4,691 matches
-
Ștefan Augustin Doinaș Două volume compacte (Timp scufundat și Un ceas de hârtie), apărute în Editurile Universalia (ediție îngrijită de Doina Uricariu, Mariana Vartic și Sorana Coroamă, 1999) prezintă întreaga operă literară a poetului, prozatorului și dramaturgului Dominic Stanca (Cluj, 1 ianuarie 1926 - 26 iulie 1976, București), stabilind ordinea - reală și editorială - a creației sale. Acceptarea acestui scriitor ca "al patrulea poet" al "Cercului literar" s-a făcut oarecum pe nesimțite - vreau să zic: fără a fi
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
Beneficiind de o vastă cultură clasică - pe care, nu știu de ce, nu și-o etala niciodată -, dotat cu o inteligență artistică remarcabilă (nu îndreptată spre teoretizare, ci evidentă în însăși practica scrisului), el a fost un poet, un prozator, un dramaturg remarcabil, căruia vocația teatrală - a interpretat magistral câteva roluri dificile - i-a furnizat elemente pe care numai o critică atentă la diversitatea existenței și scrisului său le va putea reliefa cum s-ar cuveni. Un mare artist al cuvântului, pe
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
poveștii lui Chikamatsu de la începutul secolului al XVIII-lea și al spectacolului lui Tocilescu de undeva din Europa secolului XXI. Ce poate fi mai incitant decît asta, oriunde și oricînd? Shakespeare propunea o variantă, cu un secol mai devreme decît dramaturgul japonez. Nu cred că acesta din urmă să fi avut habar de Romeo și Julieta. În amîndouă spațiile însă, conflictul între giri (obligațiile sociale) și ninjo (sentimentele omenești) îi conduce pe îndrăgostiți la sinucidere. Fiind împiedicați să-și împlinească iubirea
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
remarcat frumusețea textului. Frumusețea și mai ales faptul că poate fi jucat, captivând necontenit publicul, făcându-l, succesiv, să râdă și să se întristeze, să viseze și să gândească. Am simțit o mare invidie. De ce pot bulgarii să aibă un dramaturg ca Hristo Boicev și noi nu putem? De ce nu scriu și Horia Gârbea sau Vlad Zografi sau Alina Mungiu un text la fel de atrăgător? Întrebări cu umor Virgil Ianțu, protagonistul emisiunii Vrei să fii miliardar? de la Prima TV merită felicitat pentru
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15803_a_17128]
-
să ia contact cu �misterele Parisului�. I-au recomandat poezia editurilor pariziene și, mai tîrziu, piesele de teatru Iona și Există nervi. Le-a tradus chiar d-sa (asemenea, pe vremuri, împreună cu Eugen Ionescu înainte de a se impune ca mare dramaturg, pe Caragiale) și le citea unor directori de teatru și actrițe. N-a ieșit, atunci, nimic, cum și dramaturgia lui Caragiale nu trezise ecou. Sorescu a fost jucat tîrziu la Paris, pe scena unui mic teatru, în regia neinspirată a
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
augustă, Vianu, cu morgă lejeră, detașată. Cursurile sale de literatură universală umpleau amfiteatrul II 8 și nu numai cu noi, cei "la zi", ci și cu lumea încă subțire a orașului. În joviala lui companie se afla N. I. Popa, fratele dramaturgului, "franțuzitul", cum se amuzau colegii cu pe-atunci cognomene mai pișicher-neaoșe. Era o vreme cumplită, apăsătoare, neieșită încă din umbra lui Stalin; ei bine, aceste personaje reușeau să ne scoată din marasmul scrîșnit al momentului și să ne însenineze un
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
să citească poetului nuvela Ein Lebensbild, cu comentarii adînci ale lui Eminescu și altele domestice ale doctorului. Poetul simțise, acum, că dragostea lui pentru Mite murise. Era într-o stare sufletească de regret final cînd, pe stradă, întîlnindu-l pe Caragiale, dramaturgul îl întreabă " De ce ești, măi, așa de sinistru?", la care poetul răspunde eliberat " Am și de ce! M-a apucat miezul nopții ascultînd literatura proastă a unei cucoane" și îl anunță că a doua zi pleacă la Iași. Romanul e aproape
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
ușurată pentru că doi cercetători eminenți, dl Aurel Sasu și d-na Mariana Vartic, au adunat, grijulii, toate interviurile scriitorului din presa vremii publicate în cele patru masive tomuri Romanul românesc în interviuri, publicîndu-le și pe cele date în ipostaza de dramaturg în volumele Dramaturgia românească în interviuri. Dar editorul nostru a trebuit să cheltuiască multă energie, căutînd, în presa timpului, răspunsurile scriitorului la diferitele anchete literare la care a participat și cuvîntările sale rostite, unele, în străinătate (deci apeluri insistente la
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
