503 matches
-
camera ta, doar conversația minunată pe care ați avut-o. — A-ha, continuă să-i spui minciunile tale, spuse Adriana. — Se pare că nu prea ai încotro, șopti Leigh. Vine încoace. Trei. Doi. Unu... — Emmy? spuse el cu o voce drăgăstoasă și emoționată. Nu știu dacă îți mai amintești de mine, dar ne-am întâlnit la Paris, la cel mai prost hotel din câte există. Paul? Paul Wyckoff? — Bună! spuse Emmy nu foarte entuziasmată. Mulțumesc pentru șampanie. Acestea sunt prietenele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-l anestezieze pe Thomas, să-l revitalizeze apoi, schimbat În bine. Un cobai rezistent, care nu răspundea deloc tratamentelor odorant-deodorante - și nu doar -, exasperînd-o uneori pe femeie, chiar dacă, prefăcută, nu arăta asta; ba chiar se dovedea tot mai amabilă, mai drăgăstoasă, numai miere ce se scurgea, nevăzută, peste Thomas, năclăindu-l. Efectul era contrar, Thomas, trecut prin atîtea paturi, aștepta doar momentul potrivit pentru a scăpa definitiv, fiindcă s-ar fi putut ca Ingrid, neobosită, cum se dovedea, să Îl prindă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că, din câte știam eu, nici nu există sidef roz. Ceva trebuie să se fi întâmplat de când ne-am întors din LA, pentru că în seara aceea, la petrecere, Zach a fost până peste poate de adorabil. Îmi zâmbea, mă săruta drăgăstos, de parcă tocmai ne-am fi întors din Brazilia sau ceva de genul ăsta, m-a ținut de mână toată noaptea - ce mai, era cu totul altul. Slavă Domnului! Era exact așa cum mă gândeam: Zach era adorabil, doar că avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
furioasă. Apoi mi-am scos mobilul și toată lumea a început să se uite la mine de parcă eram un extraterestru! Gemenele Vandy comunică cu pagere prin satelit, sunt de părere că telefoanele mobile sunt complet depășite. Charlie se uită la Julie drăgăstos și murmură: —Farmecele irezistibile ale întâlnirilor romantice cu o dependentă de cumpărături! O privea pe Julie cu un amestec de venerație și amuzament. Puteai spune că era oarecum fermecat de personalitatea ei unică, deși, în trecut, avusese probleme cu fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să port o discuție lejeră cu el, de parcă totul ar fi fost minunat, așa cum pretindeam. Mă bucur că tu și Julie... știi... ați lămurit situația, i-am zis. —Mda, am lămurit-o. Ce fată! Formidabila Julie! spuse cu un zâmbet drăgăstos. Chiar că-l fermecase. Era leșinat după ea. Habar n-avea ce punea ea la cale. Nici unul dintre iubiții ei nu bănuia niciodată. Știți ceva? Cu puseul meu diabetic, combinat cu durerea de cap dată de Bellini, dintr-odată, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
necăjim... Vasăzică tu... Păi sigur, scumpeteo, sigur! — Bărbat, ce mai calea-valea. — Nu chiar cum ai vrea tu, după cum spui. Da’ ia vino-ncoace... — Ei, lasă-mă, Mauricio, ți-am spus de sute de ori să nu fii... Să nu fiu drăgăstos... — Nu, să nu fii... grosolan! Fii cuminte. Și dacă vrei mai multă încredere, scutură-te de lene, caută-ți cu adevărat de lucru, și-n rest, știi. Asta că să vedem dacă ai glagore, ei? Vezi că ți-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pădure de blocuri, fabrici și un fel de macarale de care atârnau pancarte cu citate din discursul lui Nicolae Ceaușescu la acea Plenară. De partea cealaltă a ferestrei, dând să-l cuprindă pe Pătrășcanu ca un fel de mantie ocrotitoare, drăgăstoasă, fâlfâia un mare steag roșu, cu stema Partidului Comunist Român, așa cum fusese adoptată la Congresul al IX-lea al partidului, din 19-24 iulie 1965, Focan nu era însă convins că pictura va fi apreciată de cei de la Uniune, în conducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scormonesc undeva sub pristol, dau peste o pungă veche, din piele, o desfac, scot cocoșeii și-i resfiră, gonesc degetele ei tot mai departe, intră în cimitir, cutreieră aleile, ajung la parcela 23F, râcâie pământul, ajung la Stelian, îl mângâie drăgăstos, el se foiește nedumerit, apoi simte cum degetele ei de vițe și odgoane vegetale strâng gâtul lui Stelică, îl încolăcesc tot mai apăsat, tot mai strâns, el abia mai răsuflă, horcăie, se zbate dar nu mai este scăpare, se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sunt ancorată în ceva bine consolidat și de neclintit. Așa că, în această privință, un Excel este straniu de satisfăcător. —Tăiței, fredonează Davey, supă cu tăiței, o drăgălașă supă doldora de tăiței, cu lapte de cocos, tăiței zdraveni și savuroși, tăiței drăgăstoși. Au! Finn l-a trăsnit în cap cu Action Man. Știam că cineva îl avea în vizor pe Davey, pentru că așa sunt bărbații. Se folosesc de orice pretext pentru a-și atinge țelul. Fii atent! strigă Davey indignat. Ridică Action
