1,848 matches
-
jilț. Episodul 79 CEVA-CEVA SE CONTUREAZĂ — Așa deci... - zise Sima-Vodă, reluând firul unui dialog care, mutatis-mutandis, va dura aproximativ un secol, antrenând alte pături sociale. Carevasăzică, veniți de la Râm. Și de ce v-a trimis Papa aici, dragii mei? Metodiu își drese glasul: — Nu Papa ne-a trimis aici, Măria-Ta, ci Barzovie-Vodă ne-a trimis la Papă. — I-auzi! Se minună Sima-Vodă, mângâindu-și firele rare din barbă și împrăștiindu-și astfel pe veșminte o fină mătreață. Și ce voia Barzovie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după felul cum se raportaseră la domnia anterioară, Sima-Vodă se sculă de pe tron, îi oferi brațul Doamnei sale Ruxăndrița și veniră amândoi în capul mesei. Ruxăndrița se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai mult ca perfectul, a propozițiilor simple formate din subiect, predicat și lector. La fel ca buhul chirurg care înaintea oricărei despicări a bolii în patru are acel răgaz de concentrare în care-și săpunește îndelung netremurătoarele mâini, povestitorul își drege glasul oleacă răgușit, face o gargară cu substantive calme, la locul lor, însoțite de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o aibi pregătită!”, scrâșni Cassius și se depărta repede spre un grup de senatori ce veneau agale, ținând mâinile sub togă. Toto nu luă în seamă aceste amănunte și se uită după vreun sclav sau vreo sclavă: voia să se dreagă, avea capul greu de-aseară. Zări o sclavă și-o chemă pocnind din dește. Când aceasta se apropie, văzu că era sclav. îi porunci s-aducă vin și când sclavul se întoarse cu spatele, văzu că era sclavă. „Poante de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
operațiunea asta începe să semene cu un asediu, cel care este obligat să înainteze are parte de tot ce-i mai rău în comparație cu ăla care trebuie doar să aștepte. — O să țin cont de asta. Bruno Serafian apucă micul transmițător, își drese glasul de două ori și apoi ordonă, încercând să pară cât mai hotărât și autoritar: — Reluăm marșul! Încet și cu atenție. S-ar putea ca mizerabilii ăștia să aibă arme cu bătaie lungă. La cel mai mic semn de pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a uitat la oameni încă un minut. Lucrul acesta îi făcea pe toți cei din jurul meu să se simtă inconfortabil. Puteai să auzi scaunele scârțâind când se mișcau oamenii. După ce și-a mai plimbat o dată ochii deasupra mulțimii, și-a dres vocea și a vorbit cu un ton care părea de departe, dar se auzea suficient de tare. — Ne-am adunat aici, din nou, pentru încă o seară glorioasă de convertire și pocăință. M-am rugat înainte să vin aici, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o femeie de braț și a condus-o la microfon. Era atât de speriată încât își mușca buza. I-a cerut să-și depună mărturia. — Sunt doamna Ollie Ray Wingate și locuiesc aici în oraș. S-a oprit să-și dreagă vocea și să se gândească ce să spună. De multă vreme... de multă vreme simt că am nevoie de ajutorul lui Iisus. Am atâția prieteni care au venit aici și mi-au povestit despre asta. Mă bucur că am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Modern Romance de luna asta? Se uita printre reviste. Am ieșit de după tejghea și m-am dus la raft. Am început să îi spun că o să o caut, dar îmi sunau ciudat cuvintele, așa că m-am oprit și mi-am dres vocea. S-a uitat la mine. — Am întrebat dacă aveți Modern Romance de luna asta. — Da, am auzit. Nu știu dacă o avem, dar am să mă uit. Am început să caut prin reviste și mi-a zis „mersi“. Cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o figură atât de comică și se strâmba atât de caraghios la Euripide, încât am pufnit în râs. Râdeam amândoi de nebuni și îmi era din ce în ce mai clar că acest Maro este un tip pe cinste. - Așaa... m-hm, făcu Euripide dregându-și glasul și scotocind printr-un morman de hârtii aflate în fața sa. Să trecem la treabă... Dragi locuitori ai iubitului nostru oraș... deschid lucrările cenaclului cu numărul 35 al ediției anului în curs și sunt încântat să vă anunț, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ia te uită. — Ce ia te uită? îl întrebă Sonia, zâmbind cu nasul în păhărel. — Ei, așa, făcu Iag cu mâna o mișcare de parcă ar fi aruncat în palmă un obiect și acuma îl cântărea. Într-un cuvânt, nu știu cum a dres-o Vadim. V-a telefonat, v-a trimis o scrisoare, nu știu, dar eu n-aș fi fost în stare de nimic după așa o noapte. Sonia, care ținea paharul la gură și sorbea din lichior, făcu un „mmm“ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
