467 matches
-
-l sting, În chiotele de bucurie ale spectatorilor, apoi Îl predau poliției care-l urcă Într-o dubă. Doar atît face poliția, probabil atît i s-o fi spus să facă: cară răniți. Pe 1848, hoardele se deplasează rapid, imprevizibil, duhnind a violență. VÎnează studenți, elevi, de fapt orice fel de tineri cu părul lung sau barbă sau ochelari, pe motiv că-s intelectuali, În pregătire, oameni cu privirea limpede, pe motiv că-s liberali, bătrîni, pe motiv că se droghează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
probabil, patru mexicani și doi albi care le-au tras-o alor noștri. Brownell și Helenowski. Brownell ar putea să rămînă cu leziuni permanente pe creier, iar Helenowski probabil c-o să rămînă fără un ochi. — Prea multe chestii probabile. Stens duhnea a gin și a apă de gură. — Ai chef de harță? Bud se dădu jos din mașină. — N-am chef de nici o harță. CÎți arestați avem? — Nici unul. SÎntem la primul. Atunci zi-le albaștrilor să stea locului. Stens clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ascultă, domnu’...“ Întindea o mână nesigură spre Andrei Vlădescu, aplecându-se mult pe marginea somierei, într-un echilibru precar, îl apuca de haină trăgându-l spre el, să i se uite în ochi de aproape, suflându-i în față respirația duhnind a alcool. Andrei Vlădescu s-a scuturat, dându-se puțin înapoi, mâna grea și nesigură a căzut în gol și trupul mare, lipsit de sprijin, a alunecat în față, spre marginea mesei. Privirile bărbatului au înotat câteva clipe speriate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nici un fel, deși unul din ei, tocmai ăla care-mi părea cel mai nesuferit, a încercat pentru o vreme să-mi facă puțină curte. Am dansat la un moment dat cu el și a încercat să mă mângâie pe spate. Duhnea a alcool. M-am oprit din dans și am spus că sunt obosită. Credeam c-a priceput mesajul. Dar el s-a așezat pe canapea lângă mine și mi-a spus că mi s-a dus un fir de la ciorap
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de vorbă cu ai mei, după ce mama a încheiat convorbirea telefonică, însă vraja aceea țesută între noi se făcuse ferfeniță. Am ieșit din sufragerie cu temerea ivită din senin că, dacă mai rămânem toți trei acolo, o să înceapă iar să duhnească a mortăciune. Mi-am pus o casetă cu Pink Floyd (Wish You Were Here), am stins toate luminile și m-am vârât în pat fără chef. Totuși... de ce nu mă sunase? A doua zi dimineața m-am întâlnit cu Georgiana
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dintr odată de-a dreptul grotesc lui Eduard. Era fardată mai puternic ca de obicei, părul îi cădea neglijent în ochi, iar răsuflarea îi mirosea a alcool. Nu se putu abține să nu i-o spună. — Anda, ce naiba ai băut, duhnești ca un birjar! Păi ce dracu’ era să fac? Mă plictiseam, ți am spus, căs cam întruna. Doar când m-am gândit ce moacă distractivă o să faci când o să mă vezi la ușă și-o să-mi auzi propunerea m-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu găseai niciodată bere acolo, doar votcă „Săniuța“). Apoi, până la Hotel Dorobanți, pedalai doi kilometri de pomană, spre Dacia și Eminescu. Acolo, la intersecția Marilor Clasici, te pomeneai iar cu-o grămadă de birturi sub nas: „La Ciupercuțe“ (unde halbele duhneau a Dero), „Turist“ (cu berea cea mai diluată din București, pe care o întăream cu sare), „Butoiul cu vin“ (ăsta chiar nu mai avea nevoie de recomandare). Abia după ce coteai de pe Magheru pe Calea Victoriei, veneau numele mari, piesele de rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
numele să capete o înspăimântătoare rezonanță biblică în închipuirea mea de puști: zăream cărămizi peste cărămizi strângând șirurile de bărbați și femei pe care Dumnezeu se hotărâse să-i pedepsească. Comuniștii căutaseră și ei să-și bage coada. Străzile lor duhneau și-aveau denumiri prostești sau de chimicale: te apucau nervii pe Chibzuinței și-ți venea să spargi geamuri pe Vigilenței. De Acetilenei, Angrenajului sau Azotului nu mai vorbesc: fugeai de ele mâncând pământul. În furia lor, băieții lăsaseră posterității nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la fabrica de pâine sau după vreo colegă la alt etaj, îl stropeam bine pe bârzoi c-un jet de spray: mânuiam fără ezitări „Fa“-ul verde, cu pulverizator. Când Felicia se întorcea cu pâinicile calde sau caietul de cursuri, duhnea toată camera a lămâiță; Coco sărea prin cușcă, umed, pufos, decalcifiat. Ridicam din