524 matches
-
tablou kitsch semnat Adolf H., cu zorzoane sub semnătură și înflorituri, sau să mă duc să vizitez o expoziție de pictură cu vaci cu ugere hăhăhă de mari și căpițe de fân rotunjite ca un coc de profesoară, cu frauleine dolofane ce poartă cofițe, flori în cosițe, mă rog, tot arsenalul imagistic. Dar sunt prea obosit, mi-e greu să expir aerul, să producă toate sunetele trebuincioase. Și, în plus, nici n-are rost să le răpesc oamenilor bucuria de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că el este sfântul Bartolomeu cel fără de pulă? Te omor, mizerabilo! Te omor, îl omor pe el, te omor pe tine, omor copii și gata cu viața asta de căcat! Dumnezeii mamei ei de viață! Dora era o vâlceancă roșcată, dolofană, vânjoasă, obeză, gușată; se rostogolea când cobora scările; când le urca, fundul rămânea cu patru trepte mai jos. Zâmbetul Dorei semăna cu o desfăcătoare de păpușoi sau cu o greblă știrbă, rezemată lângă grămada de gunoi, sau cu o spărtură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
reînvie obrajii rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a avea vreun efect... Nici micii pești de râu care-i plăceau atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani și somnoroși, cu carnea lor cea fragedă care se topea în gură, nici peștele auriu enorm pe care îl prinsese în iazul ornamental din grădina mănăstirii. Nu contează... nu contează. În curând avea să-i ofere ceva cu totul nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și pentru falnici cozonaci, zahăr, mirodenii, ulei, unt și sare, cât oi putea încărca în două care. Să nu uităm pentru mămăliga din cucuruz și din mei, făină ca aurul pusă în cinsprezece saci rotofei. Rachiu de perje zece butelci dolofane și vin lăudat douăzeci de budane, să le ajungă pentru sindrofii la boieri și la cucoane. Iară dacă s-or mai ivi și alte nevoi, mă întorc eu la dumneata înapoi. Cam asta ar fi. LIANA: Tare frumoase stihuri, meștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în privința asta...ei bine, Adriana nu credea că există ceva mai rău de-atât! Asta schimba cu totul situația. Îndată ce a înțeles că furia și insultele lui Otis nu erau îndreptate împotriva ei, a cuprins-o simpatia pentru mica creatură dolofană. Chiar în după-amiaza aceea i-a telefonat lui Irene Pepperberg, ea însăși o legendă vie în materie de papagali, și a întrebat-o cu ce îl hrănea pe Alex, renumitul ei papagal Gri African care avea un vocabular mai bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
doi ani și mai intolerant; parcă vroia să distrugă plodul pe care nevasta, considera el, și-l făcuse singură cadou. Femeia plecase În Europa o săptămînă, la Cryos, și... CÎt Bert a fost mic, bărbatul se arătase Îngăduitor, copilul era dolofan, cuminte, arăta bine, tocmai potrivit pentru reclamele pentru lapte praf sau piure de banane; sau, de ce nu, pentru un film cu bebeluși, studiourile se aflau, cum s-ar spune, peste drum, iar America era, lucru știut, țara tuturor posibilităților; totul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
drojdie. Deschid ochii și văd în brațele mele o franzelă de pâine. Mă uit la ea de-a dreptul uluită. Arată ca o pâine adevărată. Ca o pâine adevărată, precum cea pe care o vezi în vitrina unei brutării. Mare, dolofană și rumen-aurie, cu striații fine și coajă crocantă, gata să ți se rupă în mâini. Miroase atât de bine că îmi lasă gura apă. — Spune-mi că asta nu înseamnă nimic, zice Iris, strângându-mă de braț. Tu ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
murmur. Nu mă descurc prea grozav. — Serviciile oferite de Carter Spink... sunt... îhm... la cel mai înalt nivel, continui, încercând să fiu convingătoare. — Mai înalt decât calitatea curățeniei pe care o făceai când spălai wc-uri? strigă un ziarist cu obraji dolofani. Întrebările mai târziu ! Hilary înaintează supărată pe gazon. Și nu acceptăm întrebări pe teme ca toalete, băi sau alte obiecte sanitare. Continuă, Samantha. De ce, erau sub orice critică ? strigă tipul cu obraji dolofani, pufnind în râs. — Continuă, Samantha, spune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spălai wc-uri? strigă un ziarist cu obraji dolofani. Întrebările mai târziu ! Hilary înaintează supărată pe gazon. Și nu acceptăm întrebări pe teme ca toalete, băi sau alte obiecte sanitare. Continuă, Samantha. De ce, erau sub orice critică ? strigă tipul cu obraji dolofani, pufnind în râs. — Continuă, Samantha, spune cu