20,245 matches
-
I-auzi, zahăr în cafea!!! Blasfemie!!!:P probabil că țineai cană cu degetul mic în aer Măcar ți-a fost învățătură de minte :P. Înseamnă că dacă ai bea din cafeaua mea te-ai otrăvi instantaneu. Mierea nu-i la fel de dulce Asta e reclamă la Starbucks? Ce frumos mai dansează cuvintele tale prin zâmbetul meu... mie îmi place cafeaua foarte mult. uneori modul cum arată în ceașcă mi se pare artă.. ) @Mihaela, nu, nu m-au plătit nici Starbucks, nici Apple
Ispitirea cafegiului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82528_a_83853]
-
habitus este acea sensibilitate dobândită din familie (cei 7 ani de acasă). De-a lungul vieții, datorită modului în care am fost crescuți, decidem, excludem ori acceptăm anumite obiceiuri. Așa cum reiese și din comentarii, părinții te învață să mănânci gras, dulce pentru a deveni grasă și frumoasă. Interesantă este asocierea de acum înainte cu clasa. Majoritatea celor care au obiceiuri alimentare proaste fac parte din clase muncitoare ori de mijloc inferioară. Banii nu cumpără sănătatea, dar cu siguranță fac accesul la
Crescuţi cu zăhărelul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82578_a_83903]
-
Lumea Amăgitorului 1. Am uitat cum e, pe dinăuntru, burta înstelată. Tot ce-mi amintesc e că semăna cu o biserică, una de cretă, cum sunt bisericile de cretă din dobrogea. Era ca o capelă mică, dulce, cu o cupolă invoaltă. Cînd zic dulce, mă refer la zahăr ars. Era o capelă care a înflorit peste noapte, a irizat peste lumea noastră, pămîntească. Arc cu arc s-a țesut bolta - și ea a fost unicul meu cer
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
Am uitat cum e, pe dinăuntru, burta înstelată. Tot ce-mi amintesc e că semăna cu o biserică, una de cretă, cum sunt bisericile de cretă din dobrogea. Era ca o capelă mică, dulce, cu o cupolă invoaltă. Cînd zic dulce, mă refer la zahăr ars. Era o capelă care a înflorit peste noapte, a irizat peste lumea noastră, pămîntească. Arc cu arc s-a țesut bolta - și ea a fost unicul meu cer, unicul cer de care îmi aduc aminte
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
și cînd ar fi spus: Hai, ghidi-ghidi, ieși afară, ghidușule! Dar eu nu mă dădeam înșelat. Dar eu nu mă dădeam dus. Stăteam acolo, chicotind, cu genunchii la gură și nici nu visam să ajung bărbat. Lumea Amăgitorului (2) 1. Dulce otravă Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața mea e dulce otravă. Amară melasă. La ce sîn io am supt? Ce piept m-a hrănit? La ce burticică am gîngurit? Viața mea a curs din mine în afară
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
mă dădeam înșelat. Dar eu nu mă dădeam dus. Stăteam acolo, chicotind, cu genunchii la gură și nici nu visam să ajung bărbat. Lumea Amăgitorului (2) 1. Dulce otravă Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața mea e dulce otravă. Amară melasă. La ce sîn io am supt? Ce piept m-a hrănit? La ce burticică am gîngurit? Viața mea a curs din mine în afară. s-a făcut alții. S-a făcut fiul meu. s-a făcut o
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
târnui când îndrăzni să-și repete a doua oară cererea și-l alungă din ogradă, cât de măgădău era. Gicu se duse glonț la casa lui socru-său, făcu nunta într-o săptămână și după petrecerile și bairamurile cu miez dulce ale primelor zile de după nuntă, ieși într-o dis-de-dimineață cu sapa pe umeri, cu gândul bun să se ducă pe postata lui taică-său, care în gândurile sale îndărătnice și atotstăpânitoare era de acum a sa și să curețe de
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
mi-s cît niște eleganți Greoi elefanți Porniți către tine cu trompele-n sus Ce-l poartă în spate pe blîndul nostru prieten Isus Emil cel Debil P.S. Pupeuri pe dalbele-ți pneuri, Pupoaice pe caldele tale pulpoaice, Pupane pe dulcile-ți rane, Pupeice de cinci copeice, Pupandre pe visele-ți tandre, Pupoase să-ți între în oase, Pupile să ai sub lentile, Pupele-ntre patru dantele Ascunse și unse și-n spume preagrele, Pupoaie ce-ncet te îndoaie, Pupiste-n batiste
Cîntecel de hobbitoc by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10901_a_12226]