când auzeam zgomotele pe care le fac oamenii care se trezesc. În sfârșit, un ciocănit în ușă, rar, regulat, insistent, și tușea care-mi zguduie trupul ud leoarcă de transpirație și parcă îngropat în divan, apoi tușea cu care îmi dreg glasul, și vocea mea strecurată printre dinți și vibrând (cu toată groaza pe care o încerc) „cine-i? ce vrei?“ și, brusc, senzația că ciocănitul se mută afară, acolo unde cineva taie lemne. Când se termina cocaina, apăreau fantasmele, amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dezvăluind doar un zid lăptos care se mișca slab. Era sigur că auzise pași apăsați în urmă, de data asta pe drum. E cineva acolo? întrebă el. Abia își auzi vocea, din gâtlej ieșindu-i doar un sunet slab. Își drese glasul și strigă din nou în întuneric: Cine-i acolo? Nu primi nici un răspuns, din pâcla deasă nu răzbătea nici un zgomot. Acum nu mai auzea sunetul pașilor de mai devreme, se părea că e singur. Costi se mai liniști, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
grădina din spatele casei. Calistrat, unde este Moș Calistrat? întrebase el de cum rămăseseră singuri. Calistrat? Ce treabă ai cu el? Abia ați ajuns și tu mă întrebi de ciudatul acela? se arătase Pop surprins. Nu te supăra! încercă Cristian să o dreagă. Chiar vreau să-l văd pe moșneag. I-am adus ceva de la Iași și vreau să ajung repede la el, să-i dau cadoul. Nu mai rabdă pentru că se strică dacă-l mai țin la mine. N-ai decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dumnezeu.“ „Fapta nu este bună sau rea În sine“, adăugă Simon. „Morala este statornicită de oameni, iar nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu-și Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stînjenit de Întrebare. Sofia zîmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din ei se Îngrijea de pocăirea sufletului, fiecare pentru sine, apoi toți Într-un glas, cu buzele uscate, șoptindu-și rugăciuni, fiindcă mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să-i Întîmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși cîțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cît durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgînilor, avea curînd să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acest pasaj din „Evocarea lui Postoi”, mi-am amintit de ceea ce spunea tatăl meu despre lecțiile de gramatică ținute de Postoi, care folosea exemple de felul acesta: „Stanca stă-n castan ca Stan”, „Na-ți-o frântă că ți-am dres-o”, „Ia-ți-le și du-te”, „Jelui-m-aș și n-am cui, Jelui-m-aș codrului”, „Toată lumea are nare, numai popa n-are nare”, „Du-te la vie, să-mi prinzi o țarcă vie și spune-i lui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mie serenada ei Îmi suna ca un imn de slavă, iar faptul de a o vedea Înălțîndu-se deasupra claviaturii, cu o urmă de zîmbet și cu capul aplecat Într-o parte, Îmi inspira o viziune cerească. Mă pregăteam să-mi dreg glasul pentru a-mi anunța prezența, Însă efluviile de Varón Dandy m-au dat de gol. Clara puse capăt concertului de Îndată și un zîmbet rușinat i se schiță pe chip. — Pentru o clipă am crezut că e unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