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
arată superb și nu se pune la socoteală; în definitiv, dacă ea, blondă și mortală cum e, nu-și poate găsi pe cineva, eu ce speranțe mai am? Așa că mă întorc, închipuindu-mi că voi vedea o tipă privindu-l drăgăstos pe Davey. În locul ei este un bărbat de seama noastră, poate chiar cu câțiva ani mai în vârstă. Sau poate arată mai bătrân datorită aerului de siguranță și a calmului său. Este blond, cu un păr des, dat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dreptate. Așa e. Oare de ce ? — Deci, ce părere ai ? Numai dacă vrei și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun că așa e, ai dreptate. Sigur că ar trebui. Îmi dreg glasul. Iubitule ! — Mersi, iubito, zice el, cu un surâs drăgăstos, iar eu Îi Întorc zâmbetul, făcând eforturi să-mi Înăbuș micile proteste care-mi fâlfâie prin cap. Nu e bine deloc. Nu mă simt deloc ca o iubită. Iubita e o femeie măritată, cu perle și parcare personală. — Emma ? Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Tanger, iar el copia cu ușurință și aplica. Era un bărbat frumos, Înalt și cu niște ochi care o scoteau din minți și pe cea mai pretențioasă femeie. Amina Îl studia cu interes și bucuroasă de cele constatate, Îi spuse drăgăstos: Unde ai dori să mergem? Unde vrei tu, văd că ai gust și vrei să mă impresionezi, recunosc că reușești din plin! Bine! Ia să vedem noi, ia să vedem, la Marrakech mai vrei? Oricum nu ai văzut mai nimic
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Ți-ai luat pastilele? - Sigur că da. - Cum ți-e sângele? - Trecut de sapte. - Ai grijă! - Nu e asta. Mi-e... nu știu cum să zic... - Parcă simt că te-ai schimbat. - Așa? Cum? - Ești rece. Uneori nu mai ești așa de drăgăstos că pe vremuri. Uneori cu mintea aiurea... - Oi fi. Aproape că nu pot vorbi cu ține, esti tot timpul ocupată. Crezi că asta ajută? - Eu nu m-am schimbat. Așa sunt eu... - Nu, nu ai fost așa. Așa ești de
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și schimbă viteza într-o treaptă superioară. Eliberă ambreiajul și călcă din nou accelerația. Motorul tuși scurt și se opri cu un zvâcnet care făcu caroseria masivă să tremure. Ei, drăcie! Ce ai drăguță, de ce te-ai oprit? vorbi el drăgăstos cu camionul uriaș. He, he! începu apoi să râdă. Am eliberat eu prea repede ambreiajul, nu-i așa? Scoase repede maneta la punctul mort, după care cuplă viteza a treia, așteptând să audă din nou torsul motorului. Viteza mașinii scăzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta ar fi explicat de ce mă aflam acolo. Îmi aminteam doar că eram În studioul de dans, promițându-i Angelei să creez un final potrivit coregrafiei. Începusem să dansez și apoi...apoi... Am oftat. Restul era negru. Asistenta Îmi zâmbi drăgăstos. ― Sunt În regulă? am Întrebat ca să mă asigur că durerile mele nu prevesteau nimic grav. ― Nu e nimic grav, zise ea, citindu-mi gândurile. Din păcate Însă, te-ai lovit destul de rău la cap și probabil de asta nu-ți
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
etaj. După câteva minute apăru și ea veselă, surâzătoare, puțin aprinsă la față. Nu i-am dat nici o atenție și ca să umplu timpul, am deschis un ziar prefăcîndu-mă că citesc. Se apropie de mine, cu pași tiptili și-mi șopti drăgăstos, la ureche: ― Ești supărat? Întrebarea o puse în ochii mei într-o lumină de-a dreptul vinovată. Se vede că-și recunoaște greșeala și caută s-o justifice sau s-o minimalizeze. I-am răspuns făcând pe miratul: ― De ce să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
