2,119 matches
-
Nassau, care era soția regelui Oscar al II-lea al Suediei. Alexandra aparținea familiei germane însă a crescut în Rusia, familia ei fiind înrudită cu dinastia Romanov. Ducele Petru Georgievici de Oldenburg, tatăl Alexandrei, era singurul fiu supraviețuitor al Marii Ducese Ecaterina Pavlovna, a patra fiică a Țarului Pavel I al Rusiei. Petru de Oldenburg a urmat o carieră militară în armata imperială rusă. Alexandra Petrovna a crescut fericită în familia Oldenburg. Petru Georgievici și soția sa au dus o viață
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
s-a logodit cu Marele Duce Nicolae Nicolaevici, al treilea fiu al Țarului Nicolae I. Alexandra, care a fost crescută în Biserica Luterană, s-a convertit la ortodoxism la 7 ianuarie 1856 și a primit titlul de Alexandra Petrovna Marea Ducesă a Rusiei. Nunta a avut loc la 6 februarie 1856, la Peterhof. Primul ei fiu s-a născut nouă luni mai târziu, în apartamentul lor de la Palatul de Iarnă. În decembrie 1861, cuplul s-a mutat în noul Palat Nicolae
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
Și-a dedicat viața locului ei de muncă, care a fost întotdeauna prioritate ei. A rămas aproape de fii ei, care au stat de partea ei când familia s-a despărțit. A fost în Crimeea în 1898 când nora sa, Marea Ducesă Milița, a născut două fete gemene, dintre care una a murit la scurt timp după naștere.<br> Alexandra a luat rămășițele nepoatei ei și a îngropat sicriul în cimitirul mănăstirii din Kiev. Având cancer la stomac, Alexandra a murit mănăstirea
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
Marie Louise Élisabeth a Franței, Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla (14 august 1727 - 6 decembrie 1759) a fost cel mai mare copil al regelui Ludovic al XV-lea al Franței și a soției lui, Maria Leszczyńska, și sora geamănă cea mare a Henriette-Anne. Ca fiică
Prințesa Louise-Élisabeth a Franței () [Corola-website/Science/315580_a_316909]
-
soției lui, Maria Leszczyńska, și sora geamănă cea mare a Henriette-Anne. Ca fiică a regelui, ea era "Fiică a Franței". S-a căsătorit cu Filip, Duce de Parma, al patrulea fiu al regelui Filip al V-lea al Spaniei devenind Ducesă de Parma. Marie Louise Élisabeth a Franței și sora sa geamănă Prințesa Henriette Anne s-au născut la Palatul Versailles la 14 august 1727. A fost botezată la Versailles la 27 aprilie 1737. La curte era cunoscută drept "Madame Royale
Prințesa Louise-Élisabeth a Franței () [Corola-website/Science/315580_a_316909]
-
de succesiune, împărăteasa Maria Tereza a Sfântului Imperiu Roman a trebuit să cedeze ducatele de Parma, Piacenza și Guastalla inamicul său, Filip al V al Spaniei. La îndemnul lui Ludovic al XV-lea, Filip și Elisabeta au devenit Duce și Ducesă de Parma. În drum spre Parma, Élisabeth a vizitat Versailles, unde a ajuns la 11 decembrie 1748. I-a mulțumit tatălui ei pentru noul Ducat al soțului ei. În timpul celor câteva luni cât a stat la Versailles, ea a făcut
Prințesa Louise-Élisabeth a Franței () [Corola-website/Science/315580_a_316909]
-
Cardinalului Richelieu, complicitatea ei în conspirația iubitului ei, contele de Chalais, cu intenția de a-l înlocui pe Ludovic al XIII-lea cu fratele său, Gaston d'Orléans. Chalais, profund implicat, și-a pierdut capul la 19 august 1626, în timp ce ducesa de Chevreuse a fugit în ducatul Lorena unde curând a început o relație cu Carol al IV-lea, Duce de Lorena, care a a intervenit în favoarea ei de a i se permite să se întoarcă în Franța; odată ce s-a
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
mai 1640, deci într-o țară inamică. Acolo ea a sprijinit complotul contelui de Soissons și a conspirației Cinq-Mars. În urma deceselor succesive ale lui Richelieu și Ludovic al XIII-lea, regina Anna de Austria a devenit regentă și autorizează ca ducesa să se întoarcă la Paris.
