29,295 matches
-
în guberniile lor imaginare, pierdut, bînd samovare-ntregi de ceai, iubind și urînd adînc Nastasii și Grușence! Și ce-aș mai "țopăi" cu Lebedev!! Uneori mi-e atît de dor de Dinescu, nu cel de acum, mi-e nesfîrșit de dor de Dinescu pe care l-am cunoscut în '72. Era înalt și subțire, avea plete aproape blonde, părea uluit el însuși de poeziile pe care le spunea, le cînta, le făcea parcă atunci, pe loc, în joacă, anume pentru mine
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
Alexandru Dobrescu Eminescu și noi În fiecare an, la mijloc de ianuarie, pretindem că ni se face dor de Eminescu. Și, ca să rămână semn că nu mai putem de dor, compunem articole ditirambice, în care punem la lucru impunătoarea zestre de poncife lăsată de înaintași. Peste an, prinși cum suntem cu multe și mărunte ocupații, n-avem timp
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
Alexandru Dobrescu Eminescu și noi În fiecare an, la mijloc de ianuarie, pretindem că ni se face dor de Eminescu. Și, ca să rămână semn că nu mai putem de dor, compunem articole ditirambice, în care punem la lucru impunătoarea zestre de poncife lăsată de înaintași. Peste an, prinși cum suntem cu multe și mărunte ocupații, n-avem timp de Eminescu. Însă pe 15 ianuarie (și pe 15 iunie), lăsăm baltă
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
femeie se precipită spre Văsîi cu un scaun, să-l vadă instalat cum se cuvine, să nu se obosească omul peste fire - că doar în zilele de sărbătoare el nu e fitecine, ci prietenul cel mai drag care-ți alină dorurile și căruia i te adresezi prin hori: Zi Văsîcă după mine Că eu nu poci după tine. Zi Văsîi cu cetera Că și eu te-oi ajuta. Omul cântă un danț pe jos. Își lansează strigătul domol, întretăindu-l cu
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
curând din coconul lui, dând la iveală aripi de lumină. Atunci, îmi spuneam, toate durerile lui vor dispărea - era ca și cum tot universul se pregătea să-l servească cu infinit respect. M-a apucat pe loc o grea melancolie, un puternic dor de ducă, o dromomanie având ca perspectivă spațiul din labirintul străzilor orașului meu marțial. Acolo, mișcându-mă liber, puteam să-mi exersez deplin tăcerea. Mi-am luat adio de la Rakel și Zoltan mângâind câinele ușor pe cap. Soarele devenise o
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
dar. Valea cealaltă Pe neașteptate își simți trupul cum un stîlp de gheață în flăcări zguduit între foc și friguri înțelegea însă că nu dor de casă putea fi ci un altul pe care nu-l mai simțise pînă aici dorul de valea cealaltă de ea doar auzise o cunoștea numai din ce-i povestiseră încă pe cînd era copil puținii bătrîni ai bătrînelor cuvinte lăsate acasă (de-ar fi avut acum măcar unul cu el i-ar fi fost de
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
atât din osânda dezrădăcinării pur geografice, cât din ruperea tragică a ființei de spațiul său matricial spiritual, e starea afectivă ce domină aceste pagini. Starea de alertă a eseistului, starea lui de grație, normalitatea sa - își află în nostalgie, în dorul de peisajul și sufletul românesc, un hotărât accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la limita dintre
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
și sufletul românesc, un hotărât accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la limita dintre sarcasm și dor, dintre ocară și mângâiere. Exilul este astfel o cruce răscolitoare de întoarceri, o "cruce de dor", e o stare a ființei care leagă, într-o mult mai hotărâtă măsură individul de spațiul care l-a născut și de care - cu
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la limita dintre sarcasm și dor, dintre ocară și mângâiere. Exilul este astfel o cruce răscolitoare de întoarceri, o "cruce de dor", e o stare a ființei care leagă, într-o mult mai hotărâtă măsură individul de spațiul care l-a născut și de care - cu voie sau fără voie - s-a desprins. Exilul favorizează privilegiul întoarcerilor - în timp și spațiu. Exilul
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
