433 matches
-
mai nimic/ este mai nimic// este cea mai mică stea de pe cer". Fantasmele acestui mai nimic care este literatura bântuie prin mai toate paginile cărții de debut a lui Ovidiu Nimigean, într-o debandadă căutată, grație căreia întunecatele universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților din Oran, iar desenele grotescului caragialesc sau arghezian cu reveriile suave ale neoromanticilor ori cu cele învălurite ale cerchiștilor. Coabitarea nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acestui rău incontrolabil și atunci femeia tandră și atrăgătoare devine de nerecunoscut: dă un spectacol lamentabil în fața familiei reunite cu ocazia unui botez, își lovește soțul și sparge, spumegând de furie, niște frumoase vitralii. „Știu - justifică ea în stilul eroilor dostoievskieni - eu am în mine și ceva grosolan”, însă căința e scurtă și, după oarecare timp, violența și grosolănia pun din nou stăpânire pe ea. Femeia intratabilă îl iubise însă pe Petrini doi ani (cât durase despărțirea de Petrică Nicolau), fusese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Noica, n.n.], sufletul acestei aventuri donquijotești, îi aduci un omagiu pe măsura delirului său admirabil. Am terminat emoționat lectura, mai ales după partea a doua, cea care începe la 3 octombrie 1980 cu observațiile lui și se termină cu scena dostoievskiană de la pagina 232. Portretului care urmează, și care anunță despărțirea și chiar ruptura, nui lipsește, desigur, nota patetică. Prin asta Jurnalul depășește limitele sobre ale unui text filozofic, în schimb își dezvăluie adevărata intenție: căutarea de sine. Crima care i
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pentru ca toți să o poată înțelege.“ (G. Larroux, Le Réalisme) - Diversitatea modelelor realiste: realismul obiectiv (de observație: Comedia umană de Honoré de Balzac; romanul balzacian Enigma Otiliei de G. Călinescu; realismul dur al lui Liviu Rebreanu - Ion, Răscoala); realismul psihologic (dostoievskian, proustian, Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război); realismul de proiecție lirică, mitică (Baltagul - Mihail Sadoveanu) etc. În secolul XX, se lansează concepte cul tu rale și doctrine raportate explicit la realism. Astfel, suprarealismul tinde să depășească
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic sau epistolar, de tipul jurnalului, al cronicii, de tipul romanului în roman, al romanului cu sertare/romanul à tiroirs etc.), întinderea (roman epopeic, ciclic, romanfluviu) sau particularitățile discursului narativ
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
omenești - senectutea, feminitatea, copilăria - și potențate prin încadrarea într-un întreg virtual care le subordonează unei demonstrații („stăpânii” absenți sunt bărbații). Animale bolnave, probabil cea mai cunoscută dintre cărțile lui B., e un fals roman polițist, de fapt un roman dostoievskian, centrat pe sondarea literară a psihologiei abisale și năzuind aproximarea sensului existenței umane, într-o originală viziune metafizică. Cartea a impresionat, probabil, (și) prin aspectul ei de „roman polițist” perfect construit. Intriga în sine e, totuși, destul de banală. Autorul a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
infinitului, cu infinitul însuși într- o armonie fierbinte. Simțea în sufletul său pe Dumnezeu, precum sufletul său se simțea în Dumnezeu... De aici încolo, toată viața lui Apostol până în fața ștreangului se desfășoară între el și Dumnezeu. Ca un personaj dostoievskian, se duce și îi cere iertare, umilindu-se, ticălosului notar Pălăgieșu, pe care îl lovise cu pumnul în gură. Îi cere iertare și Martei, din inimă, pentru logodna ruptă. Iată cum îi răspunde acum cinicului Gross : — Iubirea n- a ucis
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
glasul preotului : — Primește, Doamne, sufletul robului tău, Apostol... Apostol... Apostol... Pădurea spânzuraților este, fără îndoială, unul dintre puținele filme mari ale cinematografiei românești. Dar, pliindu-se cerințelor de atunci ale propagandei regimului comunist, realizatorii au transformat romanul profund religios, creștin, dostoievskian, străbătut de fiorul credinței al lui Liviu Rebreanu într-o operă artistic valabilă, dar laică, despre patriotism, dragoste de oameni și „Totul se plătește în viață !”, cum spune Bologa când află că l-a omorât pe nevinovatul Petre. O obiecție