umeri, tandru ca un hitlerist. Și pe Felicia am pierdut-o undeva prin cotloanele memoriei, despărțiți de rutina studenției comuniste și sfârșeala clipelor petrecute împreună: semestre, luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sufeream concesiile. Mi se păreau un semn de slăbiciune, o umilință reciproc asumată, pe care n-o cerusem și de care nici una dintre părți nu reușea să mai scape. Mă simțeam obligat, șantajat să zâmbesc și să merg mai departe, duhnind a parizer, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Până la urmă, am evadat din subsol, ieșind în lumina toxică a „Universității“. Am tras adânc în piept, umplându-mi plămânii cu aer din centru: rece, pișcăcios, colorat de gazele eșapamentelor. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simt bine, făceau netulburați gesturile lor grotești, virile, impresionante. Fiecare îți semnala dimensiunea braconajului: erai invitat să te-oprești și să beneficiezi, cu încredere. Dacă aveai proasta inspirație să cobori, te pricopseai cu un nisetru sau o cegă, de îți duhnea o lună portbagajul; când ajungeai la Constanța și-i tăiai burta, o găseai umplută cu pietre, să atârne la cântar. Sătenii îți mai vindeau icre negre, te puneau să guști, erau nemaipomenite; când desfăceai acasă borcanul, curgeau din el alicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am observat când am făcut poza la muzeu. Tu ai mirosit tabloul?“ „Nu. De obicei, când sunt târât la expoziții, mă uit la tablouri, nu le miros. E vreun nou mod de-a înțelege arta? Magritte mirosind a pepeni. Chagal duhnind a lampă cu gaz. Sabin Bălașa, a spirtul de pe mâinile Elenei Ceaușescu. Luchian, a mai știu eu ce; Garoafe albe și roșii - ce damf de murături!“ „Ha-ha, foarte nostim. Eu chiar vorbeam serios. Să știi că m-am apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apoi i-a întins-o tânărului Lupu. „Hai, nene, trage-o dușcă.“ Tânărul Lupu s-a conformat. Sticla s-a întors la Mihnea, care-a mai sorbit un gât. Apoi a ajuns la mine. Am înghițit și eu o gură, duhnea frumos, a prune fierte, adevărate. Am simțit cum mă încălzesc pe loc, parcă îmi turnase cineva aburi în stomac. „Bună, ai?“, a rânjit Mihnea. „Marfă de munte, nu poșircă apoasă, făcută de localnici cu corcodușe de Tulcea. A lor nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-alimentare. Te țineau în priză, îți dădeau permanent de lucru, ca unui nevrotic. După o săptămână de lupte cu ei, erai frânt, săritor, îmbibat cu cofeină. Cel mai rău sufereai când aruncau primăvara varza în canal, gri și descompusă: duhnea toată strada a saramură. Conexiunile lor se întindeau până departe, greu de bănuit. Se zicea că montaseră și explozibilul de pe magistrala Moscova-Tbilisi, tocmai în miezul iernii: ardea frumos gazul în Georgia, cu nori portocalii. Blocatarii nu operau singuri. Lucrau mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și precis, conform graficului. Prin stratul de geamuri aburite zăream sforile brațului electric din primul vagon, balansându-se prin două găuri perforate în acoperiș. La fiecare oprire, sfoara cobora și se-oprea din mișcare, ca funia de la gâtul unui spânzurat. Duhnea a săpun și petrosin. Podelele patinau pe niște grătare lungi de lemn, înnegrite de timp și de sutele de mii de tălpi, iar scaunele fuseseră turnate în placaj tare, lăcuit, desprins, și iar lăcuit. Geamurile se țineau în nituri groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix - adăugă tânărul, uimit de această primire - nepotul dumnealui. Omul spân păru tot așa de plictisit de întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neașteptat de răgușit, aproape șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede: - Nu-nu-nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc... Un fior necunoscut de experiență rea trecu prin sufletul candid al lui Felix: Să nu vrea să-l primească “unchiul”? Dar de ce? Desigur că nu a lămurit bine
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
a pastorului au ivit în camera aceasta o atmosferă de grandoare, de medievalism hieratic; fâlfâie invizibile mantăi purpurii, lucesc fulgerătoare tăișuri de Damasc. Fiecare gest dezvăluie un donchihotism mocnit. Nu știu cum, dar sosirea mea, respingător de slab și impresionant de palid, duhnind a ger, dârdâind până și-n priviri, însoțit de o aureolă de grevist al foamei, contribuie și ea la accentuarea atmosferei de nobilă sfidare a realității. Ianuarie 1960 Și-atunci m-am aruncat în apa neștiută, fără a fi învățat
