești ușuratic! ― Sânt gata să jur că sânt sincer cu tine, absolut sincer. ― E mai bine să dovedești înainte de a jura. Dacă nu izbutești, abia atunci te apară jurământul. Dacă mă lăsa aș fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se mai vindecă. Poate de aceea mă simțeam atât de liniștit după destăinuirea Alexei, ca și cum nu se întîmplase nimic. Chiar am găsit în mine tăria să dau curaj Alexei pentru a suporta fapta soră-si. I-am strâns brațul, am dojenit-o cu blîn-dețe, ca pe un copil: ― Ce faci, Alexa? Dumneata care-mi cereai să mă stăpânesc îți pierzi cumpătul? Desigur, e destul de grav ceea ce s-a întîm-plat, dar trebuie să ne păstrăm capul acum când avem atâta nevoie de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
1587), luna aprilie 10.” Din spusele lui vodă se înțelege greu ce legătură are dania lui către mănăstirea Sinai și Melentie Balica hatman. Am așezat pergamentul pe poliță și așteptam o nouă vorbă de încurajare, dar în loc de așa ceva am fost dojenit părintește: „Să nu aștepți îndemnuri și sfaturi la fiecare pas. Încearcă să te descurci singur.” Cuvintele bătrânului m-au pus la treabă. Îndată am avut și norocul să dau peste actul secret de cununie al lui Petru Șchiopu voievod cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
chiamă Aron-Vodă, pre numele Domnului, ce au zidit, unde este hramul Sfeti Neculai.” „Mă bucur atunci când văd că îmi spui și alte lucruri decât cele scrise în aceste hrisoave.” De o bucată de vreme, vocea călugărului, chiar și atunci când mă dojenește, a devenit o prezență de care nu m-aș mai putea lipsi. De multe ori, citind un înscris, în mintea mea se suprapune peste el acest glas, de parcă înșiși voievozii mi-ar vorbi...Cu gândul la bătrân, răscolesc mai departe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cei bolnavi; a îngropa pe cei morți.” O nouă întrebare parcă își aștepta rândul: „Care sunt faptele de milostenie sufletească?” Răspunsul nu s-a lăsat așteptat: „A sfătui pe cei ce stau la îndoială; a învăța pe cei neștiutori; a dojeni pe cei păcătoși; a mângâia pe cei mâhniți; a ierta pe cei ce ne-au supărat; a suferi cu răbdare nedreptatea; a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii și cei morți; a ne ruga și pentru vrăjmașii noștri. Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
multe, înghițindu-le pe nemestecate și dându-le importanță doar în treacăt. Ca să rezum, că poate înflorește persicul a doua oară, pot spune că domnul profesor Mânăstireanu nu încetează să mă uimească. Încă o dată, în felul său unic, m-a „dojenit”, demonstrându-mi că domnia sa știe să trăiască sublim, picătură cu picătură, precum esența de trandafiri bulgărești. Domnule profesor, galant cum vă știu, veți găsi o scuză pentru efectul lecturii asupra mea. Pentru că, citindu-vă cartea, am înțeles că tot elevă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
înrăiseră, în loc să-l smerească. La început, păruse prietenos, cu toate că urâțenia lăuntrică îi ieșea prin piele. Într-o seară, însă, m-a auzit zicând, într-un moment de derută: "Doamne, dă-mi un semn și voi crede în Tine". M-a dojenit: "Dumnezeu n-are nevoie de credința ta. Tu ai nevoie să crezi în El. Îți închipui, cumva, că Dumnezeu depinde de tine? Dumnezeu nu există ca să-i ceri tu ceva. Abia dîndu-i, ești vrednic de El. Înțelegi?" Am plecat capul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pumn de țărînă deasupra; fusese ideea Nildei. Pe urmă au zbughit-o cu toții, În afară de Carlos, care s-a Îndreptat cu pași domoli spre camera lui să-și bea ceaiul de la ora șase. O săptămînă după aceea, Susan vru s-o dojenească pe Cinthia pentru că era atît de neglijentă, pentru că-și pierduse micul medalion de platină pe care ți l-a dăruit... dar În clipa aceea nu-și putu aminti cine i-l dăruise și În schimb Își aminti că de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să țină banii pregătiți În mînă Încă Înainte ca Juan Lucas să se apropie. Și cînd se apropia... Acești domni plini de importanță din rîndul Întîi, care țineau să vină la slujbă, În pofida faptului că preoțelul ăsta cam plicticos Îi dojenea cu asprime, bunăoară le spunea În fiecare an cu un zîmbet fericit, Dumnezeu știe de ce, că mai ușor trece cămila prin urechile acului decît vom intra noi pe poarta raiului... cîte unul se supăra și-și punea În gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
