438 matches
-
acestor lucruri pot fi observate în abundența grosimii liniilor. Anime tinde de asemenea să împrumute multe elemente din manga, inclusiv text în fundal și panouri. De exemplu, un opening poate folosi panouri manga pentru a spune povestea sau pentru a dramatiza un lucru pentru un efect comic, lucru întâlnit în animeul "Kare Kano". Proporțiile corpului în anime provin de la cele ale corpului uman. Înălțimea capului este considerată baza proporției. Acestea pot varia, cât timp restul corpului rămâne proporțional. Cele mai multe personaje au
Anime () [Corola-website/Science/303317_a_304646]
-
ambulanțe ale armatei, se sinucide aruncându-se în calea lor. Ultima scenă este din prezent, arătându-l pe Roy, aflat în picioare pe pod și ținând în mână talismanul norocos, și amintindu-și de dragostea pierdută. "Podul Waterloo" a fost dramatizat ca o piesă radiofonică de jumătate de oră pentru două emisiuni ale "The Screen Guild Theater", mai întâi în 12 ianuarie 1941, cu Brian Aherne și Joan Fontaine și apoi la 9 septembrie 1946, cu Barbara Stanwyck și Robert Taylor
Podul Waterloo (film din 1940) () [Corola-website/Science/312008_a_313337]
-
în general, apreciată de majoritatea criticilor, care au evidențiat înțelegerea personajului și trăirea sinceră a unui rol dificil, de o mare profunzime, conferindu-i Vitoriei „tragismul și demnitatea eroinelor antice, sensibilitatea și inteligența nativă a țărancei noastre”. Romanul a fost dramatizat de Sandu Marian, Alexandru Bibescu și Constantin Moruzan pentru Teatrul Național Radiofonic. Există două spectacole de teatru radiofonic în regia artistică a lui Constantin Moruzan. Primul dintre ele a avut premiera la 15 septembrie 1963 și a avut următoarea distribuție
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
lucrări dramatice, librete, piese de teatru, versuri pentru copii și manuale de științele naturii. De exemplu, pe 17.02.1982 la Teatrul 'Radu Stanca' din Sibiu a avut loc premiera piesei "Sann angderm Rehnestarn" pe un text de Schuster Dutz dramatizat de Christian Maurer. În Piața Regele Ferdinand nr. 14 din Mediaș se găsește "Casa Schuster Dutz", construită în 1690 și reparată în 1813. Se remarcă succesiunea pilaștrilor fațadei, stucatura cornișelor și a arcadelor ferestrelor.
Dutz Schuster () [Corola-website/Science/309732_a_311061]
-
Salieri pare a fi început în secolul al XIX-lea, odată cu piesa "Mozart și Salieri" a lui Alexandr Sergheevici Pușkin, care a fost utilizată de către Rimski-Korsakov drept libret al unei opere. În ciuda improbabilității ei, această „teorie” a fost preluată și dramatizată de Peter Schaffer, piesa fiind baza filmului de succes "Amadeus" (1984), al regizorului Miloš Forman.
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
e prima dintre cele patru mari piese ale dramaturgului rus Anton Pavlovici Cehov. Piesa a fost scrisă în 1895 și a fost pentru prima dată pusă în scenă în 1896. Textul dramatizează conflictul romantic și artistic născut între 4 personaje: ingenua Nina, autoritara doamnă Irina Arkadina, fiul ei, creator de piese experimentale Konstantin Treplev și faimosul scriitor Trigorin. La fel ca și celelalte piese ale lui Cehov, ‘ ‘se bazează pe un ansamblu
Pescărușul () [Corola-website/Science/314726_a_316055]
-
aburi foarte fierbinți. Capul Octaviei a fost tăiat și trimis către Poppaea. Moartea ei a adus multă tristețe în Roma. Conform lui Suetonius, mulți ani mai târziu Nero încă avea coșmaruri despre mama sa și Octavia. Evenimentele divorțului au fost dramatizate în piesa "Octavia" a lui Seneca, atribuită uneori lui Seneca cel Tânăr și, mai recent, în opera pierdută a lui Handel "Nero", opera "Încoronarea Poppeaei" din 1643 a lui Giovanni Francesco Busenello, opera "Octavia" din 1705 a lui Reinhard Keiser
Claudia Octavia () [Corola-website/Science/333003_a_334332]
-
de altă parte. Literatura turcă a fost cel mai mult influențată de literatura persană și arabă în timpul erei otomane, deși după perioada Tanzimatului, efectele altor tradiții (populare turcești și literare europene) au devenit tot mai simțite. Amestecul influențelor culturale este dramatizat, de exemplu, sub formă de „noi simboluri de conflict și intercalare de culturi” adoptate în lucrările lui Orhan Pamuk, câștigător al Premiului Nobel pentru literatură în 2006. Dar cultura populară se uniformizează precum cea a multor alte țări, fiind puternic