-
lăsat în mine moartea și ce dor de viitorul ei nemângâiat. Extazul Extazul fierbinte-al iubirii vestea rănirii în fire Iluminarea împărtășirii luminii și sângele adăugat din potire... Pâinea și Vinul mirezmele Crinului! afirmarea Destinului Faptul în Sine Uimirile! Cântec dulce Este o deosebire clară e-o excepție ciudată între ce nu va mai fi și ce-a fost odinioară. S-au dus cântecele dulci și romanțele de țară Ne vom înmulți ca iarba din pusta maghiară. Eu voi bate fierul
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
sângele adăugat din potire... Pâinea și Vinul mirezmele Crinului! afirmarea Destinului Faptul în Sine Uimirile! Cântec dulce Este o deosebire clară e-o excepție ciudată între ce nu va mai fi și ce-a fost odinioară. S-au dus cântecele dulci și romanțele de țară Ne vom înmulți ca iarba din pusta maghiară. Eu voi bate fierul poeziei ca o sabie de sânge Și nici cel puțin a plânge nu voi mai putea plânge! Va fi totul programat de același creier
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Unicul Turn La dreapta cu stolul acela de stele în față un cârd de rațe de aur din bălți ne păreau pe care urma să le împuște acest nebun. Simțeam cum se lasă seara cum adie o boare peste umerii dulci ai femeii-copil umerii mei și pleoapele lui i-au învelit trupul crud plângându-mi deșertăciunea și-n plus dezastrul pe care-l simțisem prelins în mine din sufletul nepotrivitului chip din lampă un ciob de lumină aici jos pe pământ
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Emil Brumaru O, va veni o vreme cînd o să trec pe stradă, Aplaudat de-o șleahtă de Doamne dulci, superb Și indolent în droșcă, prinț gras de mascaradă, Ținîndu-și mîna-n plușuri și mestecînd zăpadă În timp ce-n țeasta-i caldă fluturi bezmetici fierb. Și-atunci c-un deget lenș te-oi cere din mulțime Să te-mpletești pe roata cupelei
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
Emil Brumaru Dulcea mea prietenă din rouă Lasă-mă să-ți fiu prieten lin în lumina caldă care plouă Sufletul tău moale ca un crin Fața să ți-o mîngîi trist cu fața Mîinile cu mîinile să-ți prind Cînd sporește-n ceruri
Draga mea înamorată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11275_a_12600]
-
Emil Brumaru . , Doriți ceva?", ne-ntreabă. Noi dorim Să se desfac-aprinse la bluzițe Și sînii lor cu bumbeleu infim Și iz de leuștean și romanițe Să ni-i cedeze dulce să-i iubim. Sînt chelnerițe blonde printre șprițe. , Doriți ceva?", ne-ntreabă. Noi dorim! Și discutînd cu ele gogorițe Și bazaconii, după kilul prim, Le-aplaudăm cînd fac din șolduri fițe Și cu delicatețe le ciupim Pe chelnerițele de printre
Sînt chelnerițe blonde printre șprițe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11430_a_12755]
-
îmi atingeau timpanele și, după ce șerpuiau prin trompa lui Eustache, îmi explodau în creier, în sărmanul meu creier, din care se prelingeau apoi picături delicate de sudoare însângerată. Urletele lui Liiceanu, absorbite de picăturile acestea, se preschimbau într-un clipocit, dulce și bălos deopotrivă: "Ai să vorbești la lansare,lansare, lansare... " - "Nu vreau, o să fie cald!", am apucat să spun, înainte ca brațul lui, devenit între timp mandibula unei călugărițe (Mantis religiosa), ca aceea care stă pe pieptul insului cu mitră
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
îs, prăpădită vită de povară. Fără să clipești, piezișă privire, întotdeauna din ce în ce mai rău, urma alege. Parcă-i sfârșitul lumii: în creierul nopții, cum poate să fie luna asta caldă ca mintea coaptă. III. Mort de vis Când somnul era mai dulce slavă Domnului, slavă Domnului, am mai venit pe pământ am mai venit pe pământul plin de belele ca inima de piatră să-mi fie. De-o fi, o fi mort de somn și beat mort de vis una peste alta
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
