657 matches
-
face mai sprintenă. La Râmnic, grătare cu mititei, vin, o lume veselă, cu timpul ei grăbit, iute, săltând la perfectul simplu. Autobuzul a tras în stație. Pornim iarăși. E o zi cu soare. Departe se văd crestele munților. Pe șosea, dulăi răi, galbeni se reped la mașină, lătrând mai să o rupă... Femei în negru, case cu șindrilă, după Jiblea peisajul devine sălbatic, șoseaua se îngustează plină de peripeții. Alături, Oltul curge greoi, încărcat de sloiuri. Calea ferată paralelă străbate gresiile
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
greu de definit. Lătra fioros noaptea. Doarme între trei brazi înfrățiți, iarna, pe zăpadă, ca lupii, încolăciți în ei înșiși, păstrînd căldură. În spatele vilei numărul 10 de la Sinaia, cu ramele ei roșii la ferestrele negre, începe imediat pădurea în care dulăul dispare cu zilele, înfrătindu-se probabil cu lupii, observă cineva care i-a și pus un nume, strigîndu-l Mircea. Dar Mircea, neîncrezător, nu se mișcă din loc. Cineva spune că el a căpătat și mirosul jivinelor din codrul învecinat; că miroase
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
a capodoperei shakespearene, temerarul experiment trădînd însă o limitată capacitate de invenție (precizia și rigoarea fiind însă profitabile la workshop). Regizat de Harald Demmer la Theater im Bauturm, Köln, Top Dogs al elvețianului Urs Widmer tranșează în expresivitate corporală drama "dulăilor de elită" ajunși și ei șomeri. Prezent la ultimele ediții cu spectacole memorabile, Teatrul de Cameră din Budapesta, a cîștigat premiul ex aequo pentru Hoții - Schiller actualizat de către Alföldi Róbert. Cu tot balastul expozitiv, reprezentația incită prin felul în care
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
spre Lugoj. Lângă Topolovăț, au văzut pe câmp, la aproape un kilometru, turma de oi care era în grija ciobanului G.V. Ei s-au dus pe câmp, către oi. Câinii turmei i-au ținut la respect până când a venit ciobanul. Dulăii nu l-au apărat însă pe G.V. când acesta a fost atacat cu brutalitate, cei patru lovindu-l cu pumnii și cu picioarele. Pentru a fi „convingător”, M.M.D. l-a pălit și cu un par, cu care se înarmase când
Agenda2004-19-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/282399_a_283728]
-
bloc a plătit cât a dorit statul nesătul, pentru privilegiații în uniforme sumele vor fi stabilite de "noi și ai noștri". Cum inițiatorul noilor și scârboaselor reglemnentări e dl. Costin Georgescu (personal, nu mă miră!), pe lista de cadouri făcute dulăilor de pază ai puterii se află, firește, și apartamente care "au făcut obiectul unor schimbări sau reparații considerate secrete". Nu se spune la ce se referă enigmatica sintagmă "reparații secrete", dar nu e exclus să fie vorba de "casele conspirative
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
acea intersecție. Doar o asociere de imagini, avînd savoarea întîlnirilor-surpriză. Transpunerea unei morale onorabile, în felul ei, într-un detaliu de salon care-i schematizează procedeele: bunăstarea burtăverzimii lui Caragiale se bizuie pe imaturitatea unor căței în care doar simțim dulăii. Vremurile care au urmat i-au adus, pe acești servi încă inocenți, la vîrsta ferocității lor depline.