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
birocratice și politice, toate rămășițele pământești au fost înhumate în cadrul unei ceremonii impresionante în cripta familiei Romanov din Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg în 1998, la a 80-a aniversare a execuției. Viața lui Nicolae a fost dramatizată în filmul "Nicolae și Alexandra", ecranizare din 1971 care adaptează cartea omonimă a scriitorului american Robert K. Massie, istoric care a devenit interesat de biografia ultimului Romanov ca părinte al unui copil bolnav de hemofilie, cum a fost și Nicolae
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
încă 2000 de ani, el nu pare să emane conținutul de de plutoniu radioactiv. Casca costumului lunar al lui Jim Lovell se află la Muzeul Științei și Industriei din Chicago. Unele părți din evenimentele din jurul misiunii Apollo 13 au fost dramatizate în miniserialul din 1998 "From the Earth to the Moon" ("De la Pământ la Lună"), în episodul intitulat „We Interrupt This Program” („Întrerupem acest program”). Povestea este prezentată din punctul de vedere al reporterilor de televiziune concurând pentru relatarea misiunii. "Apollo
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
a avut loc, oamenii au adormit. În dimineața următoare, oamenii au vorbit puțin cu privire la incident și au strâns bagajele pentru a schimba tabăra. O carte, "The Allagash Abductions" ("") de Raymond E. Fowler prezintă acest incident. Incidentul a fost, de asemenea, dramatizat într-un episod din "Unsolved Mysteries" ("Mistere nerezolvate") și a mai fost investigat într-un documentar "Abducted by UFOs" ("Răpit de OZN-uri").
Răpirile de la Allagash () [Corola-website/Science/320062_a_321391]
-
că fiul ei este prea tânăr pentru o funcție atât de grea, în vremuri atât de dificile. În cele din urmă, Mihail a acceptat tronul. Alegerea lui Mihail și urcarea lui pe tron stau la baza legendei lui Ivan Susanin, dramatizată de compozitorul rus Mihail Glinka în opera "O viață pentru țar". Capitala era într-o stare atât de jalnică la acea vreme încât Mihail a trebuit să aștepte câteva săptâmâni la mănăstirea Troița, la distanță, înainte să poată locui la
Mihail I al Rusiei () [Corola-website/Science/320856_a_322185]
-
Prietenii Fundației", cât și în "Maureen Birnbaum, Barbarian Swordsperson". În 2010, jurnalul "Nature" a publicat o povestire de Eric James Stone intitulată "The Greatest Science-Fiction Story Ever Written", care făcea referire la "Căderea nopții". În anii '50, povestirea a fost dramatizată în cadrul programelor radiofonice "Dimension X" și "X Minus One". În 1976, Analog Records a prezetat "Căderea nopții" pe un disc de vinil de 33 1/3 rpm, produs de James Cutting și înregistrat la American Learning Center. După povestire era
Căderea nopții () [Corola-website/Science/325457_a_326786]
-
pionier american al explorărilor polare și al aviației, a fost o vreme președinte național onorific (1931-1935) al societății Pi Gamma Miu, societate din domeniul științelor sociale. În 1928, a purtat drapelul societății într-o expediție istorică în Antarctica pentru a dramatiza spiritul de aventură în necunoscut, caracteristic științelor naturale și sociale. Byrd a mai efectuat patru expediții în Antarctica, în perioadele 1933-35, 1939-40, 1946-47 și 1955-56. Ca ofițer de rang înalt al Marinei SUA, Byrd a servit în timpul celui de al
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
sugerat această idee într-un pasaj al romanului: Aceste idei au ridicat semne de întrebare inclusiv asupra noțiunii victoriene că ordinea naturală este cea în care Imperiul britanic are dreptul de a conduce datorită superiorității sale asupra altor rase. Romanul dramatizează și ideea raselor prezentată în darwinsimul social, o ideologie destul de în vogă la acea vreme. Marțienii își exercită asupra oamenilor 'dreptul' lor de rasă superioară, mai avansată pe scara evoluției. Darwinismul social a fost o teorie pornită de la selecția naturală
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
să-l împuște pe Holmes în Elveția în loc de a prăvăli bolovani asupra detectivului, iar Watson - și nu Holmes - deduce care este motivul pentru care Moran l-a ucis pe Ronald Adair. Piesa de teatru radiofonic "Întoarcerea lui Sherlock Holmes" (2009), dramatizată de M. J. Elliott, combină povestirile Casa pustie și Ultima problemă.
