8,488 matches
-
mă bătu în ceafă. Ședeam la geamul vagonului privind iarba care, spre Buzău, se știe, se întunecă puțin, căzînd parcă pe gînduri, făcîndu-se verde ca sticla, - iar el, Nichita, trecînd pe culoar, m-a pupat din mers pe ceafă, șoptind: "dublez singurătatea cu un sărut". De pe la Buzău pînă spre Focșani, norocosul ban, care peregrinase atîta între Coloanele lui Hercules și Eufrat, zornăind alături de ceilalți arginți, în palmele negustorilor și soldaților, procurîndu-le vin, mătăsuri, hrană și-atîtea alte lucruri rîvnite de ei, - și
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
Steaua și Echinox, care nu a fost o "anticameră", ci chiar salonul literar al generației '70, este cea dintre tehnocrație și talentocrație, în ce mă privește, desigur. La revista lunară a Uniunii Scriitorilor, în deceniile "satanice", tehnoredactorul care, practic, îl dubla pe excelentul grafician Octavian Bour, era infinit mai util decât redactorul, scriitor în afirmare, sau afirmat, cu cărți premiate, comentat favorabil etc. Tehnoredactorul știa, e drept, limba maghiară din care putea traduce articole "de angajare" sau poeziile patriotice, știa șofa
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
strategie antitetică, participă la denaturarea generală. În memoria naratorului, un fel de martor ocular, Stațiunea alunecă în tenebre. Pe seama colectivității ce o populează asistăm la nesfârșitul cortegiu de umiliri devenit, cu trecerea timpului, mitologie a căderii în abjecție, abuz sistematic, dublat de efemer putrescent. Astfel percepută, așezarea denumită "Stațiunea" trădează o formă de gulaș, în coaja căruia colcăie ură și speranță, deducții și acrobații dubioase, agresiuni, nenorociri, ipocrizii, contraziceri. Deși modelată în circuit închis, Stațiunea permite reconstituirea la scară mai largă
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
ține și de o anume spotaneitate a receptării. Revizuirea ține, dar nu în sensul acesta restrîns ideologic, de chiar esența artei și de ceea ce numeam odată măștile criticului literar. Sigur că există momente în care firescul acesta este forțat și dublat de o voință de a fi care, vrînd să se impună, își caută o anumită legitimitate și dislocă "tradiția". Fie ea mai veche sau mai nouă. În aceste condiții, ce sens mai are să continuăm invocarea justițiară a unei lumi pe
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
și mai mult recunoașterea în domeniu. Rolul nostru consta în arta de a propune o literatură exigentă, o literatură care să ceară un anumit efort de lectură și, în consecință, să întoarcă pe dos uzanțele ziariștilor, criticilor și profesorilor. Aveți dubla vocație de a crea și de a practica teoria literară, fiind nu doar un excelent romancier, ci și unul dintre cei mai apreciați teoreticieni ai noii poetici a romanului, al cărui statut este determinat prin analogie cu poezia. Operele dumneavoastră
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
chiar cu moartea. Și, desigur, reglementate sînt numărul și durata rugăciunilor zilnice, obligatorii și ele. Se poate spune că atunci cînd din Caliban se naște Taliban, puținul care nu este interzis în materie culturală este și obligatoriu. Poliția religioasă o dublează pe aceea civilă. Criza prin care lumea întreagă trece după atacurile teroriste de la New York și Washington nu e doar una politică. Dezastrul de la Twins conține un avertisment care n-ar trebui ignorat și el se referă la primejdiile mortale care
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
dată de la "bârna din propriul ochi" și, numai după o îndelungată gestanță gândurile își găsesc expresie în meditații despre Dumnezeu și om. Obsesia acestor căutări minuțioase și necruțătoare, filtrându-și gândurile prin sita tot mai măruntă a adevărului creației, este dublată în permanență de un curaj nu lipsit de un anume orgoliu ("sunt un Nietzsche ortodox") de a spune lucrurilor pe nume indiferent de gravitatea lor. Temperament vulcanic, pr. prof. Buga tratează deseori cu sarcasm "aberațiile" pastoral-liturgice în vasta curte a
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
singur vad, pe drumul de la cota 40 la cota 57, pe care îl pot trece trăsurile și infanteria. Pante nu are decât una singură, chiar și Pădurea Dărasca și poate fi urcată de trăsuri. Pe întregul parcurs coloana se poate dubla, podurile sunt însă înguste. 2) Drumuri paralele, din cauza terenului mlăștinos și a culturilor nu sunt. La un interval mai mare se poate urma însă un drum care ar duce tot la Pădurea Dărasca cu următorul itinerar: Negrilești - cota 106 E
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
