1,794 matches
-
sărut, lacrima lui o aude în sufletul ei Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții, cândva s-au plimbat pe marginea vieții azi rătăcesc prin ceața pădurii Margini pierdute prin vis, pe pod o fata prin lacrimi privește apa și timpul domol curgător În liniștea apei, prin pleoapa închisă depărtările scad, acum el plutește în barca cea neagră vremea furtunii s-a sfârșit Pe băncile goale, pe-alei, străzi, vânt și frunze tăind curcubee, prin raze de soare si stele Ea știe
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
sărut, lacrima lui o aude în sufletul ei Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții, cândva s-au plimbat pe marginea vieții azi rătăcesc prin ceața pădurii Margini pierdute prin vis, pe pod o fata prin lacrimi privește apa și timpul domol curgător În liniștea apei, prin pleoapa închisă depărtările scad, acum el plutește în barca cea neagră vremea furtunii s-a sfârșit Pe băncile goale, pe-alei, străzi, vânt și frunze tăind curcubee, prin raze de soare si stele Ea știe
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
fiecare într-un zâmbet larg și stenic sau, din contră, încremenite într-un rânjet viclean și provocator de noi urâciuni ... „Jungla animalelor” ne prindea câteodată închiși ca-ntr-un obor, strecurați cu îndemânare în „zbuciumul pădurilor de aramă” însă tonul domol al verbului ei măiestru ne dădea puteri și ne ferea de răutățile acestor tărâmuri aparent ostile. „Umaniza” totul cu gestul vrăjit al mâinilor ei lungi și albe, natur, care nu cunoșteau culoarea ojei ci doar albul sidefiu al curăției zilnice
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
în minte, revărsare de lumină fără sfârșit. „Dar de ce sunt albi cocorii, mamă!? „Pentru că au luat cu ei promoroaca zorilor, vălătucul cernit de nori al stelelor, puful năpârlit de fulgere al îngerilor! „Și mai departe? „Apoi acestea s-au împrăștiat domol peste munți, dealuri și câmpii, peste alte plaiuri închipuind Raiul! „Dar raiul, mamă, ce este raiul!? „Cerul scoborât pe pământ pentru primii oameni făcuți de EL, băiatul mamii! „Dar pământul, mamă, pământul este tot un fel de cer!? „Cam totuna
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
acestor meleaguri, apoi raritatea exit-urilor în această regiune cu relief accidentat fac să ajungem anevoios până aproape de Sausalito, în dreptul insulei Îngerilor, reper turistic căutat de iubitorii de promenadă și amurguri romantice, iar dincolo de ea, pe malul drept al golfului, dealurile domoale ale Berkeley-ului, înălțimi de pe care domină vestita Universitate californiană. Din depărtare apucăm să vedem porțiunea dinspre Richmond a podului San Rafael, primul din lanțul de cinci ce traversează golful de la nord la sud și la capătul căruia, în stânga, intuim închisoarea
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
și ea gândi că acesta e momentul potrivit ,de a o face să reacționeze. O va îndemna să iși descarce sufletul de o povară mai grea decât putea suporta sufletul său, înainte să fie prea târziu. O chema cu voce domoala: - Deșire! Hei, Deșire! Continuând să nu audă chemarea să, se apropie de ea și bătu ușor pe umăr, privind-o cu multă compasiune. Deșire tresari puternic ,trezita din gândurile negre ce reușiseră să pună complet stăpânire pe sufletul său traumatizat
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
și noroc, Sprijin care ști că ține, Mândra mea de la mijloc. Și când calul are pană, Ori ne scapă lanțu-n gol, Să ne mai oprim din goană, Și-nainte de ocol Să tihnim geană pe geană Și să ne iubim domol... Referință Bibliografică: Și călare și pe jos / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 900, Anul III, 18 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ŞI CĂLARE ŞI PE JOS de ROMEO TARHON în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363672_a_365001]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CORĂBII CE-ADUC DOR Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 900 din 18 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Corăbii ce-aduc dor Când nuferii, sub soare, pe apă lin plutesc De vânt domol atinși pe lacul liniștit, Ca două pete albe... lebede zăresc, Corăbii... grațioase pe lacul adormit. Salcia unduitoare își admiră stropii Ce se preling în apă...din umedu-i sărut. Din ierburi aud greieri și încet m-apropii Acolo jos din iarbă
CORĂBII CE-ADUC DOR de DOINA THEISS în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363699_a_365028]
-
