658 matches
-
era doar pentru bărbați. Epilatul era un ritual feminin colectiv. De două ori pe lună femeile Kazanci se adunau În living ca să se epileze pe picioare. Mai Întâi topeau pe plită o bucată mare de ceară care răspândea un miros dulceag, ca de bomboană. Apoi se așezau toate pe covor și Își Întindeau substanța aceea fierbinte, lipicioasă pe picioare, pălăvrăgind tot timpul. Când ceara se Întărea, o Îndepărtau. Uneori mergeau toate la hamam-ul din zonă și se epilau acolo pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
eu, afectuoase - ale fiului. Poate că ar trebui să pun la loc În cartea mea o frază pe care am scos-o: „Pe toată durata copilăriei mele, am fost Îndrăgostit de tata“, dar am avut dreptate s-o elimin. E dulceagă și simplificatoare. Mă Întorceam acasă și mă cufundam În Contributions to Psycho-Analysis a Melaniei Klein, o culegere de articole care nu fusese Încă tradusă și pe care o comandasem la Galignani, dobîndind cu ocazia asta un vocabular englez care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care ți-a frânt inima. Și cum merge cu scrisul? — Mă lupt cu o scenă de dragoste, nu știu cât de departe să merg cu ea. — Șochează! Oricum, toate scenele de sex aduc a pornografie! — Știu. Ori sunt prea dure, ori prea dulcege - e greu să găsești proporția corectă. — Dacă vrei părerea mea... treci repede la acțiune, bagă un joc de cuvinte și mergi mai departe, zise el poznaș. — Sam, hai să ne certăm ca-n vremurile bune. — Zi... — Ceva care te scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
combustibil, stații electrice, rețele de canalizare, conducte de aer, punți suspendate, tuburi de toate grosimile, unele roșii, altele negre, coșuri scuipând în atmosferă fuioare de fum toxic, macarale cu brațe lungi, laboratoare chimice, rafinării de petrol, mirosuri fetide, amare sau dulcege, zgomote stridente de burghie, zumzăit de ferăstraie mecanice, lovituri brutale de ciocane pneumatice, din când în când câte o zonă de tăcere, nimeni nu știe ce se produce acolo. Atunci Cipriano Algor spuse, Nu te teme, ajungem la timp, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
foarte mult. Strada nu era pietruită, pământul se desfunda la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă îmbăt și să mă îmbolnăvesc de mirosul lor și profitam de toate zilele cu soare ca să renunț la sculptură, consacrându-mă unei îndeletniciri pentru care eram mult mai înzestrat; trântit între trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ucide. Furtuna pe care o aștept am văzut-o, știu cum arată. Mai întâi cerul se face negru ca un blestem. Apoi vântul devine besmetic. Ridică valurile, dacă suflă pe țărmul mării, sau încovoaie copacii ca aici. Mirosurile par stătute, dulcegi, ca putregaiul, și aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scandalului. Nu vrem să trăim Într-o astfel de lume.“ Dar alți cetățeni din Typical, inclusiv Maggie, au considerat că sculptura era frumoasă și cum nu se poate mai potrivită. A rîs de strădaniile ziarului de a crea o legătură dulceagă Între moartea bunicului ei, care avusese șase neveste și făcuse ceva bulău pentru că o omorîse pe una din ele, cu statuia, ce părea, prin comparație, total nevinovată. S-au organizat demonstrații și contrademonstrații. Maggie, cu Încă o duzină de mame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
stele pe piața căminelor de bătrâni. În antreu erau perdele cu falduri la fiecare fereastră înaltă și un aranjament floral uriaș, pentru care familiile pensionarilor trebuie să fi plătit o avere. Din nefericire, florile predominante erau crinii, cu parfumul lor dulceag ce evoca moartea și descompunerea. — Domnișoara Tyler! O femeie roșcată, încărcată cu bijuterii de aur se repezi la Fran cu tot atâta afecțiune și entuziasm, cât ar fi dovedit față de un inspector de la Protecția Consumatorului. — Și domnul doctor Westcott. