468 matches
-
s-au mai tăiat niște procente din salariile minuscule ale românilor. Da, bă, dar Boc s-a sacrificat. L-am văzut la televizor. A ieșit cu pieptul Înainte, s-a certat cu toată lumea, a luat decizii dure. Economia Începe dă duduie, mai În șoaptă, așa, dar duduie. 0,1 la sută mai bine. Asta Înseamnă ceva. De ce să-l dai afară? De ce să-l pui pe rug, ca pe un martir al Clujului și Feleacului? Parcă-l văd În flăcări, strigând
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu tava în mână, în mijlocul încăperii. Nimic nu prevestise ghinionul. Intrase frumușel ușurel cu tava. Așezase fiecăruia ceșcuța cufarfurioară. Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-or fi fost, nici măcar nu clintise picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se face că și ce clocește la și care va fi dacă unde când, uite-așa! Faceti cu ochiul, nuiI asa, soriceilor? Seara târziu, la prietenul contabil cutare sau laavocatul cartofor sau la bețivul dascăl de muzică Șnaps sau la duduia Duduia, ascultând discuri, răsfoind albume almanahuri astrologii. Numărul de circ pedagogic, jucat în clasă, la lumina zilei, se diversifica și se contrazicea și se potența prin acrobațiile după-amiezelor lungite în noapte, până în zori. Rareori, însoțea vreo pițipoancă în curs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
face că și ce clocește la și care va fi dacă unde când, uite-așa! Faceti cu ochiul, nuiI asa, soriceilor? Seara târziu, la prietenul contabil cutare sau laavocatul cartofor sau la bețivul dascăl de muzică Șnaps sau la duduia Duduia, ascultând discuri, răsfoind albume almanahuri astrologii. Numărul de circ pedagogic, jucat în clasă, la lumina zilei, se diversifica și se contrazicea și se potența prin acrobațiile după-amiezelor lungite în noapte, până în zori. Rareori, însoțea vreo pițipoancă în curs de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Casierița îl ignora, pregătită să-i reteze orice nouă întrebare. Clientul nu mai avea chef de întrebări, deși nu se mișca din loc. „Ghinion, auzi. Ocazie pierdută, ghinion! Cuvântul național ăsta e: ghinion. Ghinion, cică. Mereu avem ghinion, ghinion. Caracterul, duduie, asta e problema! Nici un ghinion, maimuțico. Caracter, asta e!“ Mai bine nu, nu mai avea putere de scandal. Seara se dovedise, în definitiv, generoasă. Fănică îl ferise de indigestie, apoi îi oferise o variantă comestibilă a biografiei sale, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
făcut cu banii de compensate?!“ Un altul chemă ambulanța. Tânăra Mirandolina Crețu, proaspătă asistentă a maestrului Pârțângău, se gândi speriată: „Îmi șochează sarcina. Iese ecografia damblagită.“ Un câine, sub o Toyotă parcată chiar în fața intrării în clădire, începu să urle. Duduia Felicia, sora șefă, nu-și mai aminti de ce ridicase stativul cu cele patrusprezece eprubete goale. Îl privi nedumerită, intrigantă, cu puțină îngrijorare. Apoi îl lăsă la loc, pe marginea mesei, înspre chiuvetă. În zori, mai ales Dacă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ceasornic. Apoi, se uită lung numai în ochii bărbatului. — Ce-i cu nebuna asta la masa noastră, ce cauți aici, ce caută asta aici, când eu locuiesc cu tine de două luni, sunt iubita lui de-atâta timp, sunt însărcinată, duduie, știai asta?, o întreabă Rita înțepată. Apoi, către el: nu i-ai spus?, să le spui la toate femeile tale... Sunt însărcinată, duduie, fac un copil, și copilul ăsta e al lui. Punct... Tânărul actor nu zice nimic, nu răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aici, când eu locuiesc cu tine de două luni, sunt iubita lui de-atâta timp, sunt însărcinată, duduie, știai asta?, o întreabă Rita înțepată. Apoi, către el: nu i-ai spus?, să le spui la toate femeile tale... Sunt însărcinată, duduie, fac un copil, și copilul ăsta e al lui. Punct... Tânărul actor nu zice nimic, nu răspunde, e liniște din nou. Brațele lui atârnă în jos, drepte și inutile, lasă ochii în farfurie, apoi îi închide. În secunda aia, vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta este adevărul... Nu se poate! și am Început să plâng În hohote, repetând continuu „nu se poate”, „nu este adevărat”... e o farsă! Și plânsul devenea din ce În ce mai dureros, mai strident, mai isteric... Liniștește-te, duduie! Puțină cumpătare nu ți-ar dăuna. Te rog, vorbește cu pastorul. Și tonul vocii „ei” a devenit brusc agresiv, veninos... Abia când am auzit vocea blândă, duhovnicească a pastorului care Încerca să mă tempereze - și să mă facă să Înțeleg
