2,528 matches
-
urmează?! Nimeni! și, totuși... în acea noapte... de iad... lumea... lumea dimprejurul lumii noastre, de aici, a tresarit. și s-a cutremurat. și a rămas, așa, ca într-un repaos legendar și apocaliptic. Poarta Casei Polovraci a fost împodobită cu doliu. De ce, oare? Păi, de aia. Că, zicea un om în etate, unde e multă minte, nu se poate să nu mai fie și altceva. Ce, altceva? În unele cazuri prostie; în altele nebunie; în altele, și în altele, câte altceva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul că-și bat joc de noi; surâsul moartei își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine și am îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-o parte: încovoiat, cu un fular legat la gât, apăru unchiul meu, tatăl acestei stricate. Avu un râs uscat, înfricoșător, de ți se zbârlea părul pe cap. Râdea fără să ne privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Romeo și Julieta, într-o altă viață, ar fi fost androgini și că eu într o viață anterioară aș fi fost o Julietă capabilă de o iubire peste fire. Deodată, aflat la brațul Reliei, într-o mare de lume în doliu, mă simt scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărut ca altădată în bibliotecă, în chenarul ușii imaginare, care parcă decupa din nou cerul cu firave caiere de nori scămoși, trupul ei unduind, pare că îmi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
decât îi permit teoriile didactice: "Peste trei zile, toate s-au precipitat, timpul a ieșit brusc din hibernare. Toate ziarele anunțau moartea subită a tovarășului Leonid Ilici Brejnev, toate posturile de radio difuzau muzică deprimantă, la școală învățătorii își exprimau doliul prin îmbrăcăminte neagră, discursuri patetice și apostrofări ale elevilor nu prea triști. Mama se dusese la grădiniță îmbrăcată în haine albe, cu gura strident rujată, provocându-le un șoc directoarei și reprezentantului Ministerului Educației. Iulian retrăia scena groaznică a coborârii
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
ocolească, să o amâne, să nu se gândească la ea sau să pretindă că pruncul nici nu a existat. Durerea nu se vindecă imediat și poate niciodată în totalitate, dar cu siguranță se diminuează în timp. Acceptarea suferinței și a doliului o va face să aibă mai puține regrete. Cercetarea clinică afirmă că rezolvarea satisfăcătoare a suferinței este proporțională cu găsirea căilor celor mai potrivite pentru exprimarea sentimentelor trăite. Și dacă întrebările vor mai reveni, mama trebuie învățată să nu-și
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
de gînd să mă retrag acolo, cînd voi ieși la pensie. NIXON: - Am citit undeva că liderii comuniști nu ies niciodată la pensie, sunt otrăviți, sau Împușcați, după care li se organizează funeralii naționale, iar poporul ține o săptămînă de doliu... Ah, mi-am dorit dintotdeauna să fiu un lider comunist. CEAUȘESCU: Și eu citesc anumite cărți interesante, mă perfecționez continuu. Lecturile mele preferate sunt din Marx, Engels, Lenin și Adrian Păunescu. Ăsta le zice bine Îmburgheziților de prin ministere. Și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din Statele Unite ale Americii, în anii ’30. 1 Fată creștină (pl. șikses, dim. șikseleh). 1 Bucurii neevreiești. 2 Pâine nedospită (pască evreiască). 1 De-ajuns. 2 Fiii (lui Israel). 3 Binecuvântat. 4 Slăvit (binecuvântat) fii, Doamne. 1 Șapte (zile de doliu) - în primele șapte zile de la înmormântarea unei rude directe, evreii religioși rămân în casă, așezați pe podea sau pe scaune: se primesc vizite de condoleanțe și se spun rugăciuni. 1 Milă, compasiune. 1 Prescurtare pentru Young Hebrew Women’s Association
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