de contorsionat. Există, aici, de asemenea, o stare de alertă a eului, de urgență a trăirilor și scriiturii, compensată de nostalgia purificatoare. Echilibrul - instalabil ca orice echilibru -, dar și armonia acestor enunțuri reies tocmai din această dialectică a sarcasmului și dorului, a verbului insurgent și a mângâierii, pentru că exilul înseamnă, deopotrivă, intransigență a neuitării și a demnității, dar și semn al destinului, privilegiu al întoarcerilor spirituale în spațiul matricial care a modelat sensibilitatea "des-țăratului". Tristețile, neîmplinirile și eșecurile, întâmplările și neîntâmplările
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
ar fi să le pun una lângă alta, într-o rânduială nouă? Ce-ar fi?"). Jurnalul lui Virgil Ierunca este, în primul rând, înainte de a fi o mărturisire, o mărturie, patetică și acuzatoare, lucidă și duioasă, sarcastică și robită de dor, despre convulsiile afective ale exilatului, ca și despre isteria unei Istorii ieșite din matca firescului, despre legile aberante ale unui timp malefic, despre oameni și locuri, prieteni și neprieteni, o mărturie, așadar, despre confruntarea dramatică a eului ce-și ascultă
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
din păcate, nici înțeles, nici ajutat la el acasă. În străinătate, în Franța, la Paris, unde s-a adresat în ultima parte a vieții, nu doar compatrioților săi, ci tuturor iubitorilor de mai bine, prin intermediul publicației România viitoare, stăpânit de dorul fierbinte de țară, țară în care nu s-a mai putut întoarce niciodată din nedreptul surghiun. În căutarea sănătății, fiindcă era bolnav de ftizie, s-a retras periodic la Palermo, în Sicilia, unde i se agravează boala-i necruțătoare și
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
mansuetudine să le cunoască pe prietenele mamei lui care veneau acum la ei ca la urs, avide de un asemenea subiect gras de cancan ca sosirea fiului rătăcitor. - Numai eu pot să înțeleg cu adevărat singurătatea mamei tale, grija și dorul ei, spuse Liza, fată bună și miloasă, ai cărei copii erau și ei în străinătate. De ce n-o iei cu tine? - Mai bine ar veni el încoace în mod definitiv, ciripi Sofica, o altă cunoștință a Nataliei, femeie corpolentă a
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Cretzeanu, Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu împreună cu soțiile lor pășiseră demult în miezul vieții. Dar și pentru noi și pentru ei patima sonetelor, prefăcută în incandescența rece a diamantului, avea un tulburător efect. Drama sonetelor era căutarea disperată și nestinsul dor de Dumnezeu, închipuite ca o dragoste deznădăjduită, când trufașă, când umilită. O văd și acum pe Alice Voinescu cu pălăria neagră, brodată din pai, acoperindu-i omătul părului și cu zâmbetul său extatic, ducându-și mâinile la pieptul împodobit cu
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
-ar cu tine norocul , acum trebue sa las rușinea laoparte și să te învăț cum ai să înveți pe cumpărători a le întrebuința. - Că bine zici, mătușă stimată doamnă, ia spune-mi, rogu-te! - Când a fi să le vie dor de pulă membru, s-o șuere cum șueri oile la strungă... și atunci, numai să-ți poată curul partea dorsală... Iară când s-ar sătura de ea, să zică: ho! ho! haram nesățios Încetează, lucru avid, obținut pe gratis. Și
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
specializat și pe care n-ar fi putut s-o compună niciodată un englez, un francez sau un neamț: “Te crezi frumoasă și drăguță, dar nu știi că bântui visele unui baiat mai rău ca o stafie, nu știi că dorul de tine i-a supt toată puterea mai rau ca 10 vampiri, nu știi că-i torturezi inima mai rău ca un călău”. Frumos, nu? Talentul cu balonul rotund Sigur, nu chiar tot românul e poet. Din doi, să zicem
Are românul talent… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21262_a_22587]
-
care ne ajutau mult cu mâncare. Băgam și iahnie de fasole cu salam, și mâncare chioară de cartofi, și șnițele din parizer, dar, spre deosebire de alții, și mai săraci decât noi, mai aveam ouă, brânză și carne de la bunici. În rest, dorul unui Pepsi îl duceam cu anii. O dată, am fost atât de aproape de el, încât aș fi putut să-l ating. Luase taică-meu salariul și a vrut să-mi cumpere. Cât a stat însă la coadă, i-au fost furați
