596 matches
-
preciziei și a acurateței ideilor îi complică halucinant discursul, conceptele se materializează, definiția se revarsă în epică, frazele se despletesc, iar vocea rece, dicția de tonomat și demonstrația ca o lamă de brici cresc, se umflă, asemenea aluatului pus la dospit, se inflamează și, pe nesimțite, trec din denotația austeră în tangajul poematic al unei epopei fără sfîrșit. Sever cu lumea exterioară și de o suavitate extatică și blîndă cu cea interioară, din care nu lasă nimic în calea risipei, el
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
care, uneori, se trezește în toiul unor raționamente intense, incompatibile cu statutul consacrat de naiv. Romanul este radiografia lumilor trăite de un resemnat profesionist. Povestea sa și a celor care au trecut prin viața lui. Odată înțeles mecanismul planurilor care dospesc din altele - vechi, uitate sau înstrăinate - viața se poate reorganiza. După criterii noi. Esențială rămâne disocierea dintre viață și literatură. De pildă, Andrei Dorian, prietenul său literat, face din bibliotecă și cultură repere absolute. Pentru Vili, însă, primează viața revelată
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
E, firește, o schemă prin care se prevede, pentru Cioran, cel puțin, stema Franței hexagonale. Amestecul de revoluție și de tipicuri boierești, de republică și de elitism vieux style, de puritatea limbii și de globalizare culturală, foarte ŕ la française, dospește în tot ce scriu oamenii generației '27. A fost, atunci, să-nvingă dreapta, dar lor le era ursit centrul. Acel centru, încă nedesfăcut în opțiuni, am mai spus-o, păguboase, mai mult, periculoase, duse prea departe, încearcă să-l recupereze
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
strigăt, autoarea se obiectivează în dezechilibru: "Mi-e greu cu mine,/ Cu ceilalți amar,/ Se scorojesc pe frunze/ Culorile mai noi/ Și de sub straturi rîncede de var/ Ies rînjete de dinainte de război.// Mai răul lasă-n dinți nisip,/ Mai binele dospește acru rime,/ Singur mi-e greu,/ Dar și mai greu mulțime,/ Mi-e greu să tac,/ Dar și mai greu să țip/ Un adevăr făcut fărîme" (Lamento). Întreaga sa creație constă din variațiuni pe această unică temă. Astfel celebritatea își
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
ci global, integrate unui tot - ființe sonore care își pierd individualitatea și se pliază unei ființe noi, colective, astfel generate". Ce altceva este letrismul dacă nu ștergerea individualității semantice la nivelul cuvântului? Un cuvânt hăcuit, tranșat, dezosat, tocat, dar și dospit la căldura propriei lui potențialități semantice. Odată descărnat, cuvântului nu-i rămâne decât să atârne de oasele lui strălucitoare: literele. Care se prefac în puncte sonore de sprijin. După care, înghesuindu-se, ticsindu-se, se transformă în trasee eufonice și
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
mare forță și relevanță în planul existenței, dar și al literaturii sunt cele câteva amintiri care i-au marcat viața enunțate într-o rapidă succesiune, pe care dorește să le lase fiului său. Iată o singură întîmplare banală din copilărie, dospită în inimă, care, povestită de filosoful de azi, dobândește greutate dostoievskiană: "Nu am mai mult de 4 ani. Am rămas singur acasă cu sora mea care merge deja la școală. E seară. Mama și tata au plecat la teatru. Sora
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
și învățător apare o tensiune pe care nici o instituție de învățămînt nu o poate suplini. De tensiunea aceasta depinde vigoarea de mai tîrziu a tînărului și onoarea de călăuză a maestrului. Altfel spus, oricîtă patimă a cunoașterii (libido sciendi) ar dospi în sufletul unui famulus (învățăcel), fără imboldul dat de erosul resimțit față de maestru, formarea i-ar fi precară și neîmplinită. De aceea, ca o educație să se desăvîrșească, ea trebuie să fie precedată de sentiment de iubire între spiritul matur
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