liniștească. Potolește-te, dragă! o roagă soțul. Vezi că ți-l dau și pe ăsta acuși! spune femeia nervoasă, continuîndu-și drumul. Țăranul și țăranca pleacă spre gară, să ia, mai departe, trenul. Dorin se uită speriat la o femeie în doliu, aflată pe peron, se apropie de ea, își dă seama că nu e din familia lui și plecă spre spital. Abătut, arhitectul pornește către cartierul de lîngă gară, sprijinindu-se în baston, bombănind ceva la adresa constructorilor din Iași. Letiția a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adevăr decît orice i-ar fi putut spune. Ridică perdeaua și intră În cort. Înăuntru era Întuneric beznă, așa Încît cu greu izbuti să deosebească silueta doamnei Bellairs, o femeie corpolentă, Îmbrăcată În ceva care aducea cu o rochie de doliu - sau poate era un veșmînt țărănesc. Glasul puternic, adînc și convingător al doamnei Bellairs Îl surprinse; se așteptase mai degrabă să audă vocea tremurătoare a unei cucoane din genul celor ce-și folosesc timpul liber pictînd acuarele. — Ia loc, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mine aria de interes, repartizându-ne parcă pe mine și pe accidentul acela unui trecut a cărui realitate n-o mai recunoștea. Știam că era pe cale să intre în perioada aceea de promiscuitate ilogică prin care trec majoritatea oamenilor după doliu. Coliziunea mașinilor noastre și moartea soțului ei deveniseră cheia unei noi sexualități. În primele luni de după moartea lui, ea trecuse printr-o serie de aventuri rapid consumate, ca și când luând organele genitale ale acelor bărbați în mâini și-n vagin l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mortului, cu mere și prune înfipte-n țepușe, cu struguri pe-o tabla albastră de plastic, cu prosoape flaușate, chinezești, legate la lumânări, cu sticla de vin roșu și colacii în formă de cruce. - Costache, Costache, bocește o bondoacă în doliu, văduva, bănuiesc. - Ăăăă, ăăăă... îi țin isonul, din spate, două femei mai tinere, cu broboadă. - Costăchel, Costăchel, sufletul meu... - Ăăăă, ăăă, ăăăă... repetă cele două. - Costachel, inima mea și viața mea... - Ăăăă, ăăă, ăăă, ăăă, se-aude ecoul. - Ce sarmale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
explicație despre eșecul căsătoriei sale, chiar și surorii ei văduve, cu care petrecea lungile ceasuri de singurătate și tăcere, și refuză la fel de ritos să primească vizitele neliniștitului și Îndrăgostitului ei văr Roberto. Aflînd despre moartea soțului ei, se Îmbrăcă În doliu și asistă, impasibilă, la funeraliile dedicate sufletului celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
adusă de spate și cu capul plecat, care părea să trăiască rușinată În fața lumii pentru un delict săvîrșit de fiica lui, despre care nimeni nu știa să-i dea o explicație. Un an și jumătate mai tîrziu, cînd se Încheiase doliul pentru Rodrigo, Niña Carmen se hotărî să facă o călătorie lungă, care s-o ajute să-l uite, și se Îmbarcă În Guayaquil, cu destinația Panamá, pentru a străbate istmul și a-și continua drumul spre Spania. Acolo, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
moară la Florența, În vara următoare, victimă a ciumei. Carmen de Ibarra - acum aproape nimeni nu o mai numea Niña Carmen - Îl așteptă să se Întoarcă vreme de un an, dar aflînd vestea că murise, se Îmbrăcă din nou În doliu și se pregăti de Întoarcere la Quito, unde se Închise În casă pentru a și-l aminti pe bărbatul pe care-l iubise și a contempla, neputincioasă, lenta agonie a tatălui ei distrus, care se consuma de tristețe și rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vârstei (părea mai degrabă un puștan decât un tânăr În toată puterea cuvântului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar niciodată nu‑i fusese atât de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Surâse, se opri. În parcare o aștepta desigur cineva. Am regretat, adăugă, când am aflat, că n-a fost posibilă o evoluție. La revedere, dragă. Era foarte aglomerat. Emilia se pierdu repede în mulțime. Îmbrăcămintea îi era neagră, poate purta doliu ori poate se îngrășase puțin și-și masca prin acea culoare realitatea. Cu ochii ei creionați foarte puternic, fascinanți, cu ținuta mândră, cu părul revărsat pe spate, atrăgea ca un magnet privirea. Oare unde văzuse trei brazi singuratici, pârliți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de contrabandă, cu care duminica mergea și la ski. E ceva să vezi zăpada colorată, neagră În cazul de față, Își spunea domnul Húsvágó Tamás Húnór. El nu văzuse zăpadă neagră decât la Copșa Mică. Un fel de zăpadă pentru doliu și Înmormântări. Ocazii speciale, bun Înțeles. Poate la Halivud să mai vezi așa ceva, dar nu e sigur. În Africa, cu siguranță. În privința lui, Își dorea o Înmormântare cât mai simplă. Așa ca la Reformați. Și mai ales fără precipitații. Lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a