1,272 matches
-
cu zăbrele și acoperișuri ascuțite ies bine În evidență. Am impresia că țăranii de pe-aici se ocupă de creșterea viermilor de mătase. În curțile spațioase se află mașini personale, cumpărate probabil din banii obținuți În urma negoțului cu frunze de dud. Ca și În alte părți, magazinele de aparate electrice sînt luminate foarte puternic. Se găsesc și dogari, În pragul ruinei, bănuiesc. Magazinele sînt Îmbelșugate și mai păstrează un iz al vremurilor trecute... Doar luminile rare de pe străzi sînt o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mariam, într-o călătorie în interiorul țării. Tot mai căuta terenuri pentru luat în arendă. Intenționa, cu ajutorul unor agronomi andaluzi pe care îi cunoștea, să dezvolte culturi care erau puțin și, mai cu seamă, prost practicate pe pământ african, mai ales dudul alb pentru creșterea viermelui de mătase. Mi-a vorbit, cu sumedenie de amănunte, de o vastă încercare la care urma să participe unul dintre oamenii cei mai bogați din Fès. Ascultându-l, am avut impresia că depășise faza de descurajare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
luni, cred că era prin luna șaaban din anul acela, Zeruali l-a chemat la el pe tata. I-a adus la cunoștință că proiectul îi era acceptat și că trebuia să pornească pregătirile, să caute câteva câmpuri plantate cu duzi albi, să mai planteze și alții, să umble după lucrători pricepuți la treaba asta și să construiască primele crescătorii de viermi de mătase. Regele însuși era entuziasmat. Voia să inunde Europa și țările musulmane cu mătăsuri, descurajându-i astfel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
principală, se urcă în jeep-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe care mama lui le asculta pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
acesta trebuie Întreținut, făcând pauze pentru a-și relua povestirea ori de câte ori i se pare că ceva nu e tocmai clar, e și el o ființă conștientă de acest adevăr al povestitorul natural. Imediat se uită către cofa din lemn de dud În care trebuie să curgă alcoolul și roagă pe cineva să ia păhărelul și să-i aducă să guste „fruntea“ cazanului. Abia pune pe limbă lichidul și se declară mulțumit, poate chiar uimit de mulțumire, cum se spune?, se arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
până unde ai fost?“) pentru a-i oferi acest stimul, vocea cuiva, o voce subțire deși bărbătească, vocea unui om Încă tânăr, unul cu bască și neras, așezat pe jos chiar lângă groapa În care stătea cofa de lemn de dud și se umplea Încet Încet cu alcool de fructe din ce În ce mai slab, vocea acestuia deci sparse tăcerea și dovedi că cealaltă poveste nu era pentru toți ceilalți și definitiv Încheiată. „Ai, bre, zise el, dar alde Bălan ăștia d’aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fostul șofer al Salvării pare comic, deși nu prea este. Băietanii ascultă și se hlizesc, bărbații par să se gândească la altceva, bătrânii oftează și unul dintre ei chiar se ridică și iese afară. Între timp cofa de lemn de dud s-a umplut cu țuică, cel din fața cuptorului a turnat apă pe foc și unul dintre băieți se duce să-l cheme pe Gavrilă să ia uiumul. Popescu se ridică și el În picioare și citește pe peretele Încăperii, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se transformase Într-un fluviu de noroi.“ Transcrierea amintirii uzează deja de alte cuvinte decât cele proprii povestitorului. Între timp el s-a ridicat și a gustat din țuica ce Începuse să se scurgă Încetișor În cofa din lemn de dud. Nici unul dintre cei de față, nici Popescu care să afla În picioare și mai aducea câțiva snopi de viță la Îndemână bătrânului, nici ceilalți care stăteau tolăniți pe jos de-a lungul pereților lipiți cu pământ și cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