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și cel „feminin”, epuizat al culturii europene: „Activismul și optimismul care se degajează din efortul artistic al lui Douglas sînt rezultate ale unei vieți în care civilizația și progresul contează în primul rînd. De aceea spre deosebire de romantismul celălalt sentimental și dulceag, neoromantismul actual (și mai accentuat din cauza ideei de vis, adăugată) este viril și conștient”. Deși tendențios realizat, făcînd concesii „infantile” unui „public încă necopt în gusturile sale”, „Le Voleur de Bagdad” „poetizează aventura”, asigurînd neoromantismului „caracteristice similare clasicismului”. De cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întors și a deschis ușa să plece. Atunci m-a cuprins din nou panica și am mers prin nisip după ea. Când am ajuns la peretele de la ușă, am constatat că era rece, aproape înghețat. În plus, răspândea un miros dulceag, grețos, pe care-l cunoșteam de undeva. Fără să mă mai pot stăpâni, am chemat-o: "Ana". Ea s-a oprit și s-a uitat cu reproș la mine, dîndu-mi de înțeles că imprudența de a o numi îi putea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Audrey Hepburn din Parioli un surâs lipsit de recunoștință. Apoi se Îndepărtă unduindu-se, elastică pe picioarele ei lungi, palidă și abătută, dorită și poftită de mulți, urmărită de privirea libidinoasă a portarului, lăsând În urma ei o dâră de parfum dulceag și dorințe neîmplinite. a noua oră Pe la nouă și jumătate, chipul agentului apăru pe ecranul interfonului - cenușiu ca o stafie din cauza imaginii filmate. Elio Își luă geanta cu discursurile redactate pentru el de Paolo Calvo, scriitor eșuat de romane introspective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bună. Îi propuse un contract pentru Înregistrarea discului unui cântăreț, care cu trei ani În urmă fusese la Sanremo, dar se clasase pe locul șaisprezece: trebuia să contribuie În calitate de coristă. Deși plata era foarte mică, iar cântărețul aborda un gen dulceag și geriatric care pe ea o dezgusta (ea Îl adora pe Billie Holiday, pe Aretha Franklin și Ella Fitzgerald), Emma acceptă, pentru a câștiga experiență. Dispăru În sala de Înregistrări, dar lui Antonio nu-i spusese nimic - după aceea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care bărbații duc o femeie pe care o vor În patul lor. Dar În seara asta ea și tati puteau să mănânce scoici și să se prefacă că sunt logodiți. Îi surâse și se agăță de brațul lui. Îl ademeni, dulceagă, suavă, ca un demon. Hai să lăsăm aici monstrul, i-l plasăm mamei, În seara asta și mâine și duminică, ce ne pasă? Plecăm doar noi doi. Antonio Îi mângâie părul. Avu ciudata impresie că Valentina, fără a-și da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aventurii sale în Insulele Paradisului. Mihordea Roxana, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Supraviețuitorii. Sfârșitul lumii I. Melanie Mă trezeam. Mă uit în jur, totul este acoperit de o ceață densă cu miros dulceag ca o vată de zahăr. Nu știu cine sunt. Nu știu unde mă aflu. Mă ridic și încep să merg. Nicio urmă de viață, nicio altă viețuitoare în jurul meu. Îmi pierd echilibrul și cad. Atunci îmi amintesc totul. Viața mi se desfășoară rapid în fața
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la începutul fiecărei ore, trebuiau să aștepte profesorul în fața catedrei ca să-i spună absenții, și cum stăteam noi doi acolo, după ce-a sunat de ora a doua, așteptând să vină profu’ de mate, deodată m-a izbit un miros dulceag, ca de floare, dar nu chiar, la început nu mi-am dat seama de unde vine, dar apoi, uitându-mă la Iza, am văzut că tocmai își aranjează fusta, vârându-și cămașa albă de pionier pe sub cordon, i s-a dezgolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nimic, în timp ce Marius terminase de mult porția lui și am văzut că se uită la farfuria mea și atunci, numai de-al dracu’, am mai luat o îmbucătură, dar n-am mai simțit gustul de castane, ci numai pe-acela, dulceag, de rom, am continuat totuși să mănânc, în ciudă, înghițind cu greu, iar Marius mă fixa în continuare, așa că am înghițit totul, am adunat cu grijă și restul de frișcă din farfurie, am lins și lingurița, iar când, în fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aromelor. Doar asupra lor. Cu ochii complet închiși, uit de tot restul și-mi concentrez întreaga atenție asupra gurii mele. Și nu simt decât lichidul cald și sărat de pe limba mea. Sare. Asta e una dintre arome. Și un iz dulceag... și... mai