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dovedi destabilizantă pentru cei mai slabi de înger? Totul ține de plurivocitatea romanului și de abilitatea autorilor de a crea personaje care, fie ne seamănă în valori, pasiuni, obiceiuri, deci ne securizează, fie ne scutură din temelii conformismele, ca idiotul dostoievskian sau, mai recent, tulburătorul Max Aue din Binevoitoarele lui Jonathan Littell. Prin urmare, confirmare de sine sau confruntare cu sine? Partea solară sau umbra din noi? Alegerile ne definesc, după cum bine știm. Lucrurile se complică atunci cînd scriitorii își folosesc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
punctul maxim, pînă la marginea nerostirii. Căci laconismul aforismelor sau al notațiilor fragmentare îl rătăcește pe cititor mai mult decît pesimismul exprimat. Funcția terapeutică a scriiturii este cu sens unic ; autorul este, poate, satisfăcut, dar cititorul rămîne flămînd. Acest posedat dostoievskian, care și-a impus cămașa de forță franceză a stilului secolului al XVIII-lea și suferă într-o limbă gramaticală, se lasă să alunece insidios între eu și eu, ridicînd versatilitatea la rang de perfecțiune formală. De fapt, o spusese
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ardeleanu. E vorba de un diplomat căzut în mizerie și alcoolism din cauza unui scandal. Fata lui, Agata, după multe dezamăgiri, se căsătorește cu un simplu cizmar. Degradarea lui Sălceanu, în care mai licăresc semne de nobleță umană, e de sursă dostoievskiană, după cum virtutea proletară e din psihologia eroilor lui Gorki. Îndeobște literatura lui Carol Ardeleanu se caracterizează prin simpatie pentru umili, prin bizarerie epică dusă până la fantomatic și grotesc și printr-un realism exterior. Autorul "studiază" mediile la fața locului, minele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
teatru): "Una din calitățile ei e că nu seamănă cu nimic scris și tipărit la noi și că se deosebește de biblioteca toată ca o majolică... E un model de stil" (T. Arghezi). VICTOR PAPILIAN Dintre toate scrierile freudistului și dostoievskianului Victor Papilian, În credința celor șapte sfeșnice e cea mai interesantă. Eroul este Maxim, servitor și șef al sectei mileniștilor, mistic sincer și haotic, actor excelent pentru mulțime, ființă devotată și totdeodată ipocrită, neprihănită și criminală. Unele scene sunt de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de Anton Holban și Mihail Sebastian, dar și de Al.Vlahuță, I. Al. Brătescu-Voinești, Cezar Petrescu (eroii inadaptabili), Mateiu I. Caragiale și Ion Vinea (prin „decadentism”) ori, mai cu seamă, de Nicolae Breban, model preferat în sensul sugestiilor nietzscheene și dostoievskiene; de altfel, în Herbert există referințe la Bunavestire de Breban, cât și la alt etalon literar, Moarte la Veneția de Thomas Mann. Dincolo de aceste raportări, este vorba despre un prozator inventiv, original, neconvențional și mai ales inteligent, care nu cade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
mai puțin contextele sociale în care se desfășoară drama, concentrîndu-și întreaga atenție asupra datelor general umane pe care i le furnizau personajele, asupra complexităților psihologice ale acestora, încercînd astfel un dialog al filmului cu literatura universală de tip tolstoian și dostoievskian. Patima mistuitoare a Ancăi de a-și verifica propria convingere asupra vinovăției lui Dragomir și de a răzbuna moartea primului ei soț este potențată la maximum în filmul lui Alexa Visarion; nici o clipă personajul nu se abate de la această linie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lume, căutând de fiecare dată să scormone întrebări, să foreze adâncurile negăsind și nevrând să soluționeze marile echivocuri ale existenței. Noi am reușit într-o mică măsură să universalizăm acest text apropiindu-l de marea tragedie elină și de demonismul dostoievskian. Nu și-a pierdut textul, fibra sa națională? Această filiație despre care vorbeam nu înseamnă o pierdere a specificului ci o înțelegere profundă a lui în reperele unui context existențial și cultural care permite o descifrare nuanțată a substanței, o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prestabilite". Editorialul mai precizează că publicația încearcă să depășească orice fel de schematism estetizant, în favoarea unui eclectism binevoitor și "moale". E și asta o soluție. Deși, în ce mă privește, prefer cele hard. Micile bucurii ale unui idiot" sună, vag dostoievskian, textul lui Nelly Graur (din același Observator cultural nr. 43-44) și se referă la fenomenul care domină acum arta rusească, preluînd ecourile mișcării temerare a "underground"-ului din anii '70, ai brejnevismului neguros. Unul din eroii martiri ai perioadei, Valeri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dată Constantin Popa mobilizează cu vînă de dramaturg adevărat lecția marilor absurzi ai secolului