băiatului pusese și al doilea cazan de tescovină la fiert, iar voi deja simțeați În nări mirosul imposibil de descris al fânului cosit pe obcină o dată cu mirosul primelor picături de alcool tare de fructe scurs În cofa din lemn de dud. Nu de coșmaruri ar trebui să vă temeți, ci de eventualitatea că odată treziți dintr-un somn În fânul acela v-ați duce să vă vărsați mațele din cauza amintirii! „Tot am ajuns om de munte, m-am Însurat a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că-i război și În vale se ridica fumul de la cuptoare drept În sus. acolo se făcea pâine și noi dormeam În poienițe ca niște prunci. așa, Într-o margine de poeniță În pădurea aia de mesteceni și stejari și duzi, În plină câmpie, am găsit și niște tufe de zmeură. se făcuse jumătatea lui iunie și abia Începeau să se pârguiească. mă gândeam Însă ce caută zmeura aia acolo, că pe la noi zmeura crește mai ales la munte. dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
culcare, mâine mergi la școală. Angelina plecă la culcare, fremătând de gânduri pentru ziua care urma să vină cu noutăți. Curiozitate Copilele rămăseseră în grija bunicilor, părinții fiind plecați la serviciu. Bunica le pregăti locul de joacă la umbra unui dud, în așa fel încât să le poată supraveghea cu ușurință din bucătăria de vară unde trebăluia de zor. Angelina și Cezara erau absorbite de jocul cu păpușile, însă Viviana se cam plictisise; fiind mai mare, curiozitățile ei asupra vieții erau
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ar vrea să se întâlnească cu Creatorul lui în postura de patriot american adevărat. S-a oferit voluntar și asta ar trebui să constituie o satisfacție enormă pentru cineva a cărui viață de apoi e atât de aproape. Loew râse. — Dud, ai făcut vreodată un pas fără să iei în calcul toate variantele? — Atunci când ai făcut-o și tu ultima oară, maestre. Dar tu, căpitane Considine? Mal zise: — Cândva prin nebunii ani ’20. Se gândi că dacă ar fi la ananghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Declarația lui omise ilegalitățile comise de el și de Mal. Buzz nu i-a menționat deloc pe Felix Gordean, Chaz Minear, Dudley Smith sau Mike Breuning. Las-o pe regina Chaz să se bucure de răzbunarea lui. Iar dementul de Dud era prea mare ca să-l poată taxa pentru moartea lui José Diaz sau „sinuciderea” lui Hartshorn. Dacă citeai printre rândurile ziarelor, puteai să vezi cum se aranjaseră lucrurile. Asasinarea lui Gordean: caz nerezolvat, nici un suspect. Explicația confruntării cu pistoalele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pahare căzură pe jos. Dudley Smith zâmbi. Jack Dragna se uita fix la țeava retezată. Buzz remarcă lângă mexicani un tip care părea a fi polițist. Paria douăzeci la unu că el și Dudley erau singurii cu arme grele. Iar Dud era mult prea deștept ca să încerce ceva. Mickey Cohen arăta jignit. — Dumnezeu mi-e martor că te voi chinui mult mai rău decât pe tipul care l-a ras pe Hooky Rothman, spuse el. Buzz simți că întregul lui trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
meleaguri doar ea e stăpână, noi trecem prin viață ca frunzele-n vânt, regină e limba acestui pământ. au înflorit salcâmii iar au înflorit salcâmii iară cu albul pur și verde crud și primăvara se răsfață dansând în vârful unui dud, trosnesc și mugurii-n grădină și păsările ciripesc, alaiul lor, alai de nuntă, e parcă un alai domnesc. la vie-n razele de soare, cântă-n delir un cuc în coastă, singurătatea lui de-o viață devine astăzi și mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și nu vreau să audă cine știe cine ce zic eu aicea, că nu am de gând să fac rău la nimeni, eu nu sunt polițai și nici judecător ca să spun dacă e cineva vinovat ori nu.” (Oamenii se traseră sub un dud, chiar dacă soarele aproape că asfințise și nu era În stare nicidecum să ardă.) „Eu de văzut nu am văzut nimic; numai am auzit câte ceva, iar restul pot să mi-l Închipui. Stam ieri, duminică după-amiază, la masa mea din fața Bufetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și rotunzi ori cum i se legănau șoldurile. Și uitându-te la ea nu-ți venea În cap nici un gând necurat; te umpleai, numai, pe dinăuntru cu miresme și cântări de Îngeri. Multă vreme după ce se pierduse În spatele șirului de duzi de pe marginea drumului nu s-a auzit nici un zgomot. Și pe urmă i-a găsit pe ăia doi tăntălăi cu ochelari fumurii să vorbească tare și să spargă liniștea. «I-am tras-o!» a rânjit unul; și-a pus palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
