3,763 matches
-
de la Salvamont, zise Iolanda. Distins, capabil fără Îndoială de gesturi galante, eroice chiar, la nevoie, dar mizând parcă excesiv pe efectul gesturilor sale. Calcul, exercițiu, premeditare. Sau bună creștere de care face atâta caz. Alida Übelhart: Va dispare odată cu noi, draga mea. Vorbea afectat, malițioasă. Ea Îi replica nepăsătoare: Și fără se poate trăi! Tocmai lucrul ăsta mă Îngrozește. Dar câte n-o Îngrozeau pe ea. Trăia totuși ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
distins cum sunt liberalii În general. O alta, pe care nu o putea suferi, o Întrebă dacă rujul pe care urma să-l folosească trebuie să se potrivească cu fardul de pleoape sau cu cerceii de perle negre. Cu nici una, draga mea, a zis ea zâmbindu-i prietenos. Dar cu ce atunci? Întrebă alarmată Roxi, căci conta mult pe impresia pe care urma să o facă asupra lui Gino. Cu prezervativele, scumpo, zise ea privind-o cu dragoste În ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avea nevoie În fiecare zi dar, În același timp, Își aducea aminte de cuvinte vechi cu care nu știa ce să facă. Unele dintre ele nici nu erau românești, spre mirarea jucată a Martei care Îl Întreba Îngrijorată: Jaj, Cori dragă, de când vorbești tu ungurește? Tovarășii, apăsa anume pe cuvânt, știu? A Învățat ungurește fără să-și dea seama, doar uitându-se la Marta, cam șase ore pe zi, timp de patru luni. O vară Întreagă. Au fost vremuri grele. Nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să știi că ai cancer. Am încuviințat. — Ideea... E ca o piatră mare pe care n-o poți lăsa jos niciodată. Îi simți greutatea din clipa în care deschizi ochii, te împovărează tot timpul. Dar tu nu mai ai cancer, draga mea. Nu știm asta sigur. — Păi, nu știm sigur nici că eu n-am cancer. Nu știm nimic sigur. Asta ar trebui să mă liniștească? Am ridicat picioarele vertical cu pământul și am încercat să le țin așa, luptându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din Arcul de triumf de Erich Maria Remarque, personajele A și B din Herr Meister de Walter Jens, frumoasa Remedios din Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez, tânărul mort-viu din Stele reci de Guido Plovene, tânărul ofițer Giovani Drago din Deșertul tătarilor de Dino Buzzati, modesta doamna Macauley din Comedia umană de William Saroyan, Cel fără Nume din piesa Omul și masele de Ernst Toller, Banco și Machbeth din Machbeth de William Shakespeare, Herbert și Francisca din Frank al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
meu prenume. Reflectă puțin și sfârși prin a spune: -Sigrid. -Găsești că legătura noastră nu este intimă? Râse. -În orice caz, sunt fericită că ai ales un prenume suedez. Ești foarte delicat. E ca și cum m-ai accepta în lumea dumitale. „Draga mea Sigrid, tu ești cea care mă accepți în lumea ta”, mă gândii. Când ea plecă, mă simții frustrat că nu o pot însoți în camerele ei. „Cuplurile astea care dorm în camere separate sunt insuportabile”, îmi spusei. Dar Sigrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
s-ar duce de rîpă toate idealurile pentru care am luptat, iar noi am ajunge la lada de gunoi a istoriei. Cît de trist ar fi Tușico, Angelino, să mi-o ia el înainte, păi cum să nu fie versat draga mea, toată lumea știe că el a tras sforile, că el a fost păpușarul, deși tuturor le e rușine s-o recunoască. Delfinașule, se juca cu tine, aude din nou vocea Tușicii, dar era atît de scump cu ciorăpeii lui supraelastici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și când dintr-o cauză greu de definit, dar ușor de bănuit ( vinul, fosta iubire!), o lacrimă se opri pe colțul mustății sale tremurânde, Îngălbenite de tutun și Încărunțite spuse drăgăstos: Să trăiești fata mea, ămâia mătii, Ilenuță, fa, că dragă mi-ai fost, da și eu ți-am fost! Așa-i? Așai, Ghiță-Ghiorghi! Ț-am plăcut și eu, și Lisandra și mai ales ... vinul! Păi! Cum dar?! Când Maria a cântat „Că nu e om să nu fi scris o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ei, își „închide porțile iubirii“. De altfel, Alex Vâlcu pare mai curând un misogin, decât un iubitor al femeii. Într-un catren intitulat Sfat, el se adresează astfel iubitei: „Ești mereu cu curu-n sus / Dar nu ai nimic de spus / Draga mea, îți dau un sfat: Fii la propriu, nu la figurat.“ Să fie, la propriu, cu... acel ceva, numit în primul vers, în sus?! Da, este o idee. Dar de ce trebuie să afle și cititorii ce își dorește în sinea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
