1,087 matches
-
învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. În ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr un text care inaugurează opțiunile catolice asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după moarte: mântuire
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
A se vedea și Michel Onfray, Cynismes. Portrait du philosophe en chien, Grasset, Livre de Poche, Paris, 1990. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia lui Platon, un subiect cât se poate de vast... Dualismul său, elogiul adus de el sufletului, detestarea trupului, desconsiderarea vieții, a sensibilului, a realului, tropismul său pentru pulsiunea de moarte - amintiți-vă de Phaidon (64 b): „Filosofii cu adevărat filosofi sunt dornici de moarte”! - fac din el un gânditor emblematic
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și poezia 240, 242; și politica 244-249; și prietenia 222, 230, 233-234; și retorica 241-243; și Tetrapharmakon-ul 183, 236; și toposul furtunii 281; subiectele tratatelor sale 221, 228; și zeii 236-239 Phintys 214 Pindar 22, 159, 235, 286 Pitagora - și dualismul 72; filosof al numărului 72; și idealul ascetic 72; și metempsihoza 72, 275-276; și metensomatoza 71-72, 275-276; și muzica 241; și nemurirea sufletului 13, 72, 275-276; statuie 221 Platon - și Academia 85, 141-142, 154-155, 180, 211, 224; și Antistene 53
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Antiphon 11, 88-90, 93, 161; și Aristip 113 Religie ateism - și imanență 190, 274-275; și istoriografie 210, 271-272; liniștit 64-65, 184, 190; neliniștit 190 creștinism - contra atomism 38; și bucurie 41; creat 252; doctrină de stat 12; dominant 49; și dualism 38; și întunecarea lumii 301-302; și materialism 252-253; perfidie față de Democrit 56; un platonism după Nietzsche 12; și plăcere 43; pregătit de stoicism și de platonism 180; și trupul 199; ura față de lume 27 Hristos 253, 301 impietate 191, 301-302
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
173, 180, 200-201; filosofic 171, 173; care gândește 172-173; glorios 171; imanent 274; ocazie a mântuirii 200-201; medicație 174, 182; în pace 182, 202-203; procesul sufletului 63; „marea rațiune” 18; schizofren și pitagorist 60-61; ura față de trup 13, 200, 301 dualism - la Aristip 48, 148, 209; contra atomismului 38, 61, 72, 208-210; la Eudoxos 155; evocat înainte de gândirea greacă 36; și hedonism 149-150, 155; și Lucrețiu 274; în Phaidon 187, 275, 307-308; platonician și pitagorician 72, 208-209, 307-308 hrană 133-134, 167
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
problemele și a le rezolva. Este dificil pentru un polițist să recunoască diferența dintre o situație de „rezolvare a problemei”, unde este necesară acțiunea, și o situație pasivă, în care acțiunea poate mai degrabă să-l înstrăineze de ceilalți. c) Dualismul atitudinal. Angajații lucrează într-un mediu bazat pe fapte în care totul este comparat cu prescripțiile legale. Dezirabilul și indezirabilul sunt delimitate clar, fără echivoc. Ei au la dispoziție un număr de mijloace necesare colectării probelor corespunzătoare în justiție și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
atunci cînd erau efectuate uriașe salturi În timp (cum ar fi de la origenism la catharism); Însemna că vechile ideologii ascetice fuseseră, pur și simplu, reluate de unele mișcări medievale regenerative. În același timp, se pornise o insistentă căutare a invarianților „dualismului”, care a dus, cel puțin În anumite cercuri, la convingerea că ideologiile occidentale dualiste aveau un număr de trăsături comune, de pildă - anticosmismul, adică ideea că lumea e rea, antisomatismul, adică ideea că trupul e rău, encratismul, adică ascetismul Împins
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
respingem drept iluzorie căutarea unor origini „precreștine” ale gnosticismului - cronologic, prima dintr-o lungă serie de mișcări dualiste ale Occidentului -, căutare ce animă școala germană, de acum complet compromisă, de istorie a religiilor (religionsgeschichtliche Schule), atunci devine legitimă Întrebarea dacă dualismul occidental este altceva decît o prelungire extremistă a creștinismului. O atare soluție, avansată de repetate ori și cu argumente diferite, este, fără Îndoială, tentantă. Cu toate acestea, ne vedem siliți să recunoaștem că, Începînd cu succesorii imediați ai Apostolilor, Părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și frustrantă a unor „origini” stabilite fără echivoc ale mitului gnostic este, În acest fel, refuzată ca fiind redundantă, din moment ce oricare din transformările prin care trece mitul are, prin definiție, o origine cognitivă. O deplasare radicală a accentului de la „originile” dualismului occidental la sistemul În sine al gnozei a devenit necesară, iar cartea de față are intenția de a o efectua. Această perspectivă ne va ajuta să Înțelegem că prima verigă din lanțul dualismului occidental, gnosticismul, nu este o doctrină monolitică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