Să ajutăm copiii să cânte by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21308_a_22633]
-
de plăcere, cele în fața cărora închidem ochii și gemem. Femeile-fântână, gheișele, stricatele, nesătulele. Cele care nu închid ochii când le săruți. Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noștri. Femeile pe care le vedem din An în Paști, cărora le ducem dorul, fără să vrem, de fapt, să le vedem mai des. Femeile mature, oricât ar fi de tinere. Cele încă frumoase, oricât ar fi trecut de mult... Femeile de ridurile cărora ne temem mai mult decât de îmbătrânirea noastră. Femeile care
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
Dragoș Bucurenci Un proiect la care, daca as fi în România zilele astea, aș strigă “Prezent!” fără să mă gândesc de două ori. Nu pot să vă spun ce dor mi-e să dau o tură prin Carpați. Organizează un traseu, să mergem mai mulți Bucegi, Făgăraș, Retezat, Metaliferi, Rodnei, Ceahlău și Piatră Craiului sunt cei 7 munți. Înțeleg că se organizează un circuit pe cei 7 munți. Dar în
Șapte munți by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82406_a_83731]
-
A trebuit să le explic fiecăruia că volumele dăruite sunt doar urmele fizice ale unei povești de dragoste pe care o port în suflet și pe care nu mai am nevoie s-o caut în biblioteca. Când mi se face dor de ele, le găsesc cu ușurință pe Kindle, fie că mă aflu pe plajă de la Sfântu Gheorghe sau pe o plajă din marele golf al Thailandei. Ajuns în America, am descoperit că, măi lesne decât în limba engleză, cel mai
Fără obligații by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82419_a_83744]
-
privi religia. Frumos, foarte frumos momentul, însă că orice moment ... mult prea scurt! Interviul din Esquire alături de cel din Dilemă Veche (de prin 2005, parcă) sunt radiografia perfectă a acestui mare artist. A plecat după Anca Parghel pentru că-i era dor să mai cânte împreună.
Nu știam că a plecat. Să-i fie țărâna ușoară. by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82454_a_83779]
-
de a trăi în continuare alături de noi , persoanele care o iubesc și acum aprindem lumânări în inimile noastre rugandu-ne că măcar o singură dată să ne mai vadă și să simtă faptul că o iubim și că ne este dor de ea . Acum nu pot spune decât condoleanțe și sper că familia și rudele săi păstreze vie amintirea . Drum bun spre stele ,te vom iubi în continuare și vom vorbi de tine tot timpul la prezent, Te iubim scumpă noastră
Rămas bun, doamna Banu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82413_a_83738]
-
adevărată doamna. Dumnezeu să o odihnească în pace! M-am gandit cu o săptămână înainte să aflu groaznică veste , m-am gandit Flori la tine și vroiam să te mai aud să mă încurajezi cum făceai mereu . Îmi era tare dor de tine și regret că nu am mai apucat să vorbim la telefon , regret că nu ne-am întâlnit la o cafea așa cum mereu plănuiam ! De ce nu găsesc oamenii timp să se vadă și -și pierd timpul cu fleacurile și
Rămas bun, doamna Banu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82413_a_83738]
-
Dragoș Bucurenci Se obișnuiește că cei care pleacă pentru o perioadă mai îndelungată din țară să spună de ce n-are să le fie dor în micul sau marele lor lor exil. România, ca toate țările de pe lumea asta, are destule scăderi, pe care nici cei mai patrioți dintre noi nu i le putem trece cu vederea. Dețin și eu o listă cu sâcâieli, nemulțumiri
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
descris de tine și despre ce le face pe femei să meargă la biserici. îmi lipsește bucuria pe care o trăiam atunci cand găseam originea unui cuvânt, înțelegând reprezentările realității pe care le aveau oamenii satului. Îmi lipsesc multe, multe, numai dorul ce-i prezent. Ce dor mi-e de tine, dragul meu, ce dor.. N-aș putea să trăiesc în altă parte.Am fost și eu plecată, puțin timp,calendaristic vorbind, darpentru mine o vesnicie.Cind am ajuns in tara mi-
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]