alune și tot felul de alte bunătăți. Aproape aleargă spre spital. Totul este învelit cu hîrtie, ca să nu se mai vadă. Ce mult ai întîrziat..., reproșează moale soția. Dragoș dezvelește comoara cu frica celui prins cu mîța în sac. Nu, draga mea, mi-au furat coșul. Cum se poate? L-am pus aproape de poartă și... Ce nenorociți! Doctorul intră și zîmbește larg. Ați adus fructe pentru doamna? Dragoș nu răspunde, dar răspunde soția: I-au furat coșulețul cu piersici din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
priponite. În timpul balului, gîngania asta se va plimba pe piept și le rup gura. Dar cum o aduci din Mexic? Cu avionul. Cred că trăiește cîteva zile și poate că le dă și ceva de mîncare pe drum! Complicată treabă, draga mea, poate găsim ceva mai simplu. Dacă este simplu, atunci la ce ne mai servește? O boambă de aur, cu diamante, poate purta orice proastă. Eu vreau ceva care să... rupă gura la toți. Dacă te descurci, eu sînt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Acasă s-a dezinfectat cu spirt medicinal, dar tot avea o senzație neplăcută și o abundență de salivă. Ești fată coaptă bine și ar trebui să te măriți, i-a spus mama Dianei. Dar nici chiar așa, mamă. Te înveți, draga mamei, o să-ți placă în timp. Știa baba ce spune și s-a dovedit că chiar așa s-a întîmplat. Raul avansa pas cu pas spre reduta Dianei și vigilența fetei scădea văzînd cu ochii. Total neexperimentat, Raul a crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
viața cum este? Azi ești și mîine nu mai ești. Discuțiile erau interminabile, obositoare, iritante și creau un soi de lehamite de nesuportat. Raluca, fiind singură cu părinții, abordează și ea aceiași problema. Mi-aș dori o mașină mai acătării.. Draga noastră, facem orice. Ne împrumutăm la bancă. Dar poate folosim ce avem. Doctorul este sigur de vindecare. Nu, de banii ăia nu ne atingem. Este siguranța noastră. Dar mașină vom lua. Părinții aduc cataloage și-i cheamă pe copii. Renault
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu-i tot una. Se îngroapă frunza cu tot cu vânt și crește cu tot cu vânt prin tulpinile pomului. Coboară omul, coboară mugure de cruce. Doamne, în cine te-ai înălțat, să te cred? Nu i-a spus niciodată cât îi este de dragă, că o iubește, că ține la ea... că visul său este un fir luuuung, ce se deșiră tocmai din cer, un caier albastru de lână în brâul lui Dumnezeu, așa se toarce fericirea. Un fir luuuung și un ghem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atârnat de creanga nucului, chema ploile în pletele păpușii de păpușoi ascunsă sub pragul casei. Le-a îngropat pe amândouă: una lângă cărare, sub felinar, alta lângă biserică. Au murit de tuberculoză, deși pe certificate doctorii au consemnat alte diagnoze. Dragele tatei, să știți una de alta, să fiți aproape. Tu, Ilenuță, o să asculți cum ne cheamă părintele la liturghie. Tu, Maricică, să ai lumină toată noaptea. Nu vă temeți! Sângele galben inunda cimitirul, păpădie coaptă peste morminte. În perfuzii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nopții, precum felinarele din grădinile publice, întunericul nu are unde să te ascundă, plutoane de lumini verticale mărșăluiesc de-a lungul bulevardului ca într-o retragere cu torțe. Picioare trandafiri, spinii trezesc gustul sângelui, până la beție mai ai un pas; draga mea, ți-am așternut petale sub icoană, cazi în genunchi a dezlegare, păcatul este că sunt, fericirea este că poți. Picioare cât două semne de exclamare, până și cerului îi curg balele pe alei; Doamne, nu încerca să-ți judeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nesomnul nu pot argumenta decorul. Iubirea mi-a inundat ființa, ca pe o câmpie iarna peste care ninge cu îngeri. Ce fac? Îmi tai trupul de la mijloc, jumătate să-l las slobod printre cărnuri, iar jumătate îl împodobesc templu pentru draga mea? Între cele două capete pun graniță? Ajung la prorociile terapeutului!? Nu se poate! Rostea Petru în gând pagini întregi de incertitudini. Să știi, dacă vei umbla toată viața de mână cu închipuirea, bine nu o să-ți fie, deschide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