oriunde, Eminescu-i Dunărea, Eminescu-i țara mea! Elena Valeria Ciura - Liniștea lacului O pânză sinilie acoperă mister- Cerul aruncă mesaje cu fiori, De grija nuferilor, gerul Pictează-n ape alte dalbe flori. Și bărca-și face lin culoar pe lac, Domol cutreieră prin trestiile mute, Netulburat, un fluierar se-oprește Pe lancea-ngălbenită, cu sunete acute. Cusute gânduri pe-altițe argintate Maluri ascund comori de primăvară- Imperturbabil, frigul, fără grijă, Va șlefui culoarea milenară. Sclipici de-argint adună ramurile joase, Împrăștiind culori
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Eu mă plec umil în fața-i de păcate să mă spăl Și mă simt atat de bine deși trupul mi-este gol... Nu mă doare , nu mă bucur...este liniște totală Iarba-i verde, pomii-n floare, deplasarea mi-e domoală Mă îndrept spre masa-ntinsă ce cu aburi mă îmbie Ai făcut sarmale-Anica și-ai găsit și apa vie Cozonacul aburind , din cuptor acum l-ai scos Ce-ai făcut așa de multe, eu doar pot să le miros Trupul
GÂNDURI NEROSTITE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364617_a_365946]
-
la Arhivele Naționale din București. Unele evocări ale eroilor rucăreni - dascăli căzuți în al doilea război mondial, le-a publicat în presa județeană, musceleană și în revista "România Mare". O doamnă puțintică la trup, tăcută și discretă, cu o clamațiune domoală în care strecura cu dibăcie un ton impus de nevoia de a întâlni lungimea de undă a învățăceilor - pe unde honărea neastâmpărul și teama, bruiate deopotrivă de dulcea ispită pentru vrajă și necunoscut și care, pentru bieții de noi, lua
PROFIL DE DASCĂL: LUCREŢIA DULAMĂ (1911-2004) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364707_a_366036]
-
pâtpâind la foc mic, iar ei dăduseră fuga, să-și mai vadă și de alte treburi, între timp! Parcă îi și vedeam apărând de după dealuri, îmbrăcați în pantaloni și cămăși din pânză albă, cămăși încrețite-n brâu cu cingători colorate domol, pe sub pieptarele de culoarea mierii de mai, pieptare cu chenare cafenii și cărămiziu deschis. Voinici și plini de viață, păreau rupți din stâncile ce alcătuiau munții! Sosise ceasul să se adune la mesele dimprejurul vetrei, mese făcute din dealurile pe
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
zeu de fum printre luceferi trece, te văd acolo mamă,învinsă de tăcere. 6 iulie 2009 Amintiri despre menestrel Purta-n chitară-mpăturit abis grav, bizar și-nmărmurit; cu vechi armuri înveșmântat, alunecă din cer acreditat un menestrel medieval. Ne-mbrățișa domol cu cântec ademenitor ca un descântec, cu întâmplări ori simțământ astăzi îmbrăcate cu pământ clisos și-nlăcrimat. Purta totem cu zări solemne în care noi suntem doar semne, și-ntâmplări; și ne-am născut ca semnele să aibă început și viața
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
bonomie rară, de o delicatețe exemplară. Explorând ,,peisaje ale sufletului”, un anumit gen de smerenie, o discretă seninătate iradiază din confesiunile unui spirit solar, ale unui romantic însingurat, poet al candorii pusă în rană, într-un grai de tonalitate moldavă domoală, din care ,,lăcrimează elegia”. Rechizitoriul stării de după: luxul de a fi tu însuți, de a-ți aparține în întregime. Dacă ar trebui să achităm cafeaua pe care am tălmăcit-o în cuvinte - nu întâmplător în apropierea monumentului mentorului și marelui
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
ȚĂRÂNA DIN MINE Zăbranicul de brumă mi s-a lipit de tâmple; nu e durere, doar un oarecare regret, că din miezul primăverii, când trebuia să-mi cânte păsările, să-mi pun sub bete florile, prin trupul gol bântuie vântul domol. Viața e aspră ca spicul copt în vară gata de recoltat. Aproape de morminte miroase a flori și tămâie, iar în adânc zace țărâna din mine. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: ȚĂRÂNA DIN MINE / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ŢĂRÂNA DIN MINE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349201_a_350530]
-
și mai dificilă, fiindcă multe dintre fete aveau pantofii cu tocurile mai înalte, asta îngreunându-le coborârea. Până la urmă tot grupul a ajuns cu bine pe aleile care erau paralele cu râul Someș, râul ce-și urma mersul cu clipocitul domol din acea seară de vară. Grupul s-a împrăștiat căci duminică seara nu trebuiau să meargă la cantină pentru masă, căci primiseră hrană rece. Alături de Zmeurica și Matei au rămas un grup de câteva fete care voiau să meargă la
7 ZMEURICA; DUMINICA PE CETĂŢUIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349191_a_350520]
-
cu lacrimi și sânge de înaintași. Din toate lucrurile, ființele și „naturile tuturor lucrurilor” cum ar spune Nichita, devenind repere esențiale ale ardeleanului, obișnuit cu suferința, dar și cu doinirea și cântarea din ceteră a țăranului aprig la faptă și domol la vorbă, așa cum se află în Ardeal. Poemele par bucăți rupte din sine, mici povestiri și legende, evocări ale unor chipuri dragi, icoane sfinte ale părinților și fraților de suferință. Dar sunt și tablouri nemuritoare ale cadrului natural, naturi vii