fost, în ciuda sîngelui sîrb, român ca grai și suflet. N-a putut să plece. România nu i s-a părut un "spațiu sleitor", dimpotrivă. "Săracii de ei! Sorb vin negru și mănîncă icre, tot negre. Sînt în stare de doliu pentru țărișoara lăsată de izbeliște", îi ironiza pe fugarii politici. Și avea dreptate. Dar n-ar fi plecat, s-ar fi organizat cu "cocorii" o altfel de rezistență contra slugoilor ambițioși, înjugați la arta cu mesaj. Desculții nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ani sînt din '65 pînă...?) a murit tata. Mama a suportat greu toate despărțirile de Victor al ei. Peste ultima n-a mai trecut. S-a dus, la nici șase luni, să i se întindă alături. N-am renunțat la doliu ani de-a rîndul. Mă doare moartea lor. Mai mult a tatei (clipe de durere vie); altfel mă doare moartea lui decît a Ettei. Mama mea tragică. Cuvenit lucru ar fi să mă țin departe de poze vechi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
poată Încropi cuvinte cu litere mici de tipar și de ziua sa, de Blagoviștene (așa cum spunea bunica Ileana) sau Buna Vestire (așa cum spunea Victor, iubitorul și cunoscătorul ...și de religie!), să-i poată citi din „jornal” o veste extrem de tristă: DOLIU NAȚIONAL! Marele prieten al poporului nostru, tovarășul Iosiv Visarlio.. no..vici Stalin s-a stins din viață și ... Anetă, Ileană, aduceți repede o petică neagră să punem doliu la mătură că o murit „tătucu’ cu musteți mari”, lepădătura!, Îl Întrerupse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de religie!), să-i poată citi din „jornal” o veste extrem de tristă: DOLIU NAȚIONAL! Marele prieten al poporului nostru, tovarășul Iosiv Visarlio.. no..vici Stalin s-a stins din viață și ... Anetă, Ileană, aduceți repede o petică neagră să punem doliu la mătură că o murit „tătucu’ cu musteți mari”, lepădătura!, Îl Întrerupse Bunicu’ Ghiorghi, care citise ziarul Încă de ieri și, cu ochii sclipind de bucurie și de teamă, spre marea indignare a lui Victor care realiza pericolul de a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o privire limpede, privesc cu toată carnea răsăritul. În sufletul meu înfloresc panseluțe. Petru, un noiembrie în plus. Toamna curgea la cișmeaua din curtea liceului, frunzele lichide inundau Copoul. De la Râpa Galbenă până la Agronomie, râu galben luneca între două cimitire. Doliul nu este o fâșie de noapte făcută fondă și prinsă în piept cu un ac, doliul este o firimitură din chipul celui care poartă moartea în ochi. Toamna, o hepatită, la început vine în livadă, apoi coboară așa, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în plus. Toamna curgea la cișmeaua din curtea liceului, frunzele lichide inundau Copoul. De la Râpa Galbenă până la Agronomie, râu galben luneca între două cimitire. Doliul nu este o fâșie de noapte făcută fondă și prinsă în piept cu un ac, doliul este o firimitură din chipul celui care poartă moartea în ochi. Toamna, o hepatită, la început vine în livadă, apoi coboară așa, ca o poleire argintie, peste firul de iarbă, peste cochilia melcilor, peste portretul bunicului, toamnă se face de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fată mare: "Lasă-mă, dragă, să ți-o trag ca să-ți spun cine ești!" Petru a ales luna plină și scara coșarului. În oglindă, pace ca după războiul de 100 de ani, fără tratate, fără armistițiu, fără granițe. În oglindă, doliul mirosea a sală de așteptare, la capătul peronului iluzia flutura o eșarfă verde. Petru, înveșmântat într-o pace festivă, sfida decorul, partea umbrită a obrazului înmugurea cucuta. Lehamete, lașitate, frică, nepăsare, nesimțire, prostie, indolență, etichete atribuite, dispoziții exclusiviste, pădure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înainte de vreme și să plouă cu avortoni sub gardul cimitirelor. Deschizi fereastra să intre noaptea în lada de zestre, să păteze pânzele cu întuneric, să destrame cămășile, să putrezească nasturii ca o eliberare de aripi. Ți s-a făcut de doliu și-n cerul gurii... deschizi fereastra. Nu s-a cunoscut viață, cum nu s-a cunoscut moarte, fără o împăcare extremă. Lacrimile, rouă pe limba clopotului. Punctul încorsetează limitele. Renunțarea, o cruce rostogolită în afara parantezei pătrate. Aleluia, Dumnezeule! Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]