668 matches
-
Jessica l-au găsit puțin mai devreme, pîndind la capătul șirului de case lipite unele de celelalte. Bomba V, prin ale cărei mutilări colindă în căutare de pradă, a distrus patru locuințe, exact patru, precisă ca o operație chirurgicală. Miroase dulceag a lemnărie prăbușită înainte să-i vină vremea, a cenușă bătută de ploaie. Cordoane au împrejmuit locul, o santinelă tăcută s-a tolănit pe pragul unei case intacte, de lîngă care încep dărîmăturile. Nici Pointsman, nici soldatul nu lasă să
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
Accidentul. Lucru la fel de valabil, de altfel, și în ceea ce privește absența unei analize aplicate a relației (una plină de intenționalități și intertextualități secrete) care există între De două mii de ani și Jurnalul propriu-zis. Cum trebuie, odată pentru totdeauna, corectat și portretul clișeizat, dulceag, de victimă ingenuă, al lui Sebastian, cel care, în realitate, după ce a fost secundantul lui Nae Ionescu pe pagina întîi a Cuvîntului și după o pauză de „simplu particular”, a devenit „negrul” lui Pătrășcanu, redactînd și stilizînd - conform unui program
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
lecuire oarecum a frustării, de-a spune nu. Mai în barbă, Cănuță, trecând direct la fapte fără înțeles pentru restul semenilor, mai răspicat, Popa Duhu. Personajele prozei lui Caragiale își încheie, de obicei, proiectul de viață într-un absurd mai dulceag (dl. Lefter, bunăoară) sau mai zguduitor. Cănuță, consecvent întoarcerilor lui bruște din drum (chiar și de pe cel fără întoarcere...), demonstrează, de la început până la sfârșit, că se poate și așa. Altfel decât toți ceilalți. Popa Duhu, la rându-i, pune carne
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
și el, la rându-i, cu pârguita povară a creației sale de maturitate, creanga de aur plină de rod, a marii generații lirice afirmată în istoria literaturii noastre cu puțin înainte și după război.“ (p. 366) Gâlmele acestea de frază dulceagă căreia îi lipsește direcția unui gând dau grosul foiletonului. Papadima nu are concizie în expresie și nici concentrare în gând, de aici senzația că se înconjoară de arabescuri lexicale care au asupra cititorului un efect soporific: o plictiseală lucie pe
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
pînă acum flăcările de la gura armelor automate dincolo de cîmpurile de instrucție ale armatei sau de timpurile vînătorii. Nu știu dacă detunăturile v-au mai fost cunoscute în afara sunetelor casnice, habituale. Și tot așa, nu știu dacă ați simțit vreodată mirosul dulceag al sîngelui împrăștiat pe trotuare. Dumnezeu știe dacă m-aș fi gîndit vreodată, la vîrsta asta, că există o Moarte pe care s-o împrăștie cei care vorbesc tot românește. În seara zilei de 21 Decembrie, s-a tras prima
Ce spunea Ungureanu la Revoluţie. Citeşte un reportaj scris chiar de actualul premier () [Corola-journal/Journalistic/45734_a_47059]
-
estetice ale Almei doar expresia complexelor de inferioritate ale unei "muieri cu toane". Scriitoarea Claire Goll credea că cine se căsătorește cu Alma este condamnat la moarte, Elias Canetti își amintește de făptura ei uriașă, invadatoare, împodobită cu un surîs dulceag și cu ochi mari, albaștri, sticloși. Cînd farmecele au început să pălească, Alma își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de struț, semănînd ba cu un d'Artagnan, ba cu un travestit, sau cu un armăsar înhămat
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
pe care, dincolo de Ocean, tânărul Dickens tocmai începea s-o pună sub lupă. Marea invenție a epocii constă în cristalizarea unui stil al relatării directe, al refuzului implicării pasionale, oricât de crude, chiar bestiale, ar fi fost evenimentele narate. Stilul dulceag al romanului sentimental e îngropat pentru totdeauna, deși temele sale - dispariții misterioase și reapariții improbabile, crime absurde și explicații fantasmagorice, violențe sadice și salvări miraculoase - supraviețuiesc mareei inflaționiste care continuă să scalde țărmurile literaturii populare. Marele câștig al epocii constă
Hard-boiled by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5197_a_6522]
-
te văd cam timid, m-am repezit eu la el... hainele jos să ne simțim bine... un mare pictor van Dongen ăsta...", cu toate că eu personal nu mă dau în vînt după el, e prea agresiv și în culori și prea dulceag în compoziție. Și spre uluiala celor doi care rămăseseră încremeniți, eu eram deja în chiloți și sutien și m-am repezit la MD s-o sărut în fața prințului sau ce-o fi fost, spaniol. Acum, cînd revăd scena, mă pufnește
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