precipitații Hilary, cu un aer livid. — Ba categoric că nu erau sub orice critică ! Trish înaintează iritată pe peluză, și tocurile fuchsia i se afundă în iarbă. Nu accept să-mi fie comentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-ți aduc aminte că eu sunt proprietara acestei reședințe. — Doamnă Geiger, l-ați văzut cumva pe Nathaniel ? Mă uit disperată spre mulțime, pentru a miliarda oară. A dispărut. — Cine e Nathaniel ? întreabă un ziarist. — Grădinarul, se bagă tipul cu obraji dolofani. Iubită-su. V-ați despărțit ? adaugă către mine. Nu ! zic, atinsă la punctul sensibil. O să ne continuăm relația. — Și cum anume o să faceți asta ? Simt un interes reînăscut fremătând în mulțimea de ziariști. — O să facem noi cumva, OK ? Brusc, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
numea jocul, ăsta: alintarea motanului. Foarte conștiincios, făcea tot ce putea să-i smulgă navigatorului un zâmbet. Oamenii sunt atât de solemni câteodată. Era o funcție anevoioasă pentru un motan; dar el nu renunță, tot gândindu-se la un șoarece dolofan. ― Ce părere ai? zise Brett privindu-și colegul. Parker ajustă un control, șterse sudoarea care i se scurgea pe frunte. ― E aproape. Încă o jumătate de grad și va fi la fix. Ripley ar trebui să fie satisfăcută. ― Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
i se vadă ochiul lipsă, zâmbea, zâmbea și tânăra doamnă, își strângeau mâinile. Asistenta ridică o clipă privirea de pe pagină și reluă, iritată: „La ora când scriem aceste rânduri, apartamentul cutare... din strada cutare... arată ca după bombardament, incendiu, cataclism“... Dolofana asistentă Ortansa se roti spre doctor, fără a se uita la vizitatoare. Își țuguie buzele groase, date cu roșu uleios. Rețineți, a fugit de acasă! Victima doarme pe la prieteni și pe la rude, așa scriu ăștia la gazetă. Victima se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trei zile petrecea întruna. Plictisit, în cele din urmă, îi lăsă să-și vadă de chef și o luă pe Magda să-l însoțească în vechea lor plimbare spre gara fluvială. Din dreptul stânei prinseră a-i urma doi cățelandri dolofani, crăcănați, abia ținându-se pe picioare. Ea a dat să-i alunge, a strâns câteva pietricele, a aruncat după ei, dar ghemotoacele acelea nu se dezlipeau de pașii lor. Le adulmecau urmele, stârniți de cine știe ce mirosuri ademenitoare, de scârțâitul pantofilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plăcută, popularitate, o constituție atletică. Zilele sale în liceu, la elitista Westfield School, reprezentaseră o serie de succese: editor al ziarului, căpitanul echipei de fotbal, președinte al echipei de dezbateri, diplomă de merit națională. Josh, dimpotrivă, fusese un papagal. Era dolofan, scund, neîndemânatic. Mergea cu o legănare ciudată. Nu reușea să se corecteze. Iar pantofii ortopedici pe care mama lui insista să-i poarte nu-i erau de ajutor. Fetele îl ironizau. Le auzea chicotind, când trecea pe lângă ele pe holuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-mi pasă. E clar? Lise, cred că asta produce o grămadă de probleme inutile în jurul morții tatei. — A tatălui tău, zise ea. Nu al meu. Capitolul 9 Kevin McCormick, administratorul principal al Spitalului Long Beach Memorial, ridică privirea spre individul dolofan care intră în biroul lui. — Cum naiba s-a întâmplat asta? întrebă el, împingând un teanc de hârtii peste birou. Marty Roberts, șeful de la patologie, aruncă o privire rapidă prin document. — Habar n-am, zise el. — Soția decedatului, domnul John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aude ca un clipocit de apă În care sunt aruncate pietricele. Luna s-a mai urcat pe cer, cocoțându-se acum pe acoperișul șandramalei lui Ben. De acolo, unde pare așezată pe vecie, se vede ca un chip de copil dolofan. Antoniu deschide ușa ruginită care scârțâie lung, sinistru și aruncă cele două oase, după ce au fost curățate de carne și lustruite ca un lemn de fluier. Câinele lui Ben le zdrobește acum În măselele lui hămesite. Antoniu se lungește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe care numai vârstnicii o au. Antoniu mulțumește, plecându-și capul și strecurând mica bancnotă În buzunarul sacoului. Sirena poliției insistentă, vorace, dezlănțuită, Îl crispează, și-i dă o senzație de greață. Soarele a urcat pe cer și obrajii lui dolofani și firbinți Îi Încălzesc lui Antoniu spinarea, Îi mângâie ceafa. A obosit să stea cu mâna Întinsă, se foiește, ar vrea să plece. S-ar duce vizavi să privească prin vitrina librăriei zecile de cărți sau mai bine și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