există încă o aromă de care devin conștientă în clipa în care sosul îmi alunecă pe gât... E ca și cum în fața mea ar apărea pe rând mai multe culori. Întâi cele aprinse, care-ți sar în ochi, apoi cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dorit Moru. Am dat de o Întindere de apă mai mare decât bălțile de prin părțile noastre și m-am oprit cu gând să-mi potolesc setea. Of, of. Ce mai apă aveau și ăștia! Verzuie, călduță și cu gust dulceag. Moale și cleioasă, precum pământul din jur, stătut și bălos, abia bătut de vânt, nu ca glia din munții mei Înalți și falnici, din care izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-or fi În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de toate cuvintele, așa că au Înțeles. S-au vârât unii În alții, speriați. Unul a mormăit spre mine. - Tu? Krog? Fiind mut, cum să răspund cu glas de om? Am continuat În felul meu, În timp ce Încă mă adăpam cu apa dulceagă: - Sunt Krog. Toiagul Tatălui. Apoi am spus cu glasul tunător: - Krog e toiagul meu de bătrânețe. Sunt Tatăl și vă spun: sunteți niște vânători tocmai buni de ucis! Și atunci, deodată m-am ridicat cu fața la ei. Nu se așteptau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În ultima clipă și unde totul poate să fie dosit, ajungeai să te gândești la asemenea vorbe pe care le meșteșugisem, parcă, pentru oameni cu mai multe fețe. Încă nu răsărise soarele când am adulmecat un miros greoi, adânc și dulceag. Dintre copaci se ridica un bâzâit neîntrerupt și am Început să simt nenumărate pișcături, mai rele parcă decât ale purecilor de acasă, din peștera iernii. Ajunsesem la mlaștină, după cum mă prevenise Vindecătorul, așa că m-am repezit să-mi acopăr trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
astfel să nu-și dea seama că-l iscodesc. Mda. Cel ce răspândea mirosul ăla era un om nemișcat, Înfricoșat peste măsură, dar curios nevoie mare. Simțeam asta din felul În care acreala mirosului lui abia dacă-i acoperea izurile dulcege ale cărnii. Of, of. Omul speriat e În stare de mult rău dacă Îl stârnești, așa că m-am prefăcut că nu-mi dau seama că sunt pândit și am pornit iarăși la drum. Pământul era din ce În ce mai uscat și, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pătrundem În ea. Frânghii din lemn răsucit coborau din copacii cei mai Înalți pe care Îi văzusem vreodată, amestecându-se cu frunze mari cât omul și cu crengi lungi precum brazii; era o pădure umedă, În care florile cu miros dulceag sau de hoit abia dacă vedeau lumina zilei și În care nopțile erau mai gălăgioase decât zilele. Dintre trunchiurile copacilor se ridicau lăstari plini de țepi, pe pământ creșteau frunze băloase și mari, șerpi abia ghiciți țâșneau din bălți puturoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la ușile înalte dinspre balcon. Primul impuls fu să le deschidă și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele și să se lase cuprinsă de razele, încă firave, ale Soarelui din început de zi. Simțea pornirea, dulceagă ca un alint, să mângâie mușcatelel înfoiate, roșii, să muște voluptos din carnea sângerie a ghețișoarei, întinsă covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe după ureche părul blond și a ridicat spre mine o față încruntată. Avea obrajii lungi și netezi, iar urechile, puțin ascuțite, o făceau să semene cu o vulcaniană. — De ce țipi așa? Vorbele ei mi-au trimis în nări un miros dulceag de parfum. Pe urmă mi-am dat seama că mirosul venea de la vecina din stânga, o femeie grasă și machiată cu verde, care privea scena rezemată de pervaz. - Am vorbit ceva mai înainte pe internet și n-ai vrut să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe lista lucrurilor pe care le avea când am găsit cadavrul. N-ai rămas destul cât să parcurgi lista? — Sergentul Vianello s-a ocupat de asta, domnule. — Înțeleg. La prima scăpare din partea lui Brunetti, dispoziția lui Patta deveni și mai dulceagă. — Atunci, nu ai văzut-o? — Nu, domnule. Îmi pare rău, dar trebuie s-o fi trecut cu vederea. Lumina era foarte slabă acolo azi-noapte. Începea să nu aibă nici un sens. Nu fusese nici o bijuteriei În portmoneul lui Ruffolo, numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]