3,431 matches
-
era altceva decît o ființă ca oricare alta, iar de obicei oamenii făceau, mai devreme sau mai tîrziu, o greșeală. Ziua aceea avea să-l prindă pe el, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, așteptînd. Niña Carmen era fiica lui don Álvaro de Ibarra și se născuse În orașul Quito, străvechea capitală a provinciei nordice a Imperiului Incaș, unde se spunea că s-ar fi născut, de asemenea, ca rod al iubirii dintre Împăratul Huayna Capac cu o băștinașă, Prințul Atahualpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Îmbrăcă În doliu și asistă, impasibilă, la funeraliile dedicate sufletului celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă de atunci Într-o ființă buimacă și ofilită, adusă de spate și cu capul plecat, care părea să trăiască rușinată În fața lumii pentru un delict săvîrșit de fiica lui, despre care nimeni nu știa să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
resemnate să joace un rol care nu-l depășea cu mult pe acela al unor servitoare aparținînd unor stăpîni adeseori tiranici, mitocani, bețivi și brutali. Mama ei, o andaluză inteligentă și delicată, trebuise să suporte, resemnată, trufia și despotismul lui don Álvaro, un soț inflexibil, căruia Îi fusese de-ajuns, cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se prăbuși În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se căsători, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
soluțiilor. Mult mai ușor îi era în secție, la uzină, când șeful pleca în delegație, să supravegheze munca subordonaților săi, să rezolve problemele ivite, prompt, sigur, să se impună în fața oamenilor fără a face uz de autoritatea sa. Când este "don" Marcu, spuneau unii, muncim de dragul lui, ne este rușine să umblăm cu cioara vopsită. Inginerului îi picau la suflet grozav de bine vorbele astea, dintr-odată devenea o sferă uriașă, receptivă, era foarte atent cu oamenii, îi ajuta ori de câte ori era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de vată. Ioi, tè, baszd meg, să nu dai În diabet, zise ea râzând În timp ce cu o mână Întindea marfa, iar cu cealaltă lua banii bine numărați, umezi de strânsoarea pumnului mare cât o cărămidă. Cum o să dau În așa ceva, don'șoară? Întrebă Coriolan Încântat de grija pe care i-o purta Marta Înainte de a-i fi soție precum În desenele sale vizionare. Ca să o liniștească, Îi spuse că el făcuse la timp toate bolile copilăriei, printre care cu siguranță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
După o tăcere Îndelungată, se auzi năucitoare Întrebarea șefului: Cum p... mă-sii? Și dacă nimeni nu găsi un răspuns la această Întrebare ceferistul de la revizie găsi În schimb o formulă consolatoare: Bine că n-o fo' esplozie pă față, don șef! Chiar așa, Îndrăzni un altul. Sunteți un om norocos, don șef. V-o ferit Dumnezău de esplozie mai ales pă față. Îi mai greu de redresat, zise altul, om cu experiență, după cum dădea din cap. Să nu mai punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă-sii? Și dacă nimeni nu găsi un răspuns la această Întrebare ceferistul de la revizie găsi În schimb o formulă consolatoare: Bine că n-o fo' esplozie pă față, don șef! Chiar așa, Îndrăzni un altul. Sunteți un om norocos, don șef. V-o ferit Dumnezău de esplozie mai ales pă față. Îi mai greu de redresat, zise altul, om cu experiență, după cum dădea din cap. Să nu mai punem la socoteală ce s-ar fi Întâmplat dacă venea cineva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
O boală care te poate lăsa fără dinți și fără urmași, dacă nu te grăbești să dai cu bulanul În populație. Cam asta scria și pe bilețelul pe care Îl descoperise sub roată. Semnat Nutzy și Rudy. Nu anunțați procuratura, don șef? Întrebă un subordonat venit În ajutor. Și de ce s-o anunț? Avem vreme, Iovane. A fost o tentativă de atentat, don șef! Ce tentativă, lovane? De răsturnare a Regimului... Hai, măi, Iovane... Nu de Regim Îi vorba aici, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asta scria și pe bilețelul pe care Îl descoperise sub roată. Semnat Nutzy și Rudy. Nu anunțați procuratura, don șef? Întrebă un subordonat venit În ajutor. Și de ce s-o anunț? Avem vreme, Iovane. A fost o tentativă de atentat, don șef! Ce tentativă, lovane? De răsturnare a Regimului... Hai, măi, Iovane... Nu de Regim Îi vorba aici, ci de mine. De dumneavoastră? Păi cine să vă răstoarne, don șef, ca pe un Regim? Alea de nu mai vreau eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