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
Punctele din modelul rochiei pe care încercau să le desprindă erau cele care s-au jucat toată viața "de-a ascunselea" cu mine ca "Fîntînile buclucașe" din Petrodvoreț? Neputincioase ca fuga și țipătul din somn au dovedit a fi cînd dulăul a încrustat carnea lui în timp ce cobora frînghii din soare pentru o "Femeie la fereastră" a lui Toulouse Lautrec din Muzeul Impresioniștilor din Moscova în ea zămislind hățișuri cel care se înalță dincolo de țara ploilor Cîte taine din zori vestiți de
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
animale. Un profesor genevez publică un articol despre inteligența animalelor, pătruns de multe îndoieli. Lucrul îi dă, scriitorului care-l citește, prilej să caute în sertarul cu jivine. De la amintiri impersonale, ca acelea despre credințele indiene, cîinii Constantinopolului, mîrțoagele și dulăii literaturii, ajunge la Tuturuguță, pechinezul care lua o dulceață cu oamenii casei, pe urmă la foxul unui prieten, la corcitura din gara Sinaia și la animalele de București. Din viața colorată a orașului n-au lipsit asemenea "mascote", care s-
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
un loc istoric cu Zidul... dărâmat, rămășiță de zid, ca al fostei Cetăți... Și în soarele arzător, la umbra Zidului, dau de acest flăcău slab la minte, ce păzea oile îngrămădite la umbră în cap cu el și cu doi dulăi flocoși de Bărăgan, unul alb și unul negru, care, când mă văzură, au mârâit amenințători. Stănică stătea între câinii lui cu ciomagul între picioare, și cum câinii dădură să se ridice din umbră și să se repeadă la mine, care
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
câinii dădură să se ridice din umbră și să se repeadă la mine, care veneam din soare, cel pe care îl întrebasem și care mi-a răspuns respectuos că Stănică îi zicea, a pus ciomagul de-a latul peste grumazul dulăilor, oprindu-i și silindu-i să rămână nemișcați și lipiți de restul de zid istoric, năpădit de mușchi și de istorie. Acest biet băiat bătut de soartă, cu minte puțină, cu graiul împleticit, părea cel mai conștiincios și mai eficace
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
din o bună parte a câmpiei străbătute - intratabil în lucrul său, păzirea oilor, conștiincios; și de la el am înțeles că pentru a fi conștiincios trebuie să fii ca Stănică, prost, nu șmecher, puțin și imposibil de păcălit ca cei doi dulăi care-l păzeau și care păzeau și oile, îngrămădite acum în petecul de umbră lăsat de Zidul istoric și care încet-încet se retrăgea într-o parte silind și oile să se miște după mutarea lui... doar câinii rămânând vajnici, neiertători
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
după mutarea lui... doar câinii rămânând vajnici, neiertători, în vipia soarelui... L-am întrebat dacă îl văzuse cumva trecând pe agronom, nenea Lache, așa, mai mult ca să spun ceva. El scoase un sunet scurt, gâjâit, care putea fi o negație. Dulăul din stânga lui, care era negru, înaintă spre mine un pas, mârâind. Stănică îl apăsă de grumaz cu ciomagul și câinele se retrase la loc. Și stai acilea până pe-nserat? am întrebat. El aprobă, tot așa, gâjâind, dar altfel ce putea
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
și gesturilor absurde ca și naratorul. Uneori, din conversații aparent lipsite de sens se ivesc posibile răspunsuri la obsedanta întrebare "cine sunt eu?": Am înțeles atunci că pe femeia aceea o tulbura vanitatea câinilor și m-am simțit ca un dulău care, privindu-se în oglinda de la cuier, se descoperă din întâmplare bărbat." Dialogul cu vânăta este de-a dreptul savuros, prin amestecul de seriozitate mimată și de umor absurd, demonstrând, o dată în plus, abilitatea scriitorului de a născoci "greguerías" (termenul
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
cu dimineața în cer/ Priveam crucificările pămîntești/ fără să simt durere/ Mîncam fără să-mi fie foame/ Beam fără să-mi fie sete/ Iubeam fără să doresc/ Ochiul meu plîngea fără lacrimă/ Rîsul meu rîdea fără inimă// Mă plimbam/ printre dulăii dezlănțuiți/ ai misterelor/ SINGURĂ/ ca un clopot" (Am visat). Pactul cu existența e rupt, printr-o extazie mîntuitoare, printr-o comunicare cosmică în cadrul căreia individul se livrează, fără de regret, universalului: "M-am așezat lîngă tine, viață/ Dar tu nu voiai
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
se ajută, se sprijină și se consolează reciproc. În schimb, Mite nu reușește să se lege pentru totdeauna de ceva sau de cineva. Amușină, ca un câine mare, mușcă sau schelălăie pe drumurile vieții, privește uneori cu ochi injectați, de dulău turbat, ori se gudură pe lângă o nouă fustă, cu speranța că aceasta va cădea cât mai grabnic. E un animal, deocamdată, fericit, cu atâția pumni încasați în ficat sau în figură, dar cu un tonus foarte bun; un fel de
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