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
încă nu a acumulat suficientă educație. Filistinul, după spusele lui Nabokov, este mai mult decât un „vulgar rafinat“ și presupune „un grad de civilizație relativ avansat, în care, pe parcursul timpului, anumite tradiții s-au acumulat grămadă și au început să duhnească“. Trăsăturile esențiale pe care Nabokov le scoate în evidență când vorbește de poșlust, pornind de la textul lui Gogol, sunt legate de gândire sau, mai bine spus, de un anumit mod de „gândire“ („un adevărat filistin are idei convenționale“) și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
au două argumente: entitatea care există și localizarea acestei entități. 3.2.2.5. Verbele de emisie de sunete 22, de lumină, de miros, de substanțe (buzz 'a bâzâi', clang 'a zăngăni', flash 'a fulgera', gleam 'a licări', reek 'a duhni', smell 'a mirosi', gush 'a se revărsa', spout 'a se scurge') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 11, 91) − nu pot fi clasificate ca fiind inacuzative sau inergative numai pe baza sensului: verbele de emisie de sunete care descriu evenimente având
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
totul și felul cum mă privește îmi certifică faptul că mi-am mai făcut un prieten. Vorbești cu cîinii, dom' primar? În spatele meu stătea un zdrahon nespălat, neras și cu dinții, puțini cîți i-au mai rămas, negri ca smoala. Duhnea îngrozitor. Avea brațele goale și cu multiple tatuaje. O inimă străpunsă de o săgeată sub care scria "Ana" mi-a atras atenția. O mai iubești? Pe cine? Pe Ana, cea de pe braț. Dă-o în p... mă-si. O curvă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce-l slujeau. "Catalogul păcatelor" din "Carnetul apicultorului" merită făcut public, evident, cu introducerea "a fost odată ca niciodată". Transcriu, adăugând și pasajele sărite în carte: 7.XII.1961 Pîrcălab a fost la barul "Melody" până la orele 3,30 dimineața. Duhnea ca un butoi. A cerut să nu facă antrenament fiindcă e... constipat!; 10.XII Pârcălab și Uțu rămân să închidă barul "Melody" la orele 3 și jumătate. A fost și Eftimie cu ei (...) și-au luat noi și ferme... angajamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de întreg nivelul I al nomenclaturii de la Kremlin. Cum arăta Stalin în pat? Ni-l descrie amanta: "mic de statură, corpul foarte urât, osos, cu claviculele ieșite în afară, vertebrele rare, torsul îngust și scurt, mâinile și picioarele excesiv de lungi." Duhnea a mahorcă, și a dantură neîngrijită dar era Stalin! Și deși se știa că Davâdova îi este amanta cvasi-oficială, nu conteneau să-i dea târcoale și să-i facă direct, brutal, propuneri amoroase, al de Kirov, Molotov, Malenkov, Kalinin, Jdanov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fața stacojie-vineție mă Întrebă de unde vin. - Vin de la Timișoara, prietene. Am spus niște vorbe magice, care-l fac să tragă un scaun, să se așeze și să se bage-n sufletul meu. Poporul e Îmbrăcat Într-un costum negru soios. Duhnește a transpirație dospită și a varză fiartă și se Îndeasă În mine. Poporul șușotește conspirativ: - Ce se-ntâmplă la Timișoara? - La Timișoara poporul s-a răsculat Împotriva dictatorului și l-a dat jos. La Timișoara sunt zeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prin lătratul său violent, ca făpturile acelea imunde să mă asalteze corporal și să mă devoreze. Am trecut printr-o spaimă apocaliptică. Atunci am avut revelația catastrofei iminente. În toate locurile publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O ceață murdară plutea deasupra stârvurilor și făcea aerul greu, irespirabil; oameni rari se mișcau fantomatic ca prin infern; figurile lor descărnate invocau milă, gesturile lor mecanice nu aveau nici un sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cereasca boltă cu naltu-i baldachin, Îl amețește fala puterii, ca un vin. Da, oamenii aceștia, sărmani printre sărmani, Și deșelați de trudă, împovărați de ani, Sub maldărul de zdrențe cu trupul sfânt, diform, Murdară vărsătură-a Parisului enorm, Se-ntorc duhnind a doagă și a balerci din vii Cu frații lor de arme albiți în bătălii, Le spânzură mustața ca un străvechi stindard. Flori, arcuri triumfale și prapure ce ard144. Punând în paranteză literatura propriu-zisă, să nu uităm nici faptul că
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]