XX. Răul, cu atât mai puternic într-o lume pe nepotriva omului normal, adică liber, se insinuează în piesa ce tocmai am văzut-o cu sugestii dostoievskiene. În prezența insului fără nume E la puterea n -, a insului care intră și iese nestingherit diabolic din apartamentul celor doi Ei, se insinuează frigul metafizic, descins dintr-o mașină de vînt simbolic prezentă în spectacol și în text. Răul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Călinescu, Ionel Teodoreanu, V. Voiculescu, pe care i-a considerat întotdeauna părinți spirituali. În 1976 apare postum eseul Dostoievski în conștiința literară românească, cu o prefață de Alexandru Paleologu. Din păcate neterminat, eseul include și dezvoltă mai multe articole: Exegeze dostoievskiene, B. Fundoianu și cazul Dostoievski, Descoperirea lui Dostoievski, Romanul românesc și influența rusească. SCRIERI: Tinerețe ciudată, pref. Ionel Teodoreanu, București, 1943; Moartea cotidiană, București, 1946; ed. pref. Ana-Maria Boariu, postfață Monica Pillat, București, 1979; Romanul de senzație în literatura română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
Piru, Varia, I, 339-349, 511-513; Șerban Cioculescu, O nouă antologie lirică, RL, 1974, 27; Nicolae Manolescu, Antologii de poezie, RL, 1974, 30; In memoriam. Dinu Pillat, RITL, 1975, 4; Iorgulescu, Al doilea rond, 67-71; Valea, Oameni, 117-122; Adrian Marino, Repere dostoievskiene, LCF, 1978, 12; Cristian Livescu, „Itinerarii istorico-literare”, CRC, 1978, 50; George, Sfârșitul, II, 340-342, III, 149-153; Manu, Eseu, 244-247; Raicu, Practica scrisului, 421-425; Emil Manu, Reîntâlnire cu Dinu Pillat, LCF, 1979, 1; Cioculescu, Itinerar, III, 338-343, IV, 427-432; Steinhardt, Incertitudini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
Însemnări din subteranătc "Prefață" Poate cea mai cunoscută sentință dostoievskiană din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice : „Frumusețea va mîntui lumea“1. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime“ (cum va spune, cu reproș, Aglaia Epancina peste multe pagini), alături de altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
este „prima piatră unghiulară din activitatea literară a lui Dostoievski și ideile expuse aici formează întîia linie fundamentală a concepției despre lume a autorului“3. Aceeași părere, dar nuanțată altfel, o are și Lev Șestov, care susține că întreaga operă dostoievskiană se împarte în două etape: înainte și după Însemnările din subterană; în momentul scrierii Însemnărilor, spune Șestov, „în sufletul lui Dostoievski a avut loc una dintre cele mai teribile crize pe care este în stare să și le pregătească și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai teribile crize pe care este în stare să și le pregătească și să le îndure sufletul omenesc“1. Șestov își dezvoltă pe larg ideea, dar aceasta se bazează numai pe presupuneri ce n-au nici o legătură cu vastul supertext dostoievskian. De pildă, nu credem că se susține în vreun fel afirmația că Însemnările sînt o dezicere publică, deși nu pe față, a lui Dostoievski de propriul trecut, mai ales că Șestov își permite să inventeze „nucleul“, niciodată rostit, de la care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Dostoievski polemica ascunsă cu Cernîșevski și Nekrasov și faptul că n-a descoperit la aceștia „sensul revoluționar-democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Subterană seamănă ca două picături de apă în ce privește lipsa de aderență la real și la ideal, ambii sînt măscărici și artiști în felul lor, ambii epatează. La amîndoi este vorba de acel estetism invers, despre care vorbea Bahtin în legătură cu personajul dostoievskian. Spre deosebire de personajul lui Diderot, personajul dostoievskian se transformă într-o instanță hibridă, care înglobează și calitatea de martor, și pe aceea de judecător. Din această punere judiciară în scenă lipsesc mai multe persoane: acuzatul, partea vătămată, procurorii și avocații. Firesc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
apă în ce privește lipsa de aderență la real și la ideal, ambii sînt măscărici și artiști în felul lor, ambii epatează. La amîndoi este vorba de acel estetism invers, despre care vorbea Bahtin în legătură cu personajul dostoievskian. Spre deosebire de personajul lui Diderot, personajul dostoievskian se transformă într-o instanță hibridă, care înglobează și calitatea de martor, și pe aceea de judecător. Din această punere judiciară în scenă lipsesc mai multe persoane: acuzatul, partea vătămată, procurorii și avocații. Firesc, este de presupus că funcțiile acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]