murdare. Am un pic de vin. Nu e rău. Beți o țîră. Vă va prinde bine ca să vă Încălziți. Și ca să se dezinfecteze aia... Am tras o dușcă din sticla pe care mi-o Întinsese. Avea gust de ulei industrial dres cu oțet, Însă căldura lui mi-a liniștit stomacul și nervii. CÎteva picături Îmi stropiră rana, și văzui stele verzi În noaptea cea mai neagră a vieții mele. E bun, nu-i așa? surîse cerșetorul. Haide, mai trageți o Înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-mi această glumă, nu e atât pentru că muștele n-ar putea trece, ci pentru că, atât cât pot să deduc din comportamentul lor obișnuit, nu au nici un motiv să zboare atât de sus. Președintele republicii făcu o pauză pentru a-și drege glasul și încheie, Domnul prim-ministru are cunoștință de propunerea pe care am prezentat-o adineauri și, desigur, o va supune în scurt timp dezbaterii guvernului, care, firește, conform atribuțiilor sale, va hotărî asupra oportunității și posibilității realizării sale, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că trebuia să fie personale, Motive intime, Ca în toate divorțurile. Bărbatul privi chipurile insondabile pe care le avea în fața lui și înțelese că nu aveau să-l lase în pace până nu le spunea ce voiau. Tuși ca să-și dreagă glasul, își încrucișă și descrucișă picioarele, Sunt un om cu principii, începu el, Suntem siguri de asta, sări agentul fără să se poată abține, vreau să spun, sunt sigur de asta, am avut privilegiul de a lua la cunoștință scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu l-a agreat niciodată. Îl socotea un prost și în general nu era în stare să-i înțeleagă pe militari. Fred și-ar ieși imediat din fire și s-ar stârni o ceartă, ceea ce ar strica lucrurile, în loc să le dreagă. Dacă i-ai spune că vii din partea mea n-ar putea refuza să te asculte. — Bine, dar nu vă cunosc de prea multă vreme. Nu prea văd cum ar putea cineva să arbitreze un asemenea caz dacă nu e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
numele lui Dumnezeu, ține-ți gura o dată! îl întrerupse ea, și-i dădură lacrimile de supărare. Lui parcă-i căzu falca și se botoți ca un copil certat de părinți. Întoarse către mine o privire rugătoare ca să mă implore să dreg lucrurile, dar eu încă nu mă puteam stăpâni și mă zguduiam tot de râs. Într-o zi ne-am dus la negustorul de tablouri în al cărui magazin spera Stroeve să-mi arate cel puțin vreo două din lucrările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vadă dacă nu cumva vreun oaspete avea chef să... Mă rog, știi domnia ta cum merg lucrurile astea... Dante Încuviință distrat din cap. Mai degrabă, un amănunt Îi atrăsese atenția. - Ai zis de oaspeți. Cine locuiește În celelalte odăi? Hangiul Își drese glasul. - Sunt șase clienți... În afară de... În afară de ăsta, zise arătând spre trup, Însă tot fără să-l privească. - Arată-mi exact cum Îl cheamă pe fiecare și unde locuiește. - Pot face mai mult decât atât, priorule. Pot să ți-i arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cer austral, nemaivăzut de vreun ochi de creștin. Acolo se povestește despre strălucirea stelelor necunoscute și despre noi constelații care Întipăresc pe boltă semnele unor destine incredibile. Aceasta e marea lipsă a catalogului lui Hiparh, pe care sper să o dreg măcar În parte. În timp ce vorbea, fața astronomului se luminase, ca și când ochii minții sale ar fi fost cu adevărat fulgerați de acele lumini noi. Cufundat În viziunea lui, parcă uitase unde se află. Dante Îl auzi murmurând ceva În franceză, căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se referă la florini? Sau ne mai pretinde și altceva? Antonio privi În jur, căutând solidaritatea colegilor. Însă, cu excepția lui Lapo, care continua să Îl fixeze chiorâș pe Dante, ceilalți trei priori Încercau să Își ferească privirea, stânjeniți. Antonio Își drese glasul de mai multe ori. - Ei bine, treaba e delicată. Nu trebuie discutată la loc deschis, unde ascultă urechi străine. Ca membru vârstnic, propun să convocăm Consiliul pentru dimineața zilei de paisprezece, ultima zi a mandatului nostru. Toți Încuviințară. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]