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Iar noi ne-am speriat că asta o să ne creeze probleme, reclamații, agitație, clienți mai puțini, dar până la urmă totul s-a terminat cu bine, fiind că fotografia a fost minunată, le-a plăcut tuturor, pentru că era într-adevăr de parcă duduia ar fi vâslit. — E ceva fantastic, ce să zic, și pentru asta vă iert, domnule artist - a spus ea după-amiază, când a văzut mica minunăție. Știți, eu sunt o realistă și ca atare sunt deosebit de impresionată că în montajul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu diverse distracții, e artificial, fie că Charles, cu temperamentul lui ușuratic, nu știa să desprindă decât ce e frivol de acolo și a împrumutat el însuși frivolitate unui loc grav. La Balcic, la club, se dansa, și veniseră câteva dudui care se pricepeau foarte bine să danseze; pe plajă se făceau tot felul de jocuri până noaptea târziu; "Vila reginei" era demnă de vizitat ("Să am și eu o astfel de vilă, ce serait une folie"), madame Ionescu îi pune
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
n-am adormit decât târziu, atâtea preocupări m-au obsedat și așa de puternic se zbătea marea drept sub fereastră. Am întîlnit pe Hacik în ușa cafenelei lui Mihali. Are obiceiul să-mi puie ca primă întrebare: "Ce mai face duduia Viky?" Azi, ca să mai variez programul, i-am vorbit eu mai întîi despre Viky: "Știi că Viky a întrebat de dumneata. Spune ca îi e dor să-i cînți." Toată povestea era inventată numai ca să-i fac o mică plăcere
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Să trăiți bine!). Dacă nu, dracul îi ia! O țară fostă comunistă, Rusia și o alta comunistă sută la sută, China, a căror economie, nu numai că nu a avut de suferit de pe urma crizei, ba chiar s-a întărit și duduie, pândesc tradiționalele state capitaliste la colțul crizei cu măciuca dolarului, cumpărându le bucată cu bucată. Deci fiecare țară, combate criza cum crede de cuviință, numai la noi s-a trecut după recomandarea lui Băsescu, la combaterea crizei prin haiducie. Și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Să mă rup în figuri dacă te mint, pițipoanco... Că orașul era acolo. Și îl descoperise și cu toate felinarele aprinse... cu toate vitrinele revărsate și toate tăblițele de la străzi, pe care orice prost putea să citească elvețienește... Cu dudui și borfet coconos, care viața întreagă juca tabinet, până ce le apuca amețeala și le bufnea cu sângele pe nas... Cu domnișoare ce stătea neconsolate în dosul la niște boticuri de porțelan că nimeni nu se îndura să le ciufulească pisoiul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mie de lei. Când dispare vreun portofel, ocnele se comportă mai ceva ca niște academicieni, actele sânt trimise cu trăsura acasă, dimpreună cu scuze, cărți de vizită, angajamente și trandafiri. Face adevărate furori obiceiul ca multor dintre cele mai tulburătoare dudui ale Bucureștilor, nu numai să nu li se mai sustragă nimic, dimpotrivă, atunci când e posibil, să li se atașeze ceva, o blană, un biju, în așa fel încît dânsele să nu observe până acasă. Evident, un sfert dintre păgubite doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi prins va fi bine de ei, vor primi prime. Poate că da, poate că nu. Pe palierul etajului trei - poreclit deja Volgoride - etaj unde flutura prapurele din secolul trecut salvat de la Agie și încrustat cu lozinca "Ai spus tot?", duduia Dorina își ia pisica de coadă și se insinuează către chichineața preferatului său. Îi va arăta ea lui ce însemnează aia cafea. Până atunci, cât preferatul încă lipsește, îi va arăta propriului tiv două ace. Scosese, pe nepusă masă, de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Deci așa se explica și prezența ălorlalte trei cotoroanțe, se lumină Doru și netezi prosopul pe suport. Organizau una dintre îmbîrligatele lor Ședințe de Spiritism. Masa din sufragerie era perfect circulară, corespunzătoare, susținută, în centru, printr-un singur picior. Pe duduile ce se și răsfiraseră la masă, părinții domniilor lor le intitulaseră, cu un vraf de decenii în urmă, madam Clementina 358 DANIEL BĂNULESCU Și era o adevărată