4,222 matches
-
ochi cu el pe coridoarele facultății, arătîndu-l după aceea cu degetul pe la spate cînd li se ivea ocazia. N ai nimic de pierdut, ci, dimpotrivă, doar de cîștigat, îl încuraja Bătrînul s-o țină tot așa, asta era fără nici un dubiu cea mai bună metodă de triere a persoanelor pe care trebuia să se bizuie mai tîrziu. În primul rînd, că nu avea nevoie de sute de oameni. Cîteva zeci erau de ajuns, un nucleu dur era întotdeauna mai eficace decît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prefăcut că-mi caută cleștișorii, când de fapt Încerca să recupereze filmul. Singurul lucru pe care l-a găsit a fost acel căluț de lemn. Și-am presupus că era posibil să fi găsit și ceea ce căuta. Dar aveam unele dubii. Mai degrabă, și-o fi dat seama că bobina aceea prețioasă nu mai era În apartamentul Dorei? Întins În patul prietenului meu, mi-am dat seama că dacă n-aș fi insistat atât să devin fratele la care credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceste subiecte nu erau În exclusivitate: le citise pe benzile agențiilor de știri Înainte de-a veni la gară. Vor pune conferința pentru dezarmare și pe fosta domnișoară Ziegfeld o pagină mai În spate, se gândi ea. Nu există nici un dubiu că, dacă nu izbucnește războiul european sau nu moare regele, reportajul meu o să domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doză de certitudine fără Înconjur. Lauren se opri din Înotat și se Întoarse, ca să fie cu fața către mine. Așa cum stătea acolo În apă, păru deopotrivă amuzată și hotărâtă când Îmi spuse: Așadar, scopul meu precis, și nu am nici un dubiu În legătură cu el, deoarece este complet lipsit de ambiguitate, este ca Între Ziua Muncii și Ziua Eroilor 1 să fac sex neapărat cu cinci bărbați. Cinci aventuri cât mai diversificate, de cea mai bună calitate, total lipsite de orice angajament. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Facultate făcută pe bețe de chibrit! Vă rog să mă iertați! spune Mihai, ridicîndu-se. Bine, încuviințează Muraru vorbesc mai încet. De ce nu vă întoarceți la catedră? Mă întorc imediat ce-mi văd Sinteza mergînd. Cum o să meargă, mai că am dubii... Mi se repartizează toate lichelele acolo. Și știi de ce? se aprinde el. Mi-am permis să-mi spun părerea unui reporter, care voia să scrie despre menirea inginerului: "Nu-s de-acord cu formula: inginerul în mijlocul producției; asta e treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu era, poate nu era nici duminică, dar în privința borcanului de muștar (în care privirea mea a intrat fără ca eu să percep nici cea mai mică neliniște), a dimineții și a mirosului de pâine prăjită nu trebuie să aveți vreun dubiu. Aș mai putea să mă prefac că auzeam, subțiat de geam, tropăitul cailor pe asfalt de la o căruță de țigani și pe țigani strigând „tiche goae, ooo!“, dar ceva îmi spune că suprapun imaginile și lucrul ăsta, imaginile suprapuse, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Stăteam într-un fel de tăcere posacă și priveam cum crucea, până atunci liniștită, cuminte și chiar banală, începe, încet, să se coloreze în roșu. Nu era nimic legat de Dinamo. Orac punctase din lovitură liberă. Iar dacă mai existau dubii, meciul se juca în Ștefan cel Mare. F.C. Bihor cu semifinalista Cupei Campionilor. N-aveau nici o șansă. Asta mi-a spus și Radu. Nu despre orădeni, despre mine. Urma să încasez o bătaie. În numele tuturor mincinoșilor și al trădătorilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Nefiresc. Toată lumea se leapădă ca de Satana de dreapta politică. Aproape nimeni nu mai vorbește de reformă, de însănătoșirea economiei prin închiderea combinatelor producătoare de pierderi. Brusc, politicienii s au descoperit de stânga. Dacă o luăm metodic, nu am nici un dubiu că perioada asta, din punct de vedere economic, a fost o catastrofă. Din punct de vedere al instituțiilor, n-a fost însă o catastrofă. Ideile care au fost promovate după 1996 rămân, după părerea mea, idei viabile pentru România. Nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la liman, România are nevoie, azi, de o elită politică autentică, nu de policaștri ajunși pe creasta valului (ca dl. Adrian Năstase ș.a.) fiindcă își joacă bine rolul de acoliți, ori datorită tupeului. În privința aceasta nu cred că pot exista dubii. Problema e alta. Nu orice intelectual e dotat pentru politică și nu orice intelectual e dispus să-și petreacă timpul printre «pețitorii» Puterii. Dar cei care au calități de politicieni și s-au decis să intre în politică ar fi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