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
o frumusețe de negrăit, aproape dureroasă chiar și pentru cei ce nu locuiesc acele ținuturi, dar au aflat de-a lungul timpului despre istoria lor înlăcrimată: „Ardealul meu, cu dealuri înstelate, / Cu luna prinsă-n vârf de colilie, / Cu văi domoale, maluri înflorate, / Cu struguri dulci în ruginia vie, // Cu toamne grele, atârnate-n ramuri, / Cu mituri cuibărind în vremi uitate, / Mereu ți-ai ars în sfinte idealuri / A ta nestinsă sete de dreptate. Te-ai învechit, ca vinul în butoaie
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
dintre aceștia în drumul ei...” Când Nocturna elibera ultimele acorduri am salutat-o o dată în plus și în doi pași m-am apropiat să o întreb cât timp rămâne să mai cânte. Avea mirarea în priviri și vorba îi lunecase domoală pe buze. „De ce mă întrebi?” Aș vrea să te cunosc și să primești invitația mea, aici... și semnalasem mai mult din privire, cafeneaua de peste drum. Străbunicul meu era latifundiar. Toți feciorii lui au fost trimiși la studii la Paris: trei
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
el totul, dragă. Te las, acum. Mă duc să dansez, sunt așteptat, mai adăugă și închise telefonul. Se lumina de ziuă și cu toate acestea, zorii mi se păreau îndepărtați. Am deschis fereastra, iar lumina slabă a dimineții și zgomotul domol și firav al orașului ce zăbovea să se trezească, au cuprins odaia. Ape tulburi adusese cu sine această întâmplare. Nimic din ceea ce se petrecuse nu îmi sugera rostul ei. Nu puteam nici măcar să bănui o frântură din adevărul lucrurilor. Fred
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ODĂ BUCĂTARULUI Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1580 din 29 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului El Bucătar maestru, al cratiței principe Pe focul blând, domol, minunea o-nfiripe: Bucatele-s alese și pune-al său obraz Papila gustativă s-o bage în extaz! Versat într-al vieții, știe a drămui Și are simțul pieții când merge-a târgui Jamboane afumate, și carne de mânzat Cu-
ODĂ BUCĂTARULUI de NELU PREDA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348740_a_350069]
-
Și tremură de spaima regăsirii, De vama ce-o depunem iarăși firii, De toate câte ne va da în schimb. Când glasul se îneacă de durere Și clipele se fac mereu mai lungi, Iubirea iarăși drepturile-și cere, Cu sunete domoale și prelungi. Și-n ale sale luminoase sfere Din ce în ce-i mai greu să mai ajungi. Referință Bibliografică: VIBRAȚII / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1580, Anul V, 29 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
VIBRAŢII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348741_a_350070]
-
peste 130 de articole, cronici de artă, comunicări și studii, majoritatea din domeniul esteticii, criticii de artă și al axiologiei artei. O viață de om pusă generos în slujba luminării semenilor prin cultură, un prețuit și iubit prieten, cu vorba domoală, blândă și înțeleaptă, un neobosit cărturar, acesta este domnul profesor Mihai Păstrăguș, care ne îndreptățește să afirmăm că Moldova rămâne locul unde se nasc valorile în fața cărora ne înclinăm cu mult respect. Vineri, 5 aprilie 2013, Comitetul Director al Ligii
O PERSONALITATE A CULTURII ROMÂNEŞTI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349241_a_350570]
-
Profanată și sacrală, Supurând adrenalină Caldă, laxă, umorală... Estromană și calină, Fără jenă și morală, Penetrând-o mă fascină Când exultă și exală... Între coapse mă înclină Devenind și mai vocală, Ea mă mușcă, ea suspină Când mai iute, când domoală Până-i vine să îi vină, Explozivă și totală, Adorația deplină În extaz și în sfârșeală...1 Feminin de feminină, Și amngelic de versală, Cât de dulce-i, de salină, Tot pe-atât de ireală... Și știindu-se virgină, Interzisă
CEA MAI PLINĂ LUNĂ PLINĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349293_a_350622]
-
cam îngustă ...ce să zic! Unde vântul se dezmiardă și pe mine câte -un pic; Și pe deal m-așteaptă mama, mai bine de-un an încoace... Chiar și tata lângă ea stă neliniștit pe ace; Urc încet, cu pași domoli, abia se zărește valea... Ochii mamei îi petrec, cum mă petrece cărarea... Ce o petreceam la pas de copil eram o floare... Ca un fluture zburdam, ce-a trecut timpul și doare; Am plecat la tinerețe, n-am uitat părinții
UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349340_a_350669]