s-o anunț? Avem vreme, Iovane. A fost o tentativă de atentat, don șef! Ce tentativă, lovane? De răsturnare a Regimului... Hai, măi, Iovane... Nu de Regim Îi vorba aici, ci de mine. De dumneavoastră? Păi cine să vă răstoarne, don șef, ca pe un Regim? Alea de nu mai vreau eu să le răstorn, zise șeful dus pe gânduri. Oricât de greu Îi venea, se hotărî să pună la bătaie ultimele prezervative cehești pe care le mai avea În stoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tu crezi că te-ai eliberat, dar nu există încărcătură mai grea decât golul. Golul este o greutate inversă, te apasă precum forța lui Arhimede, de jos în sus, contra firii, de aceea este atât de greu de suportat. "I don't know why nobody told you how to unfold your love." ............................................................................................................... În capul aleii stă Licornul abătut, sprijinit în corn; privirea tristă, ochii plânși, forează asfaltul cu cornul în căutarea unei soluții. Îl evit. Astăzi nu am răbdare pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de scaune. În centrul scenei, un scaun de bar, meschin, rotund, foarte înalt, unde va sta cel interogat). Judecătorul poartă căști în urechi și dă din cap ritmic. Din când în când, intonează în surdină aceeași și aceeași melodie: I don't buy my love, Don't buy it... Don't need to... Pe alocuri își mai dezgolește câte-o ureche să audă mai bine ce se petrece în curte. Conglomeratul Philip stă pe o bancă lungă așezată în primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înșfacă și în doi timpi și trei mișcări o vîră în gaura făcută de Curist. Ce mai vreți, dragă? Fiu de colonel, acum înțeleg de ce nu i-ai putut rezista, spune Angelina, cînd o să ne faci și nouă cunoștință cu don juanul? întreabă Tușica. Toate bune pînă aici, începe Delfina să-și dezlege limba, la început s-a comportat într-un fel că nimeni nu i-ar fi putut rezista. Telefoane după telefoane, atenții peste atenții, cadouașe, cine romantice în Herăstrău
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
afacere literară de la început sortită falimentului, într-un fel de FNI al literaturii. Știe să povestească, dar nu știe ce să povestească. Modelul care a influențat-o și care a și zăpăcit-o (așa cum l-au zăpăcit romanele cavalerești pe don Quijote) îl constituie filmele americane cu drăcovenii, că altfel n-avem cum să le spunem, difuzate de televiziunile noastre ceas de ceas și în proporție de masă. În roman chiar este vorba, de altfel, de doi americani, Jacobs și Elsa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ovală cu niște scaune tapițate în jurul ei. Se ivi îndată și doamna Măgureanu, mică, vioaie și guralivă, despre care Felicia îi spusese lui Victor că toată viața ei fusese casnică, cu toate că era licențiată în litere de la Paris. Va să zică tu ești don juanul, zise femeia, intrând direct în miezul problemei. Am auzit că vrei să te căsătorești cu Felicia noastră și să te faci profesor la universitate... Mamă, te rog!... protestă Felicia. Victor nici n-a intrat bine în casă și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le prelucreze, să... Devine din ce în ce mai clar: încă o vacă de muls se pregătește să fie stearpă pentru mine... Suzana, lângă școală, cu ochii pe cuplul dat în urmărire: "Z, acesta-i individul?"... Îhî... Aprob de parcă insul ar fi cel puțin Don Juan... Te mai întreb încă o dată, acesta-i omul pentru care-mi mănânci paralele de-atâta amar de vreme?... Îhî... Z, dar ăsta-i un puțoi, un schelet care abia face față vânticelului de primăvară, o umbră cu ochelari. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Fapt e că ai noștri, toți treizeci și unu câți erau, au rămas acolo părăsiți În voia sorții, blestemând, Înjurând și suduind amarnic, Înconjurați de olandezi foarte porniți să răzbune spintecarea camarazilor. Mai rătăciți decât Invincibila Armadă a bunului rege don Filip al II-lea. A fost o zi teribil de lungă și de dură. Ca să vă faceți o idee domniile voastre, aflați că numai doi spanioli au izbutit să treacă pe malul celălalt la căderea nopții. Diego Alatriste a fost unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