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
iar în 1920 regentă a Greciei. Nepoată a Țarului Nicolae I al Rusiei și verișoară primară a Țarului Alexandru al III-lea al Rusiei, Olga s-a născut la Pavlovsk ca fiică a Marelui Duce Constantin Nikolaievici și a Marii Ducese Alexandra Iosifovna. Tânărul rege George I al Greciei a vizitat Rusia în 1863 dorind să-i mulțumească Țarului Alexandru al II-lea pentru sprijinul acordat în alegerea lui pe tronul Greciei. Acolo George a întâlnit-o pentru prima dată pe
Olga Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/316521_a_317850]
-
Maria Louise a Austriei ( 12 decembrie 1791 - 17 decembrie 1847), născută Arhiducesa Maria Louise a Austriei (), devenită după căsătorie Împărăteasă a Franței (), iar din 1817 a devenit Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla (). A fost a doua soție a împăratului Franței, Napoléon Bonaparte. A fost, de asemenea, de două ori nepoată a Mariei Antoinette și mama regelui Romei, Napoleon al II-lea. Maria Louise (care a primit numele
Marie Louise, ducesă de Parma () [Corola-website/Science/316178_a_317507]
-
căsătorește cu împăratul Franței, Napoleon. Napoleon voia să valideze și să-și legitimeze imperiul printr-o căsătorie cu un membru al Casei de Habsburg, una dintre cele mai vechi familii regale din Europa. El mai încercase o căsătorie cu Marea Ducesă Anna care aparținea Casei Romanov, sora mai mică a Țarului Alexandru I al Rusiei însă propunerea a fost refuzată. La 20 martie 1811, Maria Louise a născut un fiu, Napoléon François Joseph Charles Bonaparte. Ea a fost regentă a Franței
Marie Louise, ducesă de Parma () [Corola-website/Science/316178_a_317507]
-
dreptul la moștenire. Totuși în 1815, Congresul de la Viena a revizuit acest aranjament și i-a acordat drept de conducere a Ducatului numai ei nu și fiului ei. În 1817 a fost semnat un tratat care specifica că după decesul Ducesei, Ducatul va fi moștenit de un membru al Casei de Bourbon. În 1844 s-a stabilit ca Ducatul Guastalla va fi moștenit de Ducele de Modena. În 1821, la patru luni după moartea lui Napoleon, Maria Louise a făcut o
Marie Louise, ducesă de Parma () [Corola-website/Science/316178_a_317507]
-
Emanuel în vârstă de 29 de ani, viitorul rege Victor Emanuel I. Relația lui a fost una fericită. Ea a fost prietenă apropiată cu Marie Clotilde a Franței, soția Prințului Carol Emanuel de Piemont. De asemenea, a fost prietenă cu Ducesa de Chablais. La momentul căsătoriei soțul ei era Duce de Aosta. Cuplul a avut șase fiice și un fiu, care a murit de tânăr. După invazia Savoiei de către Napoleon în 1798, împreună cu familia a plecat în Toscana, apoi în Sardinia
Maria Theresa de Austria-Este (1773-1832) () [Corola-website/Science/323148_a_324477]
-
al doilea copil al lui Cosimo III de' Medici, Mare Duce de Toscana și a Prințesei Marguerite Louise d'Orléans, s-a născut la Florența la 11 august 1667. A fost numită după mătușa maternă, Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier. Relația dintre părinții ei nu era foarte bună, Marguerite Louise n-a ratat nici o șansă pentru a-l umili pe Cosimo. După ce toate încercările de conciliere au eșuat, Cosimo a acceptat ca soția sa să plece la mănăstirea
Anna Maria Luisa de' Medici () [Corola-website/Science/323676_a_325005]
-
Mariei Antoaneta). Delfina a început să se împrietenească cu diferite doamne din suita ei. Cel mai mult s-au remarcat sensibila și „pura” văduvă prințesa de Lamballe pe care a numit-o superintendent al casei sale și iubitoarea de distracții ducesă de Polignac care în cele din urmă a format piatra de temelie a cercului intim de prieteni ai reginei ("Société Particulière de la Reine"). Mai târziu, ducesa de Polignac a devenit guvernanta copiilor regali și a fost prietenă atât cu Maria
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
Lamballe pe care a numit-o superintendent al casei sale și iubitoarea de distracții ducesă de Polignac care în cele din urmă a format piatra de temelie a cercului intim de prieteni ai reginei ("Société Particulière de la Reine"). Mai târziu, ducesa de Polignac a devenit guvernanta copiilor regali și a fost prietenă atât cu Maria Antoaneta cât și cu Ludovic. Prietenia Delfinei cu aceste doamne, influențată de diverse publicații populare care au promovat astfel de prietenii, a cauzat mai târziu acuzația
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
Totuși, contrar zvonurilor, rolul ei politic a fost extrem de limitat. A existat o întreagă campanie împotiva ei, au circulat pamflete, a fost acuzată că are amanți (cumnatul ei contele d’Artois, contele suedez Hans Axel de Fersen) sau chiar amante (ducesa de Polignac), că face risipă de bani publici pentru frivolitate și pentru favoriți, că face jocurile Austriei acum condusă de fratele ei Iosif al II-lea. Puțin înainte de Anul Nou 1778, Maria Antoaneta a născut primul ei copil. Au urmat