O deplasare radicală a accentului de la „originile” dualismului occidental la sistemul În sine al gnozei a devenit necesară, iar cartea de față are intenția de a o efectua. Această perspectivă ne va ajuta să Înțelegem că prima verigă din lanțul dualismului occidental, gnosticismul, nu este o doctrină monolitică, ci doar un set de transformări aparținînd unui sistem variabil, multidimensional, care lasă loc unei variații nelimitate. Acest sistem este bazat pe diferite premise moștenite, stabile deși interpretabile, dintre care mitul din Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
credeau cu toții În metensomatoză sau Încarnarea sufletului preexistent. Și atunci, dacă gnosticii erau liberi să creadă În orice și În contrariul a orice, de ce mai susținem existența unui fenomen numit gnosticism? Cartea de față Își propune să arate că sistemul dualismului occidental pornește de la anumite premise și că are o inconstestabilă existență În dimensiunea lui logică. Voi delimita prin acest sistem secțiuni gnostice care se transformă reciproc, În măsura În care sistemul le Îngăduie. La un nivel mai general Însă, dispunem de două criterii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi evident că, dincolo de Înfățișările variate pe care le iau, toate curentele dualiste occidentale pot fi privite drept diverse fațete ale unui unic sistem mai cuprinzător. De la Începutul secolului al XV-lea și pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, dualismul pare să existe doar ca o curiozitate În cărțile ereziologilor și enciclopediștilor. Însă pe la 1850 exista deja o Întreagă eflorescență de mituri romantice care dovedeau extraordinare asemănări cu mitul gnostic. Ultimul capitol al acestei cărți va examina mecanismul generator de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestei cărți va examina mecanismul generator de scenarii pseudognostice ca parte a sistemului pus În mișcare de nihilismul modern. Preocupată de structură și sistem, lucrarea noastră nu poate stărui asupra ipotezelor vagi, romantice, menite să scoată la lumină interacțiunile dintre dualism și societate. Ea poate doar să respingă energic aserțiunea generală neîntemeiată, de atîtea ori Încă emisă, că există o corelație Între dualism și „criză” socială. Istoria este un mecanism prea vast pentru a lăsa să-i scape vreo formulă-cheie secretă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și sistem, lucrarea noastră nu poate stărui asupra ipotezelor vagi, romantice, menite să scoată la lumină interacțiunile dintre dualism și societate. Ea poate doar să respingă energic aserțiunea generală neîntemeiată, de atîtea ori Încă emisă, că există o corelație Între dualism și „criză” socială. Istoria este un mecanism prea vast pentru a lăsa să-i scape vreo formulă-cheie secretă. Din cînd În cînd, ne Îngăduie să aruncăm o privire asupra sistemelor de idei În dimensiunea lor logică; dar păstrează Încă ascunsă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decît o existență nominală. Atunci cînd Fiul pătimește (patitur), Tatăl suferă alături de el (copatitur). 63. Cf. Hipp. IX, 11 sq. 64. Cf. Athanasius, De synodis 15. 65. Cf. R. Williams, Arius, p. 132-143. 66. Wolfson, op.cit., pp. 350-359. Capitolul I Dualismul: o cronologie Erezia Începe cînd laicii Încep să citească și să comenteze Scripturile. Petru din Sicilia 1. O definiție de lucru Termenul dualism (dualismus) a fost creat În 1700 de către Thomas Hardy pentru a descrie doctrina zoroastriană a celor două
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
De synodis 15. 65. Cf. R. Williams, Arius, p. 132-143. 66. Wolfson, op.cit., pp. 350-359. Capitolul I Dualismul: o cronologie Erezia Începe cînd laicii Încep să citească și să comenteze Scripturile. Petru din Sicilia 1. O definiție de lucru Termenul dualism (dualismus) a fost creat În 1700 de către Thomas Hardy pentru a descrie doctrina zoroastriană a celor două Spirite opuse, al Binelui și al Răului. În domeniul istoriei religiilor sensul termenului a devenit, pe parcurs, mai tehnic decît este În filozofie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe parcurs, mai tehnic decît este În filozofie, unde desemnează de obicei opoziția Între suflet și trup ori Între formă și materie, sau opoziția carteziană dintre Intelect versus Întindere, ca În lucrarea clasică a lui A.O. Lovejoy, Revolt against Dualism. La o considerare mai atentă se vădește că dualismul filozofic nu este decît un caz particular al uzului mai amplu pe care termenul Îl are În domeniul istoriei religiilor. Aici el a ajuns să fie aplicat tuturor doctrinelor În care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