durata popririi, făcută mult mai suportabilă de fierturile și ghiveciurile pe care Caridad Lebrijana, adică din orașul Lebrija, stăpâna Tavernei Turcului, i le trimitea prin mine din când În când, și de niscaiva reali de patru trimiși de amicii lui, don Francisco de Quevedo, Juan Vicuña și alți câțiva. În rest, și mă refer la neplăcerile tipice temniței, căpitanul știa să le facă față ca nimeni altul. Era bine cunoscută În acele timpuri predispoziția generală din Închisori de a-i ușura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îndepărtat pe stradă În sus. Iar eu m-am Înfiorat, neștiind prea bine de ce. Însă Înfiorarea mea ar fi fost și mai mare dacă aș fi bănuit că tocmai mă privise Diavolul. — Nu ne rămâne decât să ne batem - zise don Francisco de Quevedo. Masa era plină de sticle goale, și ori de câte ori don Francisco se Întrecea cu măsura la vinul de San Martín de Valdeiglesias - lucru care se Întâmpla ades -, ținea morțiș să scoată spada și să se bată cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bine de ce. Însă Înfiorarea mea ar fi fost și mai mare dacă aș fi bănuit că tocmai mă privise Diavolul. — Nu ne rămâne decât să ne batem - zise don Francisco de Quevedo. Masa era plină de sticle goale, și ori de câte ori don Francisco se Întrecea cu măsura la vinul de San Martín de Valdeiglesias - lucru care se Întâmpla ades -, ținea morțiș să scoată spada și să se bată cu cineva. Era un poet șchiop și agitat, fanfaron și bătăuș, curvar, cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se puneau pe tăifăsuit Împrejurul uneia din cele mai bune mese, pe care Caridad Lebrijana - care fusese curvă și Încă mai era așa cu căpitanul din când În când și nu pe bani - avea grijă să le-o rețină. În afară de don Francisco și de căpitan, În dimineața aceea cercul de prieteni era format din câțiva obișnuiți ai localului: Licențiatul Calzas, Juan Vicuña, grămăticul (Dómine) Pérez și Chiorul Fadrique, spițerul din Puerta Cerrada. — Trebuie să ne batem, insistă poetul. Era, după cum vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spadei Îi fulgera din ochi pe ocupanții unei mese Învecinate, doi necunoscuți ale căror „fierării“ - spade lungi - și cape atârnau Într-un cui pe perete. Aceștia tocmai Îl felicitaseră pe poet pentru niște versuri care În realitate Îi aparțineau lui don Luis de Góngora, cel mai detestat dușman de-al lui din republica literelor, pe care Îl acuza de tot ce se putea: că-i poponar, câine sau evreu. Făcuseră greșeala aceea fără nici o intenție rea sau cel puțin așa părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Góngora, cel mai detestat dușman de-al lui din republica literelor, pe care Îl acuza de tot ce se putea: că-i poponar, câine sau evreu. Făcuseră greșeala aceea fără nici o intenție rea sau cel puțin așa părea; Însă don Francisco nu era dispus s-o treacă cu vederea: O să-mi ung versurile cu slănină să nu poți mușca din ele, Gongorilă... Începu să improvizeze chiar acolo pe loc, În echilibru instabil, nelăsând mânerul din palma crispată, pe când necunoscuții dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
versurile cu slănină să nu poți mușca din ele, Gongorilă... Începu să improvizeze chiar acolo pe loc, În echilibru instabil, nelăsând mânerul din palma crispată, pe când necunoscuții dădeau să-și ceară scuze, iar căpitanul și ceilalți meseni Îl țineau pe don Francisco, Împiedicându-l să tragă spada și să se repeadă la tipii ăia doi. — Asta-i o insultă, pe legea mea! zicea poetul, sforțându-se să-și elibereze mâna dreaptă din strânsoarea prietenilor, În timp ce Își potrivea cu cealaltă ochelarii strâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
poetul, sforțându-se să-și elibereze mâna dreaptă din strânsoarea prietenilor, În timp ce Își potrivea cu cealaltă ochelarii strâmbi pe nas. O palmă de oțel va pune lucrurile la locul, hâc, lor. Prea mult oțel ca să-l risipești așa, de dimineață, don Francisco, Încerca să dreagă lucrurile Diego Alatriste, plin de bun-simț. — Ba prea puțin Îmi pare. Neslăbindu-i din ochi pe cei doi, poetul Își răsucea mustața cu o expresie feroce. Așa că vom fi generoși: câte-o palmă de fiecare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]