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
cald. Ea a fost fascinată de filosofia lui Rousseau precum și de cultura incașilor din Peru, de cultul lor pentru soare. A vrut să învețe limba engleză și deși n-a vorbit niciodată fluent, știa să scrie în engleză prietenei ei, ducesa de Devonshire, a cărei viață era foarte similară cu a ei. În august 1784, când regina era însărcinată, a cumpărat Castelul de la Saint-Cloud, un loc pe care l-a iubit dintotdeauna, de la ducele d'Orléans, tatăl ducelui de Chartres, căzut
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
sa reală. În noua sa calitate de politician bucurându-se de o oarecare putere, regina a încercat cât a putut să ajute la reglementarea situației dintre rege și Adunare. Această schimbare în rolul ei politic a semnalat începutul sfârșitului influenței ducesei de Polignac. Mariei Antoaneta a început să-i displacă cheltuielile mari ale ducesei și impactul acestora asupra finanțelor Coroanei. Ducesa a plecat în Anglia în mai, lăsându-și copiii la Versailles. De asemenea, în luna mai, Étienne Charles de Loménie
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
putere, regina a încercat cât a putut să ajute la reglementarea situației dintre rege și Adunare. Această schimbare în rolul ei politic a semnalat începutul sfârșitului influenței ducesei de Polignac. Mariei Antoaneta a început să-i displacă cheltuielile mari ale ducesei și impactul acestora asupra finanțelor Coroanei. Ducesa a plecat în Anglia în mai, lăsându-și copiii la Versailles. De asemenea, în luna mai, Étienne Charles de Loménie de Brienne, arhiepiscop de Toulouse și unul dintre aliații politici ai reginei, a
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
să ajute la reglementarea situației dintre rege și Adunare. Această schimbare în rolul ei politic a semnalat începutul sfârșitului influenței ducesei de Polignac. Mariei Antoaneta a început să-i displacă cheltuielile mari ale ducesei și impactul acestora asupra finanțelor Coroanei. Ducesa a plecat în Anglia în mai, lăsându-și copiii la Versailles. De asemenea, în luna mai, Étienne Charles de Loménie de Brienne, arhiepiscop de Toulouse și unul dintre aliații politici ai reginei, a fost numit de rege pentru a-l
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
Charlotte de Brunswick-Lüneburg, soția țareviciului Alexei Petrovici. Revenind la Mitau, el a reușit să câștige o poziție la curtea de acolo prin una dintre surorile sale, care era o fantezie a ministrului Pyotr Bestuzhev. Amanta lui Pyotr Bestuzhev era tânăra ducesă Anna Ivanovna. În timpul absenței lui Bestuzhev, Biron, care era frumos, a reușit să-l înlocuiască în patul Annei, ducând la alungarea lui Bestuzhev și a familiei lui. Din acest moment până la sfârșitul vieții ducesei, influența lui Biron asupra ei a
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
Amanta lui Pyotr Bestuzhev era tânăra ducesă Anna Ivanovna. În timpul absenței lui Bestuzhev, Biron, care era frumos, a reușit să-l înlocuiască în patul Annei, ducând la alungarea lui Bestuzhev și a familiei lui. Din acest moment până la sfârșitul vieții ducesei, influența lui Biron asupra ei a fost extrem de importantă. Odată cu urcarea pe tronul Rusiei a Annei, Biron, care se căsătorise în 1723 cu Benigna Gottlieb von Trotha gt Treyden (1703-1782) a venit la Moscova și a primit numeroase onoruri și
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
destinată curții ruse a trecut prin cuferele sale. A deținut moșii peste tot. S-a creat un departament special de stat care avea grijă de armăsarii și iepele sale. Luxul bucătăriei sale l-a uimit pe ambasadorul francez, iar diamantele ducesei lui erau invidiate de prinți. Punctul culminant al carierei lui a avut loc atunci când, la dispariția liniei de Kettler, în iunie 1737, domeniile Courland l-au ales pe Biron ca duce al lor. El era aproape la fel de nepopular în Courland
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
Wilhelminei i s-a permis să se întoarcă la curtea ducală. Timp de peste două decenii, Grävenitz a avut o influență puternică asupra guvernului țării. Ea a fost cea care, împreună cu Eberhard Ludwig, a mutat capitala ducatului de la Stuttgart la Ludwigsburg. Ducesa Joanna Elisabeta de Baden-Durlach a rămas în palatul regal din Stuttgart. Decesul timpuriu al fiului lui, în 1731, a amenințat să treacă Württemberg liniei catolice secundare. Din cauza acestui pericol, Ducele Eberhard Ludwig a rupt legătura cu Wilhelmine de Grävenitz și
Eberhard Ludwig, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/337011_a_338340]