desfășurare să invoci demonii, folosind injurios una dintre aceste pronunții, mai ales că Dumnezeu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Casa Crîșmaru? ― Da, răspunse bătrâna fără să clipească. Familia Miga. ― Oh, iertați-mă, am greșit numărul. Legătura se întrerupse. Melania își lipi mai tare receptorul de ureche. Tonul țârâia neîntrerupt. Se uită la Scarlat continuând să vorbească în microfon: ― Bineînțeles, duduie, am să-i comunic negreșit. Bună seara. Închise. ― Cine a fost? întrebă căruntul. ― O domnișoară. Doamne, ce voci aspre au fetele de azi! ― Ce-a vrut? ― N-am înțeles prea bine, dar poate că dumneavoastră știți despre ce este vorba
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
crâșmei, tineretul joacă sârba de rupe pământul. În picioare doi lăutari smoliți, cu buze groase și vinete ca pruna răscoaptă, unul din scripcă și celălalt din cobză, cântă de-i trec sudorile. În jurul lor flăcăii încing o sârbă îndrăcită, de duduie pământul sub ciubotele lor. Fetele au flori de câmp și pamblicuțe colorate în păr, la gât cu șiraguri de mărgele și la brâu busuioc, floarea dragostei. Toate‟s cu fețele rumene, curat îmbrăcate... cu multă cuviință în vorbă și în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de prin sân, mi-a dat două scatoalce și mi-a recomandat să nu-i mai calc pragul doamnei Valy, lăsându-mă, doar pentru puțin timp, fără sursă de câștig, pentru că Ucu, întreprinzător cum era, și-a găsit o altă duduie către care căram și mai dihai parolele. Acum, Ucu, se vede treaba, mă lăsase șomer pe relația parolelor. Plecase de câteva luni în armată, dăduse de veste că va veni într-o permisie, îmbrăcat la patru ace verzi, să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și lui un cot, ca să se mute ceva mai la dreapta. Sincer, mă bucuram că știu acum unde este buda. Nu trebuia să mai pierd timpul căutând-o. Bronzatul, respectuos: se conformează. Nu zice pâs. Liniște de mormânt. Intră o duduie. E clar că-i profesoară. Se miră: "Ce-ați pățit? Nu v-am găsit niciodată atât de cuminți"... Joc ultima carte. Din Ferentari unde Dumnezeu să mă mai arunce?... Mă ridic. Tot cu moaca aceea sobră de ins care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stinghereală în inimile tuturor. Profesoara face ochii roată și întreabă zâmbind: "Chiar nimeni?" Sunt și mai sobru. Scot ultimul as. Dacă nu merge, am rupt-o-n fericire: "Astăzi nu lipsește nimeni nemotivat. Boli și învoiți"... Așa mai merge, zice duduia, care începe să-și vadă de-ale ei. Nu trece mult timp și marele bronzat îmi palmează un chiștoc voinicos. E clar: nu mai e nevoie de budă. Îi cucerisem pe toți. De budă însă nu mai era nevoie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
De partea cealaltă a străzii, unde Înainte era cinematograful Mir, un hotel se sprijinea posac cu cotul de cubul unei agenții de pariuri. Înăuntru, mirosea a animale Înecate În ulei și a lipsă de detergenți. În spatele tejghelei de la recepție, o duduie Își număra degetele de la mâini, proaspăt date cu ojă. Hotelul este aproape pustiu, mi-a zis, deci alege. Am luat o cameră la etajul trei, având dimensiunile unui lift de marfă, de unde puteam urmări cele ce se Întâmplau În clădirea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lovitură norocoasă, căci o blondă aflată În proximitate a scâncit scurt, ca o mobilă deplasată pe linoleum, Începând să-și dea ochii peste cap. În timp ce apăsam toate butoanele aflate la Îndemână ale flipperului uman, așteptând zăngănitul monedelor, o a doua duduie Îmi șoptea la ureche niște cuvinte care ar fi putut reduce la tăcere și galeria unei echipe de fotbal crunt nedreptățite de arbitraj. Vă imaginați, probabil, că În acest timp cea de-a treia componentă a lotului de judo feminin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o scară proptită de balcon, până la doi. - Ce dracu’ faci, mama, vrei să-ți rupi gâtu’? își începu Sabina ziua. - Băi, Sabinî, băi, am zîs că-i păcat sî lăsăm di izbeliști nucili șî strugurii aiștia. Dacă tot îi drăguță duduia Caty, am zis să fașim puțîn must. Deci pusese gând rău și ciorchinilor ălora piperniciți care spânzurau din via agățată de trupul blocului; iar duduia Caty aia probabil că găsise momentul să se răzbune pentru că patul nostru scârțâia după miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]