le enumera e oțios: de la Fichte și Schelling pînă la Mozart și Schubert, de la Görres la Clemens Brantano, de la Franz Anton Mesmer (autorul teoriei eterului universal) și pînă la Carl Gustav Carus, panoplia paladinilor romantici e strivitoare. Ce ferment a dospit în aerul epocii de i-a putut scoate, pe bandă rulantă, pe Novalis și Beethoven, pe E.T.A Hoffman și Heinrich von Kleist, pe Schiller și Franz Baader? Despre fermentul acesta vorbește volumul Ricardei Huch. Pentru a se ridica la
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
întoarce de pe stânga pe dreapta. Apoi se împănează pe toate părțile cu bucățele tăiate din celelalte partide. Se presară deasupra uscaturi, iar peste se pune vârful de boc și blondă de Plescoi cu ciolanul în gură,si se lasă la dospit. Celelalte partide se toaca mărunt împreună cu sindicatele și se învelesc cu servicii secrete. Apoi se freacă bine cu cozile de procurori, se trag în țeapă și se păstrează la răcoare. Din când în când se gusta și se reevaluează. Se
Tocană pedelistă cu ciolan à la Base () [Corola-journal/Journalistic/67127_a_68452]
-
de aur din casă. Lăsînd deoparte bijuteriile, de o valoare neprecizată, plus cele trei telefoane mobile, Cronicarul își pune întrebarea ce căutau atîția bani peșin în casa prefectului? Cînd ai atîția bani, folosești cărți de credit, nu-i ții la dospit în casă decît dacă ai de făcut plăți din mînă, fără știrea Fiscului. * Cum se face că numai CURIERUL NAȚIONAL, ziar al clanului Păunescu, a luat în serios declarația ministrului Industriilor că Bancorex a fost falimentată dinadins, nu din pricină că se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
neregulile pe care le găsiți, din vechea guvernare sau, sigur, dacă e vorba și de ai noștri, cu atât mai mult, să le sesizați către Parchet, după care să cereți alături de mine ce se întâmplă cu acele dosare: stau la dospit, se stă pe ele până se pleacă într-o altă funcție mai importantă, se scot doar când e momentul să mai apară ceva la televizor", scrie Mediafax.
Ponta: Videanu simte că se apropie lațul by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38527_a_39852]
-
Așa stau lucrurile, numai că scena familială pe care evoluează protagonistul de-a lungul zilei de 21 decembrie nu-și este, astfel zicând, suficientă sieși; nu se închide perfect etanș într-o simbolistică autonomă. În adâncurile acestei suspecte liniști casnice dospește fermentul demoniei eroului masculin, cu inteligența sa casantă și imaginația ce deschide orizonturi largi, nebănuite de cumintea lui soție. Dar care dintre cititori le-am fi putut, la prima lectură a romanului, bănui?
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
intervenția salvatoare a americanilor. Apare un conflict între două scenarii: unul real, din ce în ce mai "roșu", simțindu-i-se deja duhoarea, și altul mai mult inventat pentru a asigura un soi de stabilitate, de echilibru funciar țărănesc. La un alt nivel, tensiunea dospește în decalajul dintre luciditatea solitară a lui Stelian Teodorescu și conștiința celorlalte personaje. Predicțiile lui repetate par un soi de avangardă politică intangibilă, lipsită de consistență, imposibil de argumentat ("Dar ține-te bine, că ce e mai rău încă n-
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
Liturghie la o biserică din apropiere, și vor rosti rugăciuni la începutul și sfârșitul cursurilor zilnice. Pentru noi, clujenii, astăzi este o zi mare, nici nu realizăm ce importantă are deschiderea Colegiului Național Ortodox, care va fi aluatul care va dospi toată frământătura. Dacă dorim o lume mai bună, nu o putem face decât cu oameni buni, iar oamenii sunt buni dacă sunt crescuți aproape de Domnul Isus Hristos și de biserică. Cred că această școală va crește copii cuminți, frumoși care vor
A fost inaugurată prima școală confesională din Cluj by Banica Oana () [Corola-journal/Journalistic/81133_a_82458]
-
-n... migdale, În care timp, Bacovia - cel trist -, Modela...prune țări de ametist; Numai Arghezi,vrându-le cărnoase, Anina-n ram, cireșe de... Pietroase; Ci Topârceanu, pas la pas cu... „rumba”, Le-acidula, din plin, precum... porumba; Pillat, în schimb,... dospea în miez de nuci, Mireasma din livezi cu zvon... de cuci; La rându-i, Blaga, tot sorbind lumină, Turnă, în piersici, miere... că albina... Si-alaturi, Barbu-n „Joc...” plin de mișcare, Ne-ademenea, cu chitre acrișoare... Mult mai tarziu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ne pasă, lui Dumnezeu la fel, rostogolit prin cer ca o rugăciune în cerul gurii saci întregi stau în întuneric, nimeni nu mușcă dintr-un măr putred, toți fac ferfeniță lumina cu foarfecele din ochi, vamă pe nimic, cînd totul dospește în puhoaie de raze ciobite; fiecare strop ascuns în cana lui, fiecare pierdut în beția lui, fiecare viu în moartea lui, fiecare mort în viața lui - baloturi de carne măcinați atîrnați în cîrlige într-o măcelărie plină de îngeri transparenți