Casa pustie () [Corola-website/Science/324087_a_325416]
-
să gândești, ci chiar să simți”. Opera ei de ficțiune a fost asociată SF-ului feminist, iar "The Cambridge Guide to Women's Writing in English" a spus că multe dintre povestirile sale folosesc elemente SF și horror pentru „a dramatiza aspecte ale condiției umane, în mod particular ale celei feminine”. "The Pillow Friend" a fost descris ca „cel mai satisfăcător” roman al ei, spunând că „pune accentul pe ambiguitate prin folosirea prietenilor imaginari, a fantomelor gravide și a iubiților comestibili
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
Filmul a fost premiat în anul 1964 cu Premiul de excelență pentru calitatea imaginii și pentru ingeniozitatea mișcărilor de aparat la al IV-lea Congres al UNIATEC (Union Internationale des Associations Techniques Cinématographiques) de la Milano. Romanul "Neamul Șoimăreștilor" a fost dramatizat de Mihail Sadoveanu și de Mihail Sorbul, prima reprezentație teatrală având loc la Chișinău în 1922. Piesa a fost reprezentată în 1934 și la Teatrul Național din Iași.
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
altuia", 1970; "Alături de foc", 1982) și piese de teatru ("Pereții albi", 1971). De asemenea, a tradus două cărți. Publicistica sa a apărut în revistele "Luceafărul", "Convorbiri literare" și "Gazeta literară", fiind distins în 1964 cu Premiul revistei "Gazeta literară". A dramatizat mai multe scrieri literare românești pentru Teatrul Național Radiofonic printre care: "Enigma Otiliei" de George Călinescu, "Donna Alba" de Gib. I. Mihăescu, "Tănase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu, „În vreme de război” de I.L. Caragiale și "Podul de piatră" de Dumitru
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
pod"), premiul pentru interpretare feminină (Rodica Tapalagă, pentru rolul Aglaia), premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru scenografie (Lidia Luludis, pentru costumele de la acest film). Romanul a fost dramatizat de Iosif Petran pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 1967 un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 95 de minute în regia artistică a lui Mihai Zirra. Distribuția a fost formată din Ștefan Mihăilescu-Brăila (Tănase Scatiu), Nicolae
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
pod"), premiul pentru interpretare feminină (Rodica Tapalagă, pentru rolul Aglaia), premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru scenografie (Lidia Luludis, pentru costumele de la acest film). Romanul a fost dramatizat de Virginia Pană pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 55 de minute în regia artistică a lui Titel Constantinescu. Distribuția a fost formată din Victoria Mierlescu (Profira), Ica Matache (Sofița Murguleț
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
subtilă a universului de neliniștită sensibilitate în care se desfășoară întâmplările de pe „ecranul” literar al Hortensiei Papadat Bengescu. O lume „de ieri”, dezarticulată, o lume de panopticum, peste care muzica lui Bach, gravă, plutește ca o amenințare”. Romanul a fost dramatizat de Alexandru Babeș pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 1981 un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 159 de minute în regia artistică a lui Constantin Dinischiotu. Distribuția a fost formată din George Constantin (dr. Rim), Olga
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
avut 14 copii, printre care și Charles, Duce de Guise și Louis al III-lea, Cardinal de Guise. Ea a avut o aventură intens mediatizată cu un tânăr nobil, Saint-Mégrin, care a fost ucis de către soțul ei. Evenimentul a fost dramatizat în pisa lui Alexandre Dumas "Henri III et sa cour" (1829). Henric de Guise a fost liderul facțiunii catolice în Războiul Francez al Religiilor. Din 1584, conflictul dintre facțiunile conduse de Henric de Guise, Henric de Navarra și Henric al
Catherine de Cleves () [Corola-website/Science/331623_a_332952]
-
На улице Мынтуляса”, în vol. "Гадальщик на камешках", Editura Azbuka, St. Petersburg, 2000; traducere de Iuri Kojevnikov) și ucraineană („На улице Мынтуляса”, în vol. "Генеральские мундиры", Editura Nika-Țentr, Kiev, 2000; traducere de Stanislav Semcinskii). Nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a fost dramatizată de scriitorul ceho-austriac Pavel Kohout și jucată în 1981 pe scenele teatrelor din Viena, Berlin și Londra. O piesă de teatru radiofonic cu o durată de 101 minute, bazată pe o dramatizare a nuvelei pentru Teatrul Național Radiofonic de către Doina
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de către Victor Ion Popa (pentru a avea o largă distribuție) și a fost prezentat de către copiii din satele din părțile Sibiului, decenii de-a rândul. Celălalt, numit "Versul Nașterii", a fost realizat în 5 variante între 1838 și 1841. Textele dramatizează două episoade ale istoriei biblice, anume nașterea ("Versul Nașterii") și învierea lui Hristos ("Mironosițele"). În ceea ce privește textele respective, este de remarcat aportul său de adaptare în stil autohton a unor modele teatrale liturgice catolice, de care a dispus într-un mediu
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]