Tecuci e în bună stare, restul drumului de asemenea practicabil, are un singur vad de trecut pe drumul de la cota 40 la 30 m S cota 57, pe care pot trece trăsuri și infanterie. Pe întregul parcurs coloana se poate dubla, podurile sunt însă înguste. Pante nu are decât una singură chiar în Pădurea Dărasca, dar poate fi urcată de furgoane. Drumurile paralele, din cauza terenului mlăștinos și a culturilor, nu sunt. La un interval mai mare se poate urma însă un
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
dar într-o măsură mult mai mică decît ar fi cerut-o vîrsta sa imemorială, se poate spune că modernitatea a întrerupt marea tradiție a lemnului, reformulîndu-i pînă și axiomele lui naturale. Prelucrîndu-l altfel, de fapt ea l-a reconstruit. Dublînd cioplirea cu asamblarea, materialul a fost deplasat semnificativ dinspre statuar spre arhitectură, dinspre funcția simbolică și implicată spiritual, spre imaginea secularizată și spre expresivitatea gratuită. Eliberat de constrîngerile și de stereotipiile sale străvechi, lemnul își pierde, oarecum, identitatea și este
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
trepte ale inițierii și nicidecum ca ziduri înălțate pînă la cer, definitiv de netrecut. Știind exact cine este chipul din oglindă, acel "altcineva", a putut să-și stabilească, și să-și asume, deciziile, proiectele, prioritățile, traiectoria. Disciplina interioară i-a dublat disciplina profesională, i-a temperat vanitățile și i-a exacerbat vocația. Mi-a plăcut, cîndva, să mă joc și să privesc în jur cum privește el. Atent, cu toate antenele conectate. Fiecare reacție poate fi importantă, cîndva. Acum cîțiva ani
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
De aceea, poate, un soi de tatonare, de suspiciune, de temperare a elanurilor a planat cumva și asupra intențiilor directorilor și asupra reacțiilor trupei de la Nottara. Sînt convinsă însă că prezența lui Mircea Diaconu la conducerea teatrului, o autoritate profesională dublată de calități manageriale dobîndite și dovedite, va limpezi apele tulburi și va introduce noțiunile "miză" și "competiție". Au fost interimari Nicolae Scarlat și Vladimir Găitan care, nu cu mult timp înaintea încheierii stagiunii a demisionat și el. Totuși, în toate
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
pentru că i-a încălcat porunca, s-a supus legii nescrise a Hadesului și l-a înmormîntat pe fratele său." Sînt pagini în care conceptele de "vină", "culpabilitate", "păcat" (niciodată perfect suprapuse) sînt străbătute de un suflu vital puternic, luciditatea este dublată de elanul participativ, iar elogiul vieții, al existenței "trăite uman, între oameni, nemaculate de crima care îl contaminează și îl izolează pe făptaș în deșertul ei", cînd nu dezvăluie credința într-un ideal, trădează nostalgia după pierderea lui. Conștiința, suferința
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
productele acestui trust-miracol, care a tipărit peste o jumătate de miliard de manuale! Autorii și editorii - intrați, după cum spuneam, în criză de timp - au așteptat ca pe-o ploaie izbăvitoare intervenția premierului. Care intervenție a venit - dar numai pentru a dubla abuzul cu o minciună. Pozând în "călăuză a rătăciților", acest nou Maimonide al politicii românești dizertează gomos și rostește imperativ: Cine vrea manuale alternative, să-și facă pe banii lui, nu ai statului!" Curat murdar, coane Adriane! Să nu fi
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
începînd de la Pintilie disidentul și ajungînd la omul care se opune azi, în plină libertate, prostiilor moștenite și pios conservate despre filmul românesc. În timpul lui Ceaușescu, în hotelurile mai de Doamne ajută din țară, filmele lui Sergiu Nicolaescu erau difuzate, dublate în engleză, pînă nu se mai vedeau pe banda video, iar pe marele ecran ele erau reluate din motive de economie, în timp ce Reconstituirea zăcea la index, iar De ce trag clopotele, Mitică n-a fost niciodată difuzat. La concurență egală, după
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
Ce altceva poate să facă decît să submineze prosperul stat comunist, să pună mîna pe secrete prețioase și să le vîndă Occidentului? Atunci, protagonistul nostru, cap de familie și persoană cu responsabilități civice încearcă să descopere misterul. Toate elucubrațiile sale, dublate de o imaginație contaminată de o frică viscerală, îl metamorfozează într-un veritabil detectiv patriot. Înrobirea prin acest simulacru de conștiință, practicată în masă este fenomenul clasic. Dușmanul poporului - omul, un capitol din Gîndirea captivă a lui Czestaw Mitosz (Ed.