relatare riguros obiectivă ("Ci a mea maximă-i au să tac de tot, au să nu cruț nimic. Giumătate a grăi adevărul ar fi de prisos"), el smulge cu brutalitate Blajului acel văl de aură poetică obișnuit în atâtea evocări dulcege, Blajul de la mijlocul veacului XIX apărându-i ca un "iad și Sodomă unde numai fărădelegile, poftele de izbândă pentru închipuitele strâmbătăți, ura și clevetele cu minciuna împărtășesc. Au nu aceasta-i împărăția Dracului în miniatură sau modelă?" Cipariu nu este
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
despre "spaima de cuvinte și consecințele ei asupra poeziei românești". Citînd exemple grozave, a demascat "alergia irațională față de anumite părți ale limbii române" și "pudibonderia" cenzurii. "Spiritul logic" e frate bun cu "spiritul pudibond", a mai zis Doinaș. Iar "spiritul dulceag" și "optimist" e văr bun cu ambele. Spiritul de suspiciune" le tutelează. Există un "complex de subversivitate". În încheiere a cerut libertatea de creație. Ioan Alexandru, vorbind ca un popă din amvon, cu o gesticulație patetică și cu un limbaj
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
iar îngerul, un Laokoon abil, se smulge dintre șerpi printr-o sforțare lentă, nevăzută, cu ochi distant, șiret și trup în somnoroasă răsucire. Deși e net și apolinic (un filigran de contraforți), roiuri vorace de țânțari îl pasc ca pe dulceagul hoit. Cu nemiloase guri de orhidee, el prinde-ușor și-ngroapă-adânc. Ei Roua cerului l-au botezat, căci soarbe și silește soarta. Se simte-acum o lamă umilită-n clei, o ramură acidă-n trândavul sublim sau poate-un zimbru magic care paște
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
armelor care făcuse două războaie mondiale, - fiindcă-l apucase și pe-al doilea, scos din rezerva la repezeala ca si cum ar mai fi contat ceva pe cîntarul crunt al războiului: ...și că încă de pe atunci, de prin 1941, făcea poeziile lui dulcege amintind de sfîrșitul secolului trecut, cînd lirica eminesciana îi buimăcise pe ațiți sentimentali confundînd poezia cu clișeele muzicii ușoare... Într-o zi, după ce adusese al șaptelea, sau optulea șir de poezioare mă luase de-o parte, - poate și pentru că, dintre
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
galeșă romanță. Melodia tărăgănată și scîrțîită a vreunei caterinci. E - schimbînd instrumentul... - coarda pe care o ciupește Bogdan O.Popescu în recentul volum Mașinăria de uitare, apărut la editura Național. Sînt versuri de chemare, amestecate, și mai bune, și mai dulcege, cum se nimeresc, îndeobște, în dedicațiile cîntate de romancero. Mesajele lor se șterg și se pierd în conul unei pîlnii înguste, ca o clepsidră tăiată la mijloc. Așa că între jumătatea ei care dă și aceea care primește intră, din construcție
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
în străinătate. Din ele se desprinde portretul unui spirit erudit căruia știința teoretică nu i-a atrofiat flerul limbii. Așa se face că istoricul are un foarte eficient dozaj al limbii de care face uz. E miezos fără să fie dulceag de arhaic, alternînd precizia terminologiei savante cu mustul vocabulelor pitorești. De aici și senzația stranie pe care o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești și de obscuritatea fumurie
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
motivați de afecte obscure, dar în primul rând de o crasă lipsă de gust și de cuviință, contestă monumentul. ŤSeamănă cu Elena Ceaușescu!ť, ŤNe facem de râs!ť. Ne trebuia un bust convențional, ca în Cișmigiu, ceva banal și dulceag, o făcătură de protocol, pe gustul mâncătorilor de sarmale. Ziarele noastre preiau euforic scandalul..." ? La fel de tranșant este, în editorialul său din revista ARCA (nr. 7-8-9/ 2004) redactorul-șef al publicației, poetul Vasile Dan, care atacă altă problemă delicată, de data
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
ascuțit la limbă". Înarmată cu un memoriu, Aurora ceru audiență prințesei Hangerliu, după ce în prealabil vizitase pe madam Pomponescu și alte personalități feminine. Aurora făcu impresia cea mai bună din cauza fizionomiei ei fără atracții. Afară de aceasta, uza de un mod dulceag și plat de a adula, care ar fi scandalizat un om de spirit. Dar aceștia sunt rari, mai ales printre femei. Aurora vorbi astfel doamnei Pomponescu: - Soțul dumneavoastră, care este unul din marii bărbați aineamului, de care toți suntem mândri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