start. Văzuse pentru prima oară o astfel de cutie când avea treizeci și patru de ani. Se dusese s-o ia pe Jessica, pe atunci o fetiță de șapte ani, de la prietena ei. Le găsise pe fete instalate în fața televizorului și le dojenise. Ce fel de copii sunteți voi, să vă uitați la televizor când e așa frumos afară? Întrebarea atrăsese niște chiote disprețuitoare din partea fetelor. Nu era televizor, punctaseră ele sarcastic. Era, de fapt, tenis de masă lobotomizat și interminabil. Privise fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lîngă el, sprijinindu-și uneori de brațul lui capul frumos ce avea mîndria și grația unei flori. Se opreau din cînd În cînd și se priveau neclintiți cîteva clipe. Acum ea Îi vorbea cu un reproș poznaș În glas, Îl dojenea, Îl zgîlțîia cu blîndețe de umeri, Îi Împreuna reverele bogat Împodobite cu blană ale paltonului și-l amenința cu degețelul Înmănușat. În tot acest timp, bărbatul o privea rostind puține cuvinte, dar sorbind-o din ochii mari, negri, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
față de noi, este un amestec de toleranță și nerăbdare. Pe o parte ni se dă o palmă zdravănă în spate pentru că am inventat niște arme care în ansamblu sunt privite ca decisive, dar nu sunt. Pe de altă parte, suntem dojeniți că uităm că nu suntem, la urma urmei, decât un popor minuscul și fără importanță și că trebuie să-i lăsăm pe experții în afaceri galactice să-și facă treaba, și să nu ne amestecăm. Ori, știi sau nu, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
față de noi, este un amestec de toleranță și nerăbdare. Pe o parte ni se dă o palmă zdravănă în spate pentru că am inventat niște arme care în ansamblu sunt privite ca decisive, dar nu sunt. Pe de altă parte, suntem dojeniți că uităm că nu suntem, la urma urmei, decât un popor minuscul și fără importanță și că trebuie să-i lăsăm pe experții în afaceri galactice să-și facă treaba, și să nu ne amestecăm. Ori, știi sau nu, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
odaia. Grigore Popa începu să râdă. ― Aici ai zbîrcit-o, tanti! observă decepționat Matei. * Pe masă nu se afla nimic. Valerica Scurtu se lăsă fără puteri pe marginea patului. Atinse trupul lui Panaitescu și sări în sus urlând. Melania Lupu o dojeni plină de menajamente: ― Ți-am spus, draga mea, să te odihnești. În plus, trebuie să te gândești cum vei explica domnilor de la Miliție faptul că nu te-ai dus azi la serviciu. Femeia dădu din cap încăpățînată. Explică totuși: ― Am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cheltuit toți banii din asigurarea bietei lui bunici Reilly ca să-l țin la universitate opt ani și de-atunci n-a făcut decât să stea-n casă și să se uite la televizor. — Ar trebui să-ți fie rușine, îl dojeni Darlene pe Ignatius. Un cogeamite om ca tine. Ia te uită la biata maică-ta! Doamna Reilly își lăsase plângând capul pe bar, fără să lase din mână paharul cu bere. — E ridicol, mamă. Încetează! — Dacă știam că ești așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Însă din când În când, unui oaspete sau altuia Îi răspundea cu un set de Întrebări. „Cine ești, dragă? le Întreba pe rude sau pe prietenii de-o viață. „Unde-ai fost tot timpul ăsta?“ „Nu pleca nicăieri, fată neastâmpărată!“ dojenea persoane complet străine. Iar apoi, Între tăcerile ei uimitoare și remarcile care te lăsau fără grai, chipul ei rămânea fără nici o expresie și clipea cu o neliniște abia ascunsă. În momentele acelea nu reușea să Înțeleagă de ce se aflau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]