toate direcțiile, Își văd mai departe de drumul lor, claxonând de parcă se apropie sfârșitul lumii. Rămâne un timp cu privirea În gol și cu mâna Întinsă. Simte În palmă luciul câtorva bancnote și se hotărăște să plece. Pe cer, nori dolofani se descompun și se recompun cu repeziciune ca Într-un joc al imaginației. Soarele Îi Încălzește plăcut trupul, Îi dă senzația unei băi calde. Ajunge În dreptul unei săli de expoziție. Privește prin vitrină Înăuntru: Îngeri stranii de gips, colorați, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
crăpa de ziuă.Strada arăta jalnic.Mașina era boțita.Mobilul suna insistent.” Unde umbli noaptea ?” îl interogă soția.” Știi că nu pot să dorm singură”... O liniști suspect de repede pe trupeșa Margot. „Și ce dacă mi-i dragă o dolofană...? Frumoasă e, și nu dau socoteală; Când mușterii ne vin,fără tocmeală, Cobor în beciu,de sîrg cu o stacană Și vin le-aduc și pită,brînză,poame, Și dacă gologani-i văd pe masă Le spun la toți:Cînd
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cu chipul proaspăt și trandafiriu, un zâmbet mereu pregătit În colțul gurii și o oarecare timiditate În vorbire. Părea Întruchiparea perfectă a bunătății și armoniei, dar viața trăită alături de el avea să demonstreze contrariul. După apariția primului copil, un băiat dolofan și frumos ca un Îngeraș, a Început să frecventeze tot mai des cârciumile, sub pretextul că nu suportă ” zbieretele ” repetate ale micuțului. Se Întorcea noaptea târziu și, dacă apuca să ațipească și scâncetele copilului Îl trezeau din somn, Începea adevăratul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o concepuse primul fusese Shakespeare. Privind printr-o gaură din scândurile șopronului îl văzu pe Charlot plecând în grabă spre St Jean, deși pentru târguieli era prea devreme. Așteptă cu răbdare, în ciuda faptului că marginea roabei îi cam tăia fundul dolofan, și-l văzu pe Charlot revenind însoțit de preot. Ceva mai târziu, îl văzu pe preot plecând singur, cu gentuța în mână. Vizita preotului nu putea însemna decât un singur lucru și imediat mintea sa creatoare absorbi noul element și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am trezit cu o colegă. Mamă a doua oară. A fost prima dintr-un șir de patru colege care s-au perindat prin salonul meu. Trei zile. La atât se reducea, de obicei, șederea lor fericită. Fiecare își alinta bebelușul dolofan cu exces de gesturi afectuoase și mormăieli, sub ochii rudelor care nu conteneau să laude diversele mădulare ale noului membru al familiei. Și în timp ce mă prefăceam că dorm, eram sigură că imaginea aceasta se va stoca undeva în memoria mea
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
sută la sută!), că orice medicament subvenționat vindecă, mai mult sau mai puțin pacienții (în funcție de câte zile le mai dă Dumnezeu de trăit), în schimb aceste medicamente compensate, sunt mijloace ideale pentru îngrășarea conturilor din bănci, chiar dacă și așa sunt dolofane. După un timp, băieții deștepți au învățat lecția și au aflat cum cu cât un contract este mai umflat, cu atât felia lor este proporțional mai mare. Unde este mia, se poate da la dos o sută, două, fără prea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
șuvoaielor de apă ce cădeau de sus. Alaltăieri seară, se juca cu juniorul în camera sa. Împreună cu soția îi făcuseră băița de seară acestuia și acum Ileana îi pregătea masa micuțului. Așezat pe pat, puștiul gângurea vesel, dând din piciorușele dolofane. Cristi îl mângâia pe cap și agita o jucărie albastră în fața acestuia. Granulele minuscule din interiorul sferei din plastic zornăiau, iar copilul încerca s-o prindă. Se distra nevoie mare ori de câte ori reușea s-o apuce cu mânuțele lui mici, chicotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
călcând din piatră în piatră, ca pe ouă, să nu se murdărească de noroi. Uneori, o lăsa taxiul la poarta noastră, drumul fiind prea prost până la ea. Era blondă, cu părul gros și lung, ochi albaștri și un trup destul de dolofan, alb. Stratul adipos era, bineînțeles, un semn de bunăstare de invidiat. Când vecinii comentau că Anca era prea grasă, știam cu toții că de fapt li se făcea gura apă, încercând numai să-și închipuie forma și gustul mâncărurilor cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]