munți, stă în boxa lui liniștit, îmbrăcat într-un frumos costum național. Publicul din sală îl soarbe din ochi, văzând în el nădejdea acestui neam prea mult umilit de vitregia partidelor politice. "Acuzatul" (?!) are frumusețea aspră a voinicului, nu efeminarea dulceagă a generațiilor culcate în puf. Fața lui bătută de soare evocă secerișurile și vânturile drumurilor de țară, vocea lui e bărbătească și hotărâtă ca a flăcăilor încercați în lupta cu glia" etc. Gazeta defavorabilă scria însă așa: "Procesul ale cărei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care cădeau frunze bătute de un vînt de toamnă. Toate acestea rămăseseră pentru că aminteau mai puțin de doamna Thaw decît ar fi făcut-o îndepărtarea lor totală. în prima zi de cursuri la școala de artă se trezi în mireasma dulceagă ce emanase odată din cadavrul vîrît în sicriul de pe covorul din fața șemineului. îi luase două-trei săptămîni să dispară, dar el îl regăsea cînd intra pe neașteptate în încăpere, deși era conștient că acum era mai mult ca sigur ceva fantomatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
închisă în față cu nasturi din care cutele îi înfășurau corpul ca liniile imaginare ale latitudinii. — Noapte bună, Greta, zise cea mărunțică. Noapte bună, băiete, și se depărtă. Cealaltă îl luă de braț. Nările îi fură izbite de un parfum dulceag și ieftin. — Ai casă? întrebă el. — Bineînțeles că am. — Vrei să luăm un taxi? — Mda. Hai să fim eleganți. Făcu semn unui taxi care se apropia și, simțindu-se stăpîn pe situație, îl urmări cum trage la bordură. Se urcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cum o soarbe. Prima înghițitură îi dădu o senzație moale și anesteziantă, apoi rece și lăptoasă, după aceea subțire și pișcătoare ca menta, apoi amară ca ginul, apoi groasă și caldă ca o ciocolată, apoi ascuțită ca lămîia, dar la fel de dulceagă ca o limonadă. Sorbi din nou, și cursul senzațiilor erau diferite, pentru că în vîrful limbii avea gust de coacăză în amestec cu un sirop de tuse pentru copii la mijloc, iar spre gît dădea senzația de sos de friptură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu securea capul cât un butoi și-l rostogoliră mai departe. Un sânge albăstriu și gros împroșcă pe gâde. Apoi începură să reteze halci întregi din spinare. Carnea era sticloasă și tremurătoare ca piftia, dar ceva mai închegată, și mirosea dulceag. Nici un os nu o străbătea, dar pielițe și ațe sidefii o țineau la un loc ca într-un năvod lucitor. O puseră la fiert în oale de lut, pe pirostrii. Mâncară din ea cu toții, afară de popă, care ghicea iar o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
este pace și lui D-zeu îi place" sau "Păunașul codrilor spunemi de cine mie dor". Curcanul era burduhănos și plin de jeg ca acordeonistul țigan Marinache, care făcea pe orbul în tramvaie, asurzindu-i pe călători cu aceleași valsuri dulcege de la râul Colentina la Dristor. Ținea ochii dați peste cap, așa-ncît între pleoapele îngroșate de conjunctivită se zăreau două dungi gălbui, ca de fildeș, și nu-i deschidea până nu dădea colțul străzii din stația unde cobora. Doi ochi de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai statură puțin de vorbă, ținîndu-se de amândouă mâinile, la poarta casei de pe Silistra. Păreau că se află adânc pe fundul unui ocean, și că stelele sânt doar reflexele valurilor sub o lună din altă lume. Leandrul din curte mirosea dulceag și amețitor. Se mai sărutară o dată, abia atingîndu-și buzele, și fata intră în curte. În cușca lor de sârmă, păunul și păunită picoteau pe cîte-un ciot de lemn. Marinache se înfoie în somn simțind trecerea fetei, dar gâlgâitul i se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
complet verde, fără zgrunțuri, fără scofâlceli, para - galbenă și lucioasă, nemaiavând, de fapt, dintr-o pară decât forma țuguiată. Cea mai misterioasă era vânăta, neagră de tot, sinistră, umflată... Dar și mai misterios era mirosul de pelicanol, pasta aceea chimică, dulceagă, care ți se usca pe degete. Tot din hârtie lucioasă făceau lanțuri, covorașe, câte și mai câte... Pentru Mircea, toate astea erau un chin, și nu numai ele. Caietele și cărțile trebuiau îmbrăcate în coperți de plastic sau de hârtie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
magic, verde intens, care se aprindea deodată sau murea încetișor când roteai de butoane. De obicei Mircea asculta, în camera lui, la ora șapte în fiecare seară, emisiunea "Bună seara, copii", câte o mică poveste spusă cu o voce ciudată, dulceagă, gata să te adoarmă. Restul programului nu-l interesase multă vreme: vorbărie și muzică, muzică și vorbărie. La prânz era emisiunea "Vorbește Moscova", unde se dădea multă muzică populară, cânta Angela Moldovan " Mi-am făcut bundiță nouă" și-aproape-n fiecare zi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]