însoțea, țop-țop-țop, fără să crâcnească. Prietenelor mamei trebuia să le spună tanti, deși știa bine că nu erau de-ale casei și nici rude nu-i erau, dar se uitau în jos la el cu ochi strălucitori și îi zâmbeau drăgăstos, iar uneori, în toiul zâmbetului, îi făceau mamei cu ochiul. Una dintre prietene era mai în vârstă, zâmbea mai puțin lăbărțat și i-a dat lui Nestor o brânzoaică mare, rotundă și frumos rumenită. Nestor n-a mușcat din ea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zonă... — Păi și de ce n-ai zis așa? Ne scuteai de vizitele astea plictisitoare prin baruri... — Păăăi, zise insinuant Krishna, am crezut că ți s-ar putea părea un pic outré... Se întoarse către bar și își aranjă subtil și drăgăstos, cu mâna subțire și maronie, organele genitale subțiri și maronii la locul lor, sub învelișul lor subțire și maroniu. Instantaneu, Alan se gândi cum i-o trăgea lui Bull și izbucni în râs la gândul că nimic din ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Niciodată nu mi-ai fost mai multă rușine va acum. S-a întors și a netezit perna. Încetul cu încetul - făcând mici volute, trăgând cu urechea, sperând - am ieșit din haine și m-am strecurat lângă ea. I-am spus, drăgăstos, o mână pe umăr. — Selina, te rog, spune că totul e în regulă. Își împinse iertătoare albeața rece a spatelui lipsit de apărare în coapsele mele. — E în regulă, spuse ea. Își întinse piciorul stâng și își puse palma dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fără să izbucnească, fără să fugă, să se Întoarcă la singurătatea lui obsedată de neatinsele delicii ale iubirii la care Încă visa? Maică-sa l-a pieptănat Îndelung, taică-său s-a uitat la el chiorâș. Îl exaspera ritualul acesta drăgăstos, prin care Maria Îl răsfăța pe Vasile sugerându-i că ea tot ca pe un băiețel Îl vedea și Încerca să Îl ocrotească. Ce naiba caută un tânăr serios, cum Încă Îl credea pe fiu-său, la cenaclu, să citească poezii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mi-a Înconjurat gâtul cu mâna, i-am simțit limba cuibărindu-i-se Între scăriță și ciocănel și abia atunci i-am ars una și m-am retras, așteptându-i riposta, dar el rânjea, iar privirea lui avea chiar ceva drăgăstos din afectivul unui alienat nevinovat, așa că l-am lăsat În pace și m am hotărât să mă car de la masa lui. Mi-am luat paharul și sticla și m-am ridicat să mă uit după un loc liber. Și În timp ce
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ci mânie, disperare, ură: — Ea a omorât-o, bătrâna aceea blestemată, Maștera, suspină. Eu, eu... Jur... Germanicus îi înăbuși îndată avântul; o îmbrățișă cu putere, fără un cuvânt; ea se zbătu, încercând să scape, apoi se liniști treptat; îmbrățișarea deveni drăgăstoasă. El o strânse din nou la piept; femeia continua să se opună. Micuțul auzi glasul tatălui său șoptindu-i la ureche, aproape ca un sărut: — Ai răbdare, sustine, îndură. Vom avea timp... Ea se liniștea. — Șterge-ți ochii, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
triumfale, cu lorica strălucitoare și celebrele caligae, refăcute după o măsură mai mare. Copilul fu amețit de emoție și din înaltul cvadrigii salută mulțimea, trimise sărutări, râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții însă, cuprinși de o mânie înghețată, șoptiră că Germanicus voia să agite plebea, să-i însuflețească pe învinșii populares, să le prezinte romanilor dinastia lui într-o teatrală, demagogică ipotecă pe putere. — Tiberius n-are să i-o ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fermeca pe el, care în casa Antoniei avusese sclave cu pielea ca mătasea, mlădioase ca niște trestii, ce fuseseră educate de mamele lor, preotese ale iubirii în templele din Syria; pe el, care își potolea încordarea și adormea sub mângâierile drăgăstoase ale lui Helikon. Ennia îi puse o mână pe genunchi și-l mângâie; el se ridică și spuse: — Vino, știu unde putem să ne jucăm. Abia a doua zi află că Ennia cea vulgară, soția prefectului Macro - care nu simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cel mai tare s-a impacientat puternicul senator Junius Silanus, care, deși fiica sa murise de multă vreme, pretindea să exercite asupra tânărului Împărat un soi de tutelă maiestuoasă și incomodă. „Te știu de când erai copil“, îi amintea cu glas drăgăstos. Însă colegilor le pronostica: Am pornit-o la vale. Trebuie să-l oprim imediat, altminteri va fi o catastrofă. — Să fim cu băgare de seamă, răspunseră unii, fiindcă în Curie echilibrul e pe muchie de cuțit. Veniră astfel zilele tacticilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]