zăpadă. Sufla un vânt siberian, iar la vreo trei kilometri se vedeau luminițele cătunului. -Da, nu e departe, a murmurat Haralampy disperat, nu e departe... Înaintam pe-un drum desfundat, iar primele semne de viață ni le-au dat trei dulăi lătrând serios și responsabil din ce în ce mai aproape de noi. Ne-am prefăcut că nu pricepem despre ce este vorba, doar Haralampy a găsit o piatră și a azvârlit-o spre ei. Urmarea ? Noroc că am dat de nișe copaci și ne-am
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
aceștia, de compasiune, lăsându-se pe patru labe la vederea bietelor, scheleticilor javre. Hrăniți, ocrotiți de mizerabilii cetățeni ajunși ei însiși să ducă o viață de câine, asociindu-se cu nefericitele patrupede, păzindu-le cât pot de juvățul Marelui Hingher... Dulăii, cotarlele, maidanezii, clasa proletară ce latră, substituită, se gudură recunoscătoare, pe lângă cealaltă clasă, treptat aliată... Mai mult chiar, simțul proprietății, de care dl. Iliescu zicea că este un moft (mă întreb, ce-i aparține dumisale, de fapt?!), câinii solidarizați de
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
cu Desdemona latră de răsună cu noi cu tot vizuina noastră de lângă țeava de apă prin care aflăm tot ce mai face Ifi în vizuina,... în casa ei. Chiar. Ce-o mai fi făcând? Victorița n-a apucat să vadă dulăii. Și nici să nu-i vadă, care cumva, de răi ce sunt... Ea n-are experiență, n-are cum; de unde să știe ea că a venit alături la vecini, niște pesionari, poștașul, cu pensia, ca și la Ifi, care-mi
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
moment dat, când labradorul favorit al cuplului dictatorial a început să mârâie amenințător, secretarul CC al PCR, membru al cercului intim al puterii, principalul aghiotant al Elenei Ceaușescu la Comisia de Cadre a PCR, deci Emil Bobu, s-a adresat dulăului cu cuvintele: “Fiți cuminte, vă rog, tovarășe Corbu!”, scria Tismăneanu, care completa apoi: “Mai lipsea să-l numească «mult iubit și stimat »”. Ceaușescu a ținut enorm la cei doi labradori ai săi, Corbu și Sarona, de care era nedespărțit. De
Ponta îl compara pe Emil Boc cu Emil Bobu. Vezi povestea lui Bobu şi asemănările dintre cei doi () [Corola-journal/Journalistic/45551_a_46876]
-
și măgarul, ars în întregime, cu răgete înfiorătoare... * Era prin 1952. înalta doamnă a vrut să vadă mănăstirea la care nu erau lăsate să intre femeile; el, care o însoțea, era tânăr ofițer, purta uniformă de locotenent și împușcase doi dulăi care păzeau mănăstirea, din cei opt, ori zece, câți erau, dar lui i se făcuse milă și nu îi împușcase pe toți. Pe o piatră era scris că nu avea acces nici o femeie, iar înalta doamnă - îi zic acum -, care
Maxime și minime by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7685_a_9010]
-
apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sufocat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemișcați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească, dar și cei trei combatanți. Deodată, însă
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
și altfel de măsuri: Grădina a fost închisă publicului, pe un timp nedeterminat. Chip în care nedoritele bestii vor fi nevoite să se mănânce între ele, până la disparițe sau să devină ierbivore. Atunci, prin găurile din gard vor pătrunde doar dulăi comunitari, vaccinaț, dotaț cu zgărzi. Și tot astfel, într-o luminoasă zi de februarie, cu chiciură pe crengi și sclipitoare nea sub tălpi, Grădina Botanică din București își va redeschide porțle, pietonii supraviețuitori vor reintra, contra unei modice taxe, purtându
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
și începea să învârtă din nou manivela proaspetei cutii cu iluzii. Pentru mine, copil fiind, urmarea filmului era palpitantă... Trebuia neapărat să văd ce avea să mai pățească eroul, un june poet sărac, stând în patru labe lângă cotețul unui dulău și împărțind cu el osul... Dar punctul de atracție al urbei și loc de întâlniri de tot felul era La Monument, monumentul înălțat în cinstea eroilor din primul război mondial. Un soclu de ciment pe care trona un vultur de
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
din pământ ca degetele unor copii roșii tremurătoare ca flăcările din infernul pomenit în groaznicele sudălmi ale bătrânului căruțaș ca flăcărui țâșnind din cărțile negre ale vecinului nostru diacul lalele roșii limbi de câini biciuiți de arșița anotimpului ori de dulăi îngropați mai demult în fundul grădinii. Le tai cu un cuțit de bucătărie. Foșnesc inutile ca vaietele penitenților. Cui să le mai dăruiești acum când toți ai casei s-au mutat sub pământ? Pe masa de piatră din curte se odihnesc
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
români. De cîte ori încercau să pornească asaltul, nemții erau repede culcați cu burta la pămînt. Noaptea tirul continuă. Doar din timp în timp, cînd li se năzărea cîte o luminiță în tabăra adversă, soldații trăgeau înfuriindu-se brusc, ca dulăii care latră în somn. Spre mijitul umed al zorilor, artileria se porni din nou. Pereții tranșeelor se surpau de parcă pămîntul ar fi fost scuturat într-un ciur. Obstacolele de sîrmă ghimpată erau zmulse ca scaieții. Dușmanul nu putea fi văzut
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]