a ales, ar fi scos la iveală substanța conflictului care macină practic societatea: alunecarea spre derizoriu, consumul pînă la dependență de telenovele nesfîrșite, proaste, lacrimogene, ignorarea culturii, amenințarea teatrului prin forme facile și superficiale de pseudocultură. Accentele S.F., pe care dramaturgul le aduce și în alte piese, absurdul, grotescul, hilarul, nespeculate în reala dimensiune pe care o au, rămîn mofturi, aiureli, zgomote, agitații zadarnice și conduc spectacolul spre un registru minor. Nu mai vorbesc de lipsa practic de soluție regizorală, și
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
de oriunde pentru că îți întinde multe capete de fir. Mara Pașici n-a prins nici unul și a preferat să respecte rostogolirea în sine a cuvintelor, replicilor. Are însă un merit major: ne-a făcut cunoștință cu ultima scriere a "coloratului" dramaturg. Cel mai mult au de pierdut actorii din distribuție care trec pe lîngă o piesă importantă, și pe lîngă niște roluri pe care și le construiesc prin abilități proprii, cu farmecul personal și care nu sînt dirijate regizoral, nu sînt
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
modernizare, adaptare, traducere. Atîta lucru e bun știut și rareori contestat. Dar Kermode atrage atenția, în volumul său, asupra unei dificultăți de asemenea cunoscute criticilor și regizorilor în egală măsură, însă pe nedrept minimalizată: limbajul. Shakespeare nu a fost doar dramaturg, ci și poet, iar cele două profiluri nu pot fi ușor separate. Sînt dialogurile sale totdeauna inteligibile pentru un public care nu cunoaște altminteri mai nimic din universul cultural și mental al Angliei elizabetane? Dacă simțim nevoia să adaptăm epic
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
analiza sa, Kermode merge cu bună știință împotriva curentului: dacă în momentul de față Shakespeare e pentru unii domeniu interzis tocmai pentru că e idolatrizat, iar pentru alții de asemenea interzis pentru că reprezintă valoarea în sensul incorect politic, pentru criticul britanic, dramaturgul e fundamentalmente tangibil. Adică viu, receptiv la reproș și admirație în egală măsură. Lui Kermode, unele expresii, monologuri, replici îi displac teribil; altele îl încîntă. Și pe unele și pe celelalte le discută, le reașază într-un context istoric, le
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
Andronicus sau Coriolan, comparîndu-le cu cele ale lui Hamlet sau Iulius Cezar. Momentul esențial în formarea unei discipline poetice în limbajul shakespearean se produce, după părerea lui Kermode, în anii 1599-1600, și e legat de cîteva evenimente importante în cariera dramaturgului și poetului: debutul la Globe, unde prima piesă shakespeareană montată este Iulius Cezar, conceperea lui Hamlet, dar și a poemului "The Phoenix and the Turtle". O bună parte din studiu se ocupă de piesele produse pentru Teatrul Globe, deși Kermode
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
care uneori se manifestă în dauna dramaticului. Între registrul poetic și cel dramatic se produce astfel o tensiune, pe care Shakespeare-ul de mai tîrziu va ști să o rezolve. Iar rezolvarea vine, în primul rînd, din felul în care dramaturgul izbutește să reproducă pe scena liniștea. Din felul în care personajele învață să joace o scenă, să aibă reacții și să puncteze momente cheie în intrigă, tăcînd, nu lansîndu-se în tirade. După Kermode, acesta este punctul culminant în evoluția poeticității
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
prenumelor unchiului și al autoarei, dar ele trimit la altele două, Iosif și Josepha, alcătuind punctul de pornire al cărții, mereu îmbogățit cu digresiuni, povești, anecdote, citate, opinii, evenimente. Situația paradoxala de a purta prenumele unui unchi, cunoscut romancier și dramaturg român, în jurul căruia plutește misterul unei tenebroase "affaire", nu putea fi trecută sub tăcere. Această structură binara se ramifică pe durata lecturii. Dialogul nu este susținut doar de cei doi, există și unul generat de notele de subsol unde intervin
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
Iulia Popovici Deja de ceva vreme cunoscut ca prozator (Tache de catifea, Tobit, Manualul întîmplărilor, Sara), declarîndu-se a fi fost odată, demult, și poet, de curînd Ștefan Agopian și-a lăsat descoperită și fața de dramaturg - într-o culegere publicată anul trecut de Cartea Românească. E vorba despre trei piese de teatru: Revoluția pe eșafod, Drumul și Manualul întîmplărilor, ultima fiind o adaptare pentru scenă a povestirilor din volumul omonim; în toate la un loc și
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
totul pentru teatru, totul pentru victorie. A scris teatru, a mâncat teatru, a dormit teatru. A fost o angajare totală - o angajare însă în stilul său, fără emfază, fără declarații zgomotoase, fără lamentații. Iar rezultatele n-au întârziat să apară. Dramaturgul român a devenit furnizorul de texte a numeroase teatre din Europa de Vest. Dosarul de presă al succeselor lui ca om de teatru cuprinde în prezent multe sute de pagini. Pentru ca acum să constatăm că în toată această perioadă, când părea preocupat