ghicitoare Cu inima îndoită azimă, puțin lipsește cavalerului rătăcitor în balamucul și-n dus-întorsul minciunilor gogonate mai mare daraua decât ocaua în lupta pe viață și pe moarte. Vezi, am dezlegat o enigmă, o ghicitoare când somnul mi-era mai dulce. XXIX. Ca zmeul Fructul oprit al marii iubiri strâmb, amarul răspuns al șoarecelui de bibliotecă de jur-împrejur în tăcere darul naturii ca zmeul în noaptea adâncă daraua mai mare-i decât ocaua și-i mare pedeapsă ranchiuna ta mare. XXXI
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
de moarte-al iubirii cândva, a ajuns în fața patului chiar cu umbra-i bicefală; asta-i cu cântec, asta-i bună! XLI. La urma urmelor Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard înainte de vreme nici măcar când somnu-i mai dulce și-i obosit îngerul păzitor; pleacă îndată de-acolo, făr' de rămas bun, fără un sfanț, desculț în jilav-fierbintele deșert și adevărul iubirii va ieși la iveală la urma urmelor. XLIII. Nici măcar otravă, la frageda-ți vârstă De pomină-ai
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
de contaminări reciproce. în tot, Marius Tupan poate fi considerat un promotor cu acest roman, Rhizoma, bine strunit între toate extremele între care se aventurează cu bună știință. Autorul a scris cărți bune, romane, dar mai ales proze scurte (în ,dulcele stil învechit"). Rhizoma mi se pare de departe mai importantă.
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
Emil Brumaru Incomparabilei Profira O, servitoare, dulce servitoare Din îngereasca mea copilărie, Îți miroseam cu lăcomie fusta Plină de purici din bucătărie Și-ți căutam chiloții sub saltele Ca să le sorb cerescul lor parfum, Cu nara dilatată, cu ochi umezi, Cu inima făcînd trans-bara-bum! Sutienul tău mototolit
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
le sorb cerescul lor parfum, Cu nara dilatată, cu ochi umezi, Cu inima făcînd trans-bara-bum! Sutienul tău mototolit și acru, Ham pentru țîța grea de arpacaș, Îl sărutam, mi-l potriveam cu cîrpe În magazii obscure de la Iași. O, servitoare, dulce servitoare, Cînd adormeai în terfe și sudori, M-apropiam de tine cu sfială Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori. Aveai mamela bleagă cît ceaunul Și la mijloc cu sfîrcul urduros. Ți le-am zărit pe geam într-
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
știut c-o să mă doară Sufletul atît de tare Fiindc-am scris tot într-o doară Despre sîni gură picioare Ele erau părți prea sfinte Ca să le ating cu gîndul Trebuiau albe veșminte Nu cuvinte ca pămîntul Și-o-nchinare și-o-nălțare Izvor dulce-n rouă clară N-am crezut c-o să mă doară Sufletul atît de tare...
Improvizație pentru Absurdica by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11743_a_13068]
-
să nu trăiască cu sufletul pustiit de dragul copilei ăsteia, căreia o să-i scot eu actoria din cap și fițele de vedetă înainte să se apuce de meseria asta nesigură și primejdioasă! - Vino la tanti să te sărut, iubită mică și dulce, hai să luăm o fantă de la chioșc, are tanti șnițel și pilaf acasă și, dacă zici că vine Tanța, să fac diseară niște clătite, ce zici, Cristinica, puiuță? Ce-o surpinde și-i ia somnul în câte o noapte, în
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
ursirea de prăpăd! încrîncenarea firii eu știu că-i trecătoare și contemplînd ninsoarea aievea parcă văd prin sită cum se cerne făina viitoare. C-așa-i omătul pururi, ori cade-ncetinel, ori hohotește amplu în leagăn de vîntoase. E și făina dulce, și lamă de oțel în care se retează dorințe dușmănoase. Parodia, în fine, după Maiakovski obligă fanfara tumultuosului poet să celebreze un eveniment derizoriu - cumpărarea unui bec electric: De dorul luminii cu sufletul plin pășesc prin mulțime discret în al
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
mai alb ca zăpada; pe solzii luminoși ai culorilor pe unduitoarea piele a șarpelui scheletul calcă, a ajuns cu oasele pieptului pe cornul din fruntea reptilei. Mandibulele se deschid și limbile zvâcnesc în afară, se prefac în șerpișori de apă dulce, verzi și aurii - copilul ieșit din traistă doi câte doi îi înghite. Se-ntinde cât scheletul. într-o clipită, oasele toate se desfac. Le pune în traista unde el a fost strâns de puterea ascunsă a oaselor, o trec în
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]