descumpănit. Te lansezi vorbind despre un autor celebru, pentru că ai citit una din cărțile lui, două cel mult, iar ea, fără ezitare, atacă operele sale complete, pe care s-ar spune că le cunoaște la perfecție, iar dacă are vreun dubiu, e și mai rău, pentru că te întreabă: - Și celebrul episod cu fotografia tăiată e în cartea asta sau în alta? Le încurc întotdeauna... - Tu încerci să ghicești, dat fiind că ea se-ncurcă. Iar ea: - Cum, ce spuneți? Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
succesiunea lucrurilor ce mi se dezvăluie în fiecare zi intențiile universului față de mine, și merg pe dibuite, știind că nu poate exista nici un vocabular care să traducă în cuvinte greutatea aluziilor obscure, prezente în lucruri. Aș vrea ca presentimentele și dubiile mele să ajungă la cine mă va citi, nu ca un obstacol accidental în înțelegerea însemnărilor mele, ci ca însăși substanța lor. Dacă, însă, raționamentele mele vor părea ambigue cui va încerca să le urmărească, plecând de la obiceiuri mentale radical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
obiectul ascundea un mesaj pentru mine și trebuia să-l descifrez: ancora, un îndemn să mă fixez, să mă agăț, să dau de fund, punând capăt stării mele fluctuante, menținerii mele la suprafață. Dar această interpretare putea da naștere unor dubii: putea fi și o invitație să ridic ancora, să mă avânt în larg. Ceva în forma grapinei, cei patru dinți îndoiți, cele patru brațe de fier, uzate prin frecarea de stâncile din adâncuri, mă preveneau că orice decizie va implica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
storurile trase. O casă de fată tânără, singură, casa Ludmilei: locuiește singură. Asta vrei să verifici în primul rând? Dacă există semne ale prezenței unui bărbat? Sau preferi să eviți să afli asta pe cât posibil, să rămâi în necunoștință, în dubiu? Sigur, ceva te oprește să scotocești primprejur (ai ridicat puțin obloanele, dar numai puțin). Poate e scrupulul de a nu merita gestul ei de încredere, dacă profiți de el, făcând pe detectivul. Sau, poate, îți închipui că știi pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
parcurgeți împreună) o pagină după alta de la cap la coadă, fără a sări o virgulă. Între timp, în satisfacția pe care o resimți din felul ei de a te citi, din citatele textuale ale obiectivității tale fizice, se strecoară un dubiu: ea nu te citește pe tine, unul și întreg așa cum ești, ci folosindu-te, folosind fragmentele tale desprinse din context, își construiește un partener născocit, cunoscut numai de ea, în penumbra subconștientului ei, iar ceea ce descifrează este acel vizitator apocrif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
opune? Îi vorbești Ludmilei despre romanul pe care-l citeai așteptând-o. — E o carte din cele care-ți plac ție: comunică o senzație de neliniște încă de la prima pagină... O scânteie interogativă apare în ochii ei. Te cuprinde un dubiu: poate fraza asta cu neliniștea n-ai auzit-o de la ea, ai citit-o undeva... Sau poate că Ludmila a renunțat deja să mai creadă în anexietate ca o condiție a adevărului... Poate cineva i-a demonstrat că angoasa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avea să fie cerută la următoarea răpire avea să fie cât întregul capital al companiei de asigurări; apoi, suma ar fi fost împărțită. Între organizația de bandiți și acționarii companiei, complicii lor, totul, firește, în dauna răpitului. N-aveam nici un dubiu cine avea să fie victima: eram eu. Planul ambuscadei împotriva mea prevedea ca între motocicletele Honda din serviciul meu de escortă și mașina blindată în care călătoream eu să se strecoare trei motociclete Yamaha, conduse de falși polițiști care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu părea, dar putea fi oricînd catastrofală. Domnul Leonard Bîlbîie, plin de discreție, reușise să-i comunice cel puțin care erau intențiile complotiștilor, să-i arate pînă la ce sfere înalte doreau să ajungă. Desigur, puteau exista și aici interpretări, dubii, dacă cumva toate aceste adrese, mai ales toți