desemnează de obicei opoziția Între suflet și trup ori Între formă și materie, sau opoziția carteziană dintre Intelect versus Întindere, ca În lucrarea clasică a lui A.O. Lovejoy, Revolt against Dualism. La o considerare mai atentă se vădește că dualismul filozofic nu este decît un caz particular al uzului mai amplu pe care termenul Îl are În domeniul istoriei religiilor. Aici el a ajuns să fie aplicat tuturor doctrinelor În care lumea și/sau ființele umane, sau părți ale lor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai amplu pe care termenul Îl are În domeniul istoriei religiilor. Aici el a ajuns să fie aplicat tuturor doctrinelor În care lumea și/sau ființele umane, sau părți ale lor, sînt rezultatul unei geneze datorate unor creatori distincți 1. Dualismul este un instrument În slujba teodiceei, care este o Încercare de a concilia existența unui Creator bun cu imperfecțiunile de netăgăduit ale lumii și ale existenței omenești. Evident, problema este de la bun Început perfect insolubilă dacă nu se utilizează un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
poem ca Paradisul pierdut al lui Milton, care accentuează, Într-o anumită măsură, grandoarea Potrivnicului și a Încercărilor acestuia de a submina creația lui Dumnezeu, nu pierde niciodată din vedere că Satan este doar un subordonat. Unui mare cunoscător al dualismului, Harold Bloom, nu i-a scăpat observația: „Milton”, scrie el, „care respingea orice dualism, este... citit Într-o manieră total dualistă de către autorii care alcătuiesc tradiția dominantă a interpretării operei sale, printre ei C.S. Lewis Înscriindu-se ca un reprezentant
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Potrivnicului și a Încercărilor acestuia de a submina creația lui Dumnezeu, nu pierde niciodată din vedere că Satan este doar un subordonat. Unui mare cunoscător al dualismului, Harold Bloom, nu i-a scăpat observația: „Milton”, scrie el, „care respingea orice dualism, este... citit Într-o manieră total dualistă de către autorii care alcătuiesc tradiția dominantă a interpretării operei sale, printre ei C.S. Lewis Înscriindu-se ca un reprezentant de frunte”3. Oricît de sofisticat a putut deveni Între timp, dualismul este În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
respingea orice dualism, este... citit Într-o manieră total dualistă de către autorii care alcătuiesc tradiția dominantă a interpretării operei sale, printre ei C.S. Lewis Înscriindu-se ca un reprezentant de frunte”3. Oricît de sofisticat a putut deveni Între timp, dualismul este În esența lui o soluție extrem de simplă pe care mintea omenească a născocit-o pentru a justifica imperfecțiunile bătătoare la ochi ale existenței. Oamenii n-au așteptat să se inventeze scrierea ca să exprime această concepție. Ea apare În majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au crezut, poate mai mult decît li se pare astăzi, că principala sarcină a disciplinei lor este de a descoperi originea fenomenului. În consecință, „originilor” le-au fost conferite o forță și o prestanță aproape mistice. Îndelungata căutare a originilor dualismului a Început cu A.N. Veselovski (1872), care a atribuit apariția legendelor dualiste slave răspîndirii bogomilismului. Descurajat de savantul finlandez Julian Kron, Veselovski s-a convertit În 1889 la ipoteza acestuia: legendele dualiste sînt fino-ugrice și uralo-altaice la originea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1889 la ipoteza acestuia: legendele dualiste sînt fino-ugrice și uralo-altaice la originea lor. Doi ani mai tîrziu (1891), descoperind că antropologul francez De Charencey a publicat o serie de mituri dualiste nord-americane, Veselovski a ajuns la concluzia prudentă că geneza dualismului trebuie să fi avut loc, În mod independent, În arii geografice diferite 7. Chestiunea ar fi putut fi considerată lămurită - și poate era mai Înțelept - dacă nu s-ar fi descoperit că Întinderea dualismului, În spațiu și În timp, este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ajuns la concluzia prudentă că geneza dualismului trebuie să fi avut loc, În mod independent, În arii geografice diferite 7. Chestiunea ar fi putut fi considerată lămurită - și poate era mai Înțelept - dacă nu s-ar fi descoperit că Întinderea dualismului, În spațiu și În timp, este mai amplă decît s-a presupus inițial. Pentru a integra acești factori noi În propria sa teorie, savantul ucrainean M.P. Dragomanov s-a văzut silit să facă un veritabil tur de forță În anii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]