destui care și-au boțit mașinile, dacă pe jos era mâzgă făcută de noroiul de pe roțile tractoarelor, polei ori zăpadă. Câțiva nefericiți nici n-au apucat să cârmească așa cum trebuia, au lăsat volanul drept și s-au repezit fie În duzii de pe marginea șoselei, fie printre ei și apoi În curtea unuia mic și dat dracului de glumeț, tehnician - ori cam așa ceva - la Telefoane. Primarul a nutrit nobila dorință să-i ferească și pe străini, și pe săteni de accidente, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și profesorul Îi făcuse și poezii. Dar nimeni nu se supăra pe el și nu-l lua În seamă, căci știau cu toții că era neputincios ca bărbat. Mihai Enin, băiatul fără poreclă, pierduse multe ore de noapte ascuns după un dud, În fața curții lui Dagdelinis. Nu voia ceva anume. Se pomenea numai că se lipește de scoarța pomului. Îi auzea prin curte vocea și pașii. Grecul era văduv și se avea bine cu unul, Gogoașă, care-i tot zicea În gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Când auzea vorbele astea, băiatul, nu știa de ce, se simțea mai ușurat. Undeva, bine ascuns, ținea gândul că Într-o zi el urma să aibă cutezanța de a Înălța ochii către ea. Până atunci, Însă, năuc, lipea obrazul de coaja dudului. Erau nopți când razele de lumină albastră a cerului cădeau În pulberea drumului și pufneau ușor, ca și cum picături reci de ploaie s-ar fi scufundat În praful acela fierbinte. Frunzele copacilor și ale buruienilor se plecau lin, fără foșnet, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lumea cu ochii Închiși - prieten drag, și el, ce-mi ocrotea odihna trupului și nestarea minții și a sufletului -, un butoi cu doagă de stejar În care se găseau douăzeci și cinci de vedre de vin curat și roșu, un butoi de dud, cu zece vedre de frunte de tescovină (acestea două rog a mi se restitui În natură, ele ca și conținuturile lor - pentru respectarea neabătută a adevărului țin să se consemneze că din butoiul de stejar fuseseră luați cinci litri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că tată-său, bogatul, i-o făgăduise de nevastă pe Marianti - cea nepământesc de frumoasă. Pe tine, nu te supăra că-ți spun, te văzuse În multe dintre nopțile În care pândeai curtea grecului, cu obrazul lipit de scoarța vreunui dud. Or, el nu putea să Îndure chinul de a vă ști În viață pe nici unul dintre voi. Ha! Ai cam Început să caști gura a mirare! Păi, ai și de ce...Am văzut cu ochii mei pe căzătura de Gogoașă sărutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În mână aveau să se termine cu o bătaie crâncenă. Într-o noapte, pe când Ectoraș se afla pe marginea drumului și aștepta ca văru-său să aprindă lanterna și să țintuiască În sfoara ei de lumină un cuib tupilat Într-un dud, de pe altă uliță cotise spre ei o căruță trasă de un singur cal. Omul care ținea hățurile aprinsese o lanternă ca să se lămurească ce era cu mogâldeața de lângă drum - Ectoraș Își luase o poziție de tragere cât mai comodă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acolo dumnezeii, care au fost arși în foc, după porunca lui David. 13. Filistenii s-au răspîndit din nou în vale. 14. David a întrebat iarăși pe Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a zis: "Să nu te sui asupra lor prin fața duzilor. 15. Cînd vei auzi un vuiet de pași în vîrfurile duzilor, atunci să ieși la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta ca să bată oastea Filistenilor." 16. David a făcut cum îi poruncise Dumnezeu, și oastea Filistenilor a fost bătută de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
David. 13. Filistenii s-au răspîndit din nou în vale. 14. David a întrebat iarăși pe Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a zis: "Să nu te sui asupra lor prin fața duzilor. 15. Cînd vei auzi un vuiet de pași în vîrfurile duzilor, atunci să ieși la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta ca să bată oastea Filistenilor." 16. David a făcut cum îi poruncise Dumnezeu, și oastea Filistenilor a fost bătută de la Gabaon pînă la Ghezer. 17. Faima lui David s-a răspîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]