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
de texte a numeroase teatre din Europa de Vest. Dosarul de presă al succeselor lui ca om de teatru cuprinde în prezent multe sute de pagini. Pentru ca acum să constatăm că în toată această perioadă, când părea preocupat exclusiv de cariera de dramaturg, Matei Vișniec a scris și poezie. Poezie pe care o regăsim în volumul recent apărut la Editura Cartea Românească, Poeme ulterioare (ce titlu subtil! are nu numai un sens cronologic, ci și unul estetico-metafizic). Poemele din acest volum sunt impecabil
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
mai atîrnă și azi în balanță, ca pe vremuri, apartenența politică. Cu nu prea puțin timp în urmă, un critic a mărturisit, într-o publicație literară, că a resimțit moartea lui Sorescu ca pe o "ușurare" pentru că marele poet și dramaturg a fost văzut în preajma președintelui Iliescu. Criterii estetice indiscutabile și adevărată milă creștinească! Cît despre cititori, eu nu cred că trebuie cuceriți, ci trebuie făcut în așa fel încît cartea să redevină accesibilă. Deci subvenționată de către stat, așa cum se întîmplă
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Panu protestînd, în Lupta, împotriva acestui tratament. Odată cu instalarea sa în fruntea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, Maiorescu îl numește la 26 iunie/8 iulie 1888 pe Caragiale ca director al Teatrului Național. Bacalbașa, care i-a fost constant ostil dramaturgului, afirmă că numirea a fost nefericită, Caragiale neavînd autoritate asupra actorilor (cărora, pînă mai ieri, le fusese un fel de coleg), unii dintre cei mai importanți (Gr. Manolescu, Aristița Romanescu, C. Nottara) părăsind teatrul, pe scena căruia se jucau numai
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
lui Caragiale, Cioculescu demonstrează că, de fapt, directorul (de aici apelativul de mai tîrziu "Her Direktor") dovedise capacități organizatorice și administrative, că repertoriul subțire i-a fost impus de actori, directorul izbutind să joace și o piesă remarcabilă. Apoi, marele dramaturg a devenit beneficiarul moștenirii Mamuloaiei, pe care a chivernisit-o cît îi îngăduiau predispozițiile sale de petrecăreț. Tot în 1888, pe vremea cînd primar era nou-numitul Take Protopopescu, a fost dărîmat, pentru nevoi edilitare, Turnul Colței. În cartea lui, Bacalbașa
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
rezultatul unei slăbiciuni sau limitări interioare, ale lui proprii. Sebastian a fost, după cum rezultă din Jurnal, un om onest pînă la severitate cu sine însuși. Micile și omeneștile sale clipe de cabotinism sînt sancționate permanent, astfel că în forul interior dramaturgul, prozatorul, eseistul, gazetarul sînt supuși unui control strict care nu permite auto-compătimirea decît atunci cînd într-un fel nu are încotro, cînd e copleșit de pesimism, mult prea îngrijorat de ce vede, incapabil să ignore semnele prevestitoare de rău. Dar tot
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
și pasiunile sale condamnabile (amator de parfumuri scumpe, de muzică rock, incapabil să se trezească dimineața devreme, "cu proletariatul"), Havel a supraviețuit anilor sumbri ai stalinismului ca membru al unui grup-elită de intelectuali și dizidenți cehi, afirmîndu-se el însuși ca dramaturg și eseist important, în anii '50 și '60. Închis pentru opțiunile sale politice și eliberat în 1977, Havel s-a dovedit a fi, în perioada Revoluției de Catifea, omul cel mai capabil să orchestreze trecerea Cehoslovaciei într-o altă vîrstă
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
Valentin Nicolau - piesă în două acte - Anul trecut v-am prezentat primul volum, de debut, al dramaturgului VALENTIN NICOLAU și anume Dacă aș fi un înger, publicat la Editura Unitext. Remarcam încă de atunci o forță specială a ideii și a replicii, o consistență a scriiturii dramatice. De curînd, am citit o piesă "caldă", prima dintr-un
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
prizoniere ale iluziilor prefabricate: "sclavii acestor imagini, sclavii care-și devoră stăpânii, imagini false care devoră oamenii vii..." Cea mai bună piesă a cărții, "Ionescu sau o ipoteză absurdă", îl aduce pe scenă în premieră absolută chiar pe Eugène Ionesco, dramaturgul și academicianul, în ideea (fertilă biografic și literar) că la un moment dat el ar fi vrut să se întoarcă definitiv în țară. Numai că pe-atunci Ofițerul și Comandantul erau foarte circumspecți cu o astfel de cerere a unui
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]