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
de pagini a fost redus la 24 (în loc de 32), că rubricile și-au schimbat titularii (fără excepție), uneori și pagina, că prețul a crescut de două mii de ori iar tirajul a scăzut de trei ori (după ce, în primele luni se dublase, unde mai este euforia publicistică de atunci?), dar, una peste alta, R.l. a rămas R.l. Cu destule schimbări de fond desigur. A trebuit să o adaptăm nu numai unui alt public (profesorii, care erau publicul nostru majoritar, nu mai reprezintă
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
Da, aud întrebarea: Cît? Cît? Cîștigam destui bani pentru a stîrni teribile invidii, dar nu destui ca să-mi atrag considerația. Înainte de a beneficia de concurența între canale, primeam un salariu obișnuit, pe care mi-ar fi fost ușor să-l dublez prin participarea la conferințe sau la tot soiul de activități lucrative pe care alte "staruri" de televiziune le acceptă cu plăcere [...] Mi-aș fi pierdut însă independența, la care țin mai mult decît la orice. [...] Nici publicitate, pentru indiferent ce
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
începutul secolului XX. O bătălie importantă pentru regiune, care face subiectul cîtorva capitole, pare să fie chiar cea terminologică, din moment ce niciodată nu a fost clar ce țări fac parte din Balcani și care e natura criteriilor ce definesc "balcanicitatea"; bătălie dublată de încercarea de a impune regiunii alte denumiri, lipsite de orice conotații (cum ar fi "Europa de Sud-Est") sau de efortul de a încadra unele state, considerate "balcanice", în Europa Centrală. România își are, așa cum era de așteptat, locul ei
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
Sau străbați deșerturi ale sufletului, provocate, mai întîi de toate, de dificultatea oricărei comunicări. Dorința de a pătrunde în sufletul, în mintea și în memoria celuilalt, ispita de a reveni din drum și de a te refugia în copilărie sînt dublate de o frică atotcuprinzătoare. De șoareci, de șerpi, de balauri, de fantasme. De care încerci să te aperi căutînd refugiu în civilizație și în relații trecătoare, prin recurs la vorbe și la simulacre de comunicare, pentru a scăpa de gînduri
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
de disciplină impusă ad-hoc, mă ducea cu gîndul la atmosfera sălilor cu elevi. Același tip de rumoare, de așteptare, de inocență. Și ceva esențial îi despărțea: hazardul. El i-a adus aici, iar experiența dură pe care o parcurg se dublează acum. I-am întrebat pe mulți și mi-au răspuns că sînt de la țară sau nu, dar că, în orice caz, n-au văzut niciodată teatru pe viu. Niciodată. O bătrînă din Teleorman, care n-a înțeles nici cu ce
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
o parte din contribuții. Poate că pînă ce Revista revistelor va ajunge la tipar vor mai apărea ecouri. Ar fi de dorit. Cronicarul se mărginește să semnaleze chestiunea. Rezumatul cel mai exact al confruntării îl face Bakk Miklos: "...Modernitatea a dublat relația noastră interpretativă - și în consecință ideologică - cu națiunea ca o comunitate avînd rădăcini care se întind pînă departe. Ea a generat confruntarea între două idei: aceea a asocierii alese pe deplin conștient și voluntar, a cărei moralitate constă (tocmai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
cel din urmă un apropiat al lui Stoenescu încă din primii ani de copilărie, dar și dintr-o lume privilegiată social și la adăpost de orice problemă economică. În consecință, emulația intelectuală, nonșalanța și o bună stăpînire a codurilor aristocratice, dublate de o anumită detașare pe care i-o permitea spațiul său economic securizat, sînt elementele-cadru ale personalității sale artistice și morale. Însă înaintea acestora, hotărîtoare sînt înzestrarea sa nativă, conștiința acestei înzestrări și interesul imperativ pentru pictură care se manifestă
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
Stemate, Silviu Biriș, Marius Rizea, Mircea Anca. Sigur că în unele ipostaze individuale, episodice, jocul actoricesc este lacunar. De exemplu, Natalia Călin - alter-ego-ul orfic al lui Helen Jones își conduce personajul numai pe o coardă - cea muzicală - fără să-l dubleze de resurse actoricești care să nuanțeze compasiunea, frivolitatea, tovărășia, lamentația. Ea joacă, de la început pînă la sfîrșit, tehnic, exterior, fără emoție, știe ce urmează și devoalează chiar. Vocea este importantă pentru un actor, poate fi un atu. În nici-un caz
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
acest artificiu este și o iscusita punere în abis a întregii cărți. Punctul lor de vedere este diferit (că și cel al autoarei față de unchiul său, de cărțile acestuia, de lumea în care a trăit) și, deseori, vădit ironic. Ludicul, dublat de luciditate, se regăsește și în titlurile primelor două capitole: "IL-JE-LIS-JE" și "JE-TU-TUÉ-JE". Dacă în cel dintîi pendularea între "el"/ "eu" (autoarea) trece prin lectură (actuala sau trecută, lis putînd fi atît formă de persoana I singular prezent, cît și
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]