răpit tinerețea, rupându-mi inima În două. Jumătate a rămas la Nicu, plecat pe front, și cealaltă jumătate - poate cea mai 6 5 zdrențuită - o purtam eu... Doamne! Nu da omului cât poate duce! - cum spunea biata “mamaia”, gazda mea - draga de ea... De nu era această ființă divină, astăzi nu mai călcam spre spitalul Spiridoniei, unde scumpul meu Nicu este operat”... Și fulgii Îi mângâiau cu gingășie obrazul pe care aducerea aminte de acele vremuri i-a aruncat o umbră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de o echipă atât de tânără. Echipă care merită un „bravo” din toată inima din partea bătrânului lor coleg... Nicu era emoționat. Își cunoștea oamenii. Știa că cel care ceruse să vadă plaga era de o exigență ieșită din comun... “Deci, draga ta Despina și doctorul Gruia au trecut examenul cu brio” - l-a liniștit gândul de veghe. ― Dacă o să vă spun că m-ați lăsat fără replică, n-o să mă credeți... Noi, medicii, nu cred că avem capacitatea de a ajunge
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doar... ― Ce te supără, tati? ― Vezi tu?... Noi ne zbatem - profesional - să facem treburile cât mai bine, iar unii stau și ne așteaptă „la cotitură”, cum se spune, ca să ne facă zile negre... Eee! Da’ ce Îți spun eu ție, draga lui tati? Povestea Îi lungă... Poate om găsi vreme cândva s-o depănăm pe Îndelete... ― Uneori ești atât de Încărcat de gânduri și tristețe, Încât mă Întreb unde este tati? Tati cel care umple Întreg spațiul din jurul lui cu voie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
luat sfârșit... Din gara unde s-a oprit marfarul nostru și până am trecut Prutul, am umblat și desculți... ― Nu ne-ai spus ce ați mai mâncat când s-au isprăvit cojile de pâine uscată - l-a Întrebat Despina. ― Apoi, draga lui bunu’, era trecut de mijlocul verii, așa că pământul avea de toate. Mere pădurețe, corcodușe, mai găseam și câte un alun... Mergeam mai mult noaptea și ziua ne odihneam. Ocoleam orice așezare omenească, de frică să nu ne dea pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu ocazia Jubileului Universității ieșene și inaugurarea clădirilor restaurate din incinta Cetățuii. Era primul zbor aviatic la Iași. La eveniment a participat și Regele Carol I. Ajuns aici cu povestitul, Nicu s-a oprit, privind-o pe Lia. ― Ai emoții, draga mea? ― Cui nu i ar bate inima mai tare apropiindu-se de locul de unde acum nu mai știu câți ani am ieșit om, dragul meu? Ce frumos ar fi ca la poartă să ne Întâmpine zâmbind același moș Costache, portarul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șoptit... Când și-au scos masca, printre șirurile sudorii de pe chip au mijit două zâmbete calde. ― Îți mulțumesc, tati. Întâi, fiindcă ai avut Încredere În mine și apoi pentru felul cum mi ai condus manevrele... Din priviri! ― Să nu crezi, draga mea, că eu nu am avut emoții. Și Încă mari! Dar acum mi-am Întărit convingerea că ești un chirurg adevărat! ― Nu exagera, tati. ― Nu o spun fiindcă tu ești Despi, ci o spun ca cel prin mâna căruia au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o luptă cu mine Însumi, scumpo. Profesorul doar a asistat la aceasta, aducând din când În când unele completări. Ce mult contau acele intervenții ale lui! E un om cu mare suflet! Maria a ridicat mâna. ― Ce s-a Întâmplat, draga mea? ― Parcă mi-ai acordat drept de veto. Ca o urmare firească a acestui drept, din această clipă propun să ne rupem de toate gândurile legate de greutățile ce ne așteaptă sau prin care am trecut și să plutim pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nădejde - a fost bine. Nu cu „B” mare, dar bine. ― Mă bucur mult că ai reușit să treci peste un asemenea obstacol. Chiar de n-o fi cu „Magna cum laude”, important e că ai făcut pasul! ― Știi foarte bine, draga mea, că speranța moare ultima. Așa că eu sper ca totul să fie bine. Acum nu-mi rămâne decât să aștept verdictul celor puși să judece răspunsurile mele. Orice aș face de acum Înainte, nu mai pot influența cu nimic rezultatul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]