acești oameni nu însemnau altceva decît lista sprijinitorilor complotului? În mîna oricărui ar fi intrat lista ea putea fi considerată și în acest chip. În mîna lui, era imposibil. Ultima adresă, Uranus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cum poți fi sigur? O presimt, replică el cu naturalețe. Și, în plus, n-am zărit nici o singură navă de război într-o insula de războinici... Făcu o scurtă pauză și apoi adaugă, ca și cum prin asta ar fi înlăturat orice dubiu: Și pentru că nici războinici n-am văzut. — Cum adică n-ați văzut războinici? întreba Omul-Memorie, atât de bucuros de parcă ar fi primit un cadou minunat. Cum vine asta? —Cel putin nu în numărul în care ar fi trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dintre noi. Chiar domnule? Nici n-aș fi crezut, bâiguie acela și-și face o inventariere sumară a vorbelor spuse celuilalt, la vreo beție. Poți să mă crezi, confirmă omul nostru, sursă sigură. Și se bate în piept. Nu sunt dubii, ce mai! Uneori, dacă nu-l costă nimic, nu se dă în lături să-ți facă unele servicii, bineînțeles, amplifică cât poate dificultățile întâmpinate și bietul om are impresia că a prins pe Dumnezeu de un picior. Este prezent peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Și apoi lectura mă destinde. Câteva zile Carmina prețui aceste scurte conversații cu tatăl său. Părea să fie un comentariu generalizat și fetei îi plăcea să-și expună fără greș argumentele, îl domina. Tatăl pleca în camera lui biruit, fără dubii, fata era extrem de lucidă, îl deruta. Pe urmă, puțin câte puțin deveni tot mai îndrăzneț, începu să se intereseze tot mai în amănunt de lecțiile Carminei, să-i reproșeze că nu acordă suficient timp manualului de psihologie sau celui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pornit pe o cale aberantă. Păcat, mare păcat de Alexe, un tip dotat, dar absolut nepractic. S-a canalizat pe un drum care nu duce niciunde. Vorbea fără s-o privească pe Carmina. Era incitat de subiect și totuși avea dubii. Se gândea că poate nu-i loial și nici prudent să discute despre Alexe atâta timp cât nu știe de ce parte se află Carmina. Și apoi tăcerea ei, gesturile mute, vagi de aprobare, zâmbetul artificios uneori... Abandonă subiectul despre profesor și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
existența. A treia oară, când această pretinsă anomalie se repetă el se gândi că nevasta lui făcuse numai fete ca să fie sigură că urmașii lor nu vor moșteni urâțenia ei. Într-adevăr, fetele îi semănau lui toate, fără ici un dubiu, de parcă ea nici nu participase în momentul coeziunii, rămăsese deoparte. Știa, desigur, că singurul răspunzător pentru sexul copiilor, nu era decât bărbatul dar îi plăcea să gândească altfel pentru că știa că viața are o parte văzută și o parte nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pătrunde dincolo de fruntea Sidoniei, în masa moleculară, densă, unde i s-ar fi dezvăluit adevărata culoare a intențiilor, ce păreau a fi bune, prea bune ca să nu fie o pavăză în dosul căreia se ascundea altceva. Din zi în zi dubiile Carminei deveneau tot mai presante, mai stânjenitoare, mai greu de ascuns, profesorii Alexe reveneau înaintea ochilor ei ca o obsesie, de aceea se învoi de la birou și dădu curs unei porniri ce nu mai putea fi amânată. Străbătu trotuarele, bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
serviciu, ce va spune oare, nu-și scuzase absența nici măcar cu un telefon. Dar toate i se păreau așa de îndepărtate, parcă trecuse un veac! Acum sunt liniștit, îi spuse Ovidiu, astăzi ai fost cu mine, nu mai am nici un dubiu, dar mâine, mâine ce vei face? Mâine o să fie o zi ca oricare alta. Mâine ai să te gândești din nou să te lepezi de mine, ai să vrei, cum ai spus tu oare, să-ți reorganizezi viața, ce tâmpenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-am pornit-o deloc bine, nu înțeleg ce e cu mine, nu-mi regăsesc verva, am pășit cu stângul. Îl mai privi o dată pe Dimitrie, derutată puțin, ce fel de om o fi, se întrebă, pentru prima oară avea dubii. Își privi mănușile care zăceau peste poșetă. Nu-i venea nici o idee. Fir-ar să fie! Coroanele copacilor se clătinau domol în vânt. Aproape nimic, tot nimic, mintea ei, goală. Probabil este minunat la țară acum, spuse cu vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]