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
de umbră. Trecutul lui de aur avea să fie recunoscut și „deconspirat” abia în 1984 prin tipărirea lucrării „Bârladul odinioară și astăzi, file de istorie", sub redacția lui Romulus Boteanu. Dar timpul trecuse, o altfel de cultură se punea la dospit. Învelite în foiță de aur, cuvintele însuflețeau masele supuse unei îndoctrinări acerbe și noii oameni de condei, care se nășteau în focul „revoluției culturale”, preamăreau munca, pacea și partidul. Această perioadă este cercetată de Ion N. Oprea, cu discreție, cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
stătu o clipă pe gânduri. Oare se mănâncă și între ei? întrebă. „Căci dacă Dumnezeu e mort, atunci Logosul a murit odată cu el și nu mai poate fi găsit acum decât în cimitire. Unul, neîmpărțitul, zace acolo egal cu sine, dospindu-se melancolic, și iese noaptea din clisă, luând mii de forme, chiar ca dinții lui Cadm. Mda. Asta-i. Limba ne e îngropată. Nu mai știm vorbi.“ — Ba se mănâncă și între ei. — Da’ de unde știți, părinte, dacă nu-i
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de umane. Singurătatea de-o viață, lipsită de zbucium, petrecută de Bătrân în labirintul arhivei, îl făcea să-l înțeleagă pe Pimen. Se ascultau fără să-și vorbească, se vedeau fără să se privească, se simțeau frământați din același aluat, dospit în alte forme. Ca aerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant. Fiind foarte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulțumire, niște turte nedospite, frămîntate cu untdelemn, niște plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, și niște turte din floarea de făină, prăjite și frămîntate cu untdelemn. 13. Pe lîngă aceste turte, să aducă și pîine dospită pentru darul lui de mîncare, împreună cu jertfa lui de laudă și de mulțumire. 14. Din toate acele daruri să aducă Domnului cîte o bucată, ca dar ridicat, ca să fie a preotului care stropește sîngele jertfei de mulțumire. 15. Carnea jertfei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste. 7. Voi alergați bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultați de adevăr? 8. Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat. 9. Puțin aluat face să se dospească toată plămădeala. 10. Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gîndiți altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osînda, oricine ar fi el. 11. Cît despre mine, fraților, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sunt prigonit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
prea multe și prea puternice pentru prea puține și bicisnice scopuri. Fabuloasa evoluție a prelucrării imaginii nu intensifică imaginația, dimpotrivă; nivelul science-fiction al comunicațiilor electronice nu favorizează comunicarea umană autentică, dimpotrivă; mi se întâmplă să văd, cu imaginația mea primitivă, dospită din cuvinte, două telefoane mobile, unul la urechea stângă, altul la urechea dreaptă, dialogând prin intermediul unui creier de om... Heroina Ceaușescutc "Heroina Ceau[escu" Ani de-a rândul, sub presiunea lui Ceaușescu, am fugit, am evadat care încotro. În lipsa heroinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei încălțate în bocancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tăinuit și prefăcut. Pentru că soacra-i făcea toate voile, ca unui copil. O răsfăța, n-o punea la treabă, nu-i vorbea urât. De ce? Sau nu-i vorbea deloc. Zile și nopți întregi deloc, nici o vorbă. Sta trează lângă ea, dospind ca teascurile de borhot, dând să-i plesnească doagele, dar nu-i spunea o vorbă, și când vorbea, rămânea trăsnită, auzind-o: Du-te, fată, îi zicea. Mai du-te și tu. Ce stai? Unde să mă duc? Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]