991 matches
-
bătea”vertical laptele până se separa la suprafață untul și jos rămânea ,zara”sau laptele bătut (se mai folosește și în prezent în unele gospodării), - bănieși - locuitori ai cătunului ,Valea lui Ion”din vecinătatea satului Livadia, care aveau meseria de dulgheri, producători de unelte agricole, - bilță - capcană pentru șoareci, - blăcii - unealtă pentru bătutul cerealelor păioase sau fasolii în vederea separării boabelor, care era confecționată din două bucăți de lemn una mai lungă, ținută în mână, de care era legată printr-o curea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
confesională. Economia Nădlacului este centrată pe agricultură, cu o pondere mai mică în industria ușoară și comerț. Industria ușoară se rezumă la sectorul alimentar, textil și de prelucrare a lemnului. O altă latură eonomică o reprezintă micii meseriași: zidari, zugravi, dulgheri, tâmplari, etc. La nivelul orașului există circa 150 de agenți economici, 3 bănci, o cooperativă de credit precum și Trezoreria. Punctul Vamal, unul dintre cele mai importante din România și totodată cel mai traficat, este o altă sursă de venit și
Nădlac () [Corola-website/Science/297094_a_298423]
-
provine din fostul sat Drăguțești, astăzi cuprins în localitatea Cotmeana, județul Argeș. Este datată din anii 1813-1814. Este una dintre cele mai monumentale și reprezentative biserici de lemn din Argeș, ridicată prin participarea unui grup neobișnuit de mare de meșteri dulgheri și cruceri, care au demonstrat aici o bună performanță artistică și tehnică. Dintre detalii se remarcă sculptura pridvorului, portalului de intrare, arcul dublou pe sub boltă și funia mediană sculptată în relief. De notat și numărul mare de inscripții în pridvorul
Biserica de lemn din Drăguțești, Argeș () [Corola-website/Science/321265_a_322594]
-
profilate prin traforuri săpate adânc, stârnind imaginația. Stâlpii sunt și ei sculptați puternic cu fus răsucit, bază și capitel, după model preluat din arhitectura de zid din zonă. Semnificativ de remarcat locul pisaniei peste intrarea în pridvor și semnăturile meșterilor dulgheri pe dosul fruntarului, încă o dovadă a atenției deosebite acordate pridvorului în ansamblul construcției. Toate aceste eforturi de a intensifica emoțiile artistice din pridvor sunt legate de intrarea în biserică și trecerea în spațiul ei sacru închis. Ușa este înconjurată
Biserica de lemn din Drăguțești, Argeș () [Corola-website/Science/321265_a_322594]
-
care au primit pensii totale de 37.000 de lei, adică o medie de 142 de lei. În cadrul C.A.P.-ului au funcționat și ateliere conexe: de tâmplărie, rotărie și fierărie. De asemenea, existau brigăzi de construcții formate din zidari, dulgheri și zugravi care în anul 1964 numărau 40 de meseriași ca: Iosif Limbășan, Ioan și Cornel Stoica, Ioan Murărescu și David Murărescu. "Colectivul" deținea 123 de hectare de pomi fructiferi amenajate pe „"Valea Lupului"” și „"Dealul Brăniștii"”, livezi care nu
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
odată cu construirea barajului și crearea lacului de acumulare de la Bicaz, lăcașul de cult din Răpciuni a fost strămutat la București, făcând parte astăzi din patrimoniul cultural național găzduit și conservat de Muzeul Satului. Demontarea bisericii a fost făcută cu meșteri dulgheri locali, care au și reconstruit-o în muzeu. Numele lor figurează în actele contabile aferente anului transferării. Aceștia au fost: Ursu Vasile, Borșa Ion, Bocancea Gheorghe, Bocancea Ion, Târșa Gheorghe, Bonteanu Gheorghe, Chiorbeja Grigore și Roștioru Nicolae. Unul dintre bătrânii
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
Mănăstirea Dobrovățului"", în „Monumentul”, vol. VI (Ed. Trinitas, Iași, 2005), p. 14-15.</ref> Cu această ocazie au fost înlăturate cele trei turle, iar biserica a fost acoperită cu o învelitoare unitară din tablă de cupru, după modelul din tabloul votiv. Dulgherul restaurator Gh. Balan a refăcut tâmplăria acoperișului, iar pictorul restaurator Dan Mohanu a consolidat pictura interioară, precum și fragmente din fresca exterioară. S-a început restaurarea zidului de incintă, dar lucrările au fost brusc întrerupte de desființarea în 1977 a Direcției
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
mari. Gura foarte protractilă prevăzută cu dinți mărunți pe fălci, uneori și pe prevomer și palatine. Orbitosfenoidele absente. Cele mai multe specii sunt demersale, care trăiesc aproape de fundul platformei continentale sau partea superioară a pantei continentale, la adâncimi de 35-1550 m. Adulții dulgherului mare ("Zeus faber") și probabil adulții unor altor specii de zeiforme se întâlnesc frecvent în zona pelagică sau în apropierea suprafeței apei. Sunt răpitori; se hrănesc în principal cu alte specii de pești, dar și cu cefalopode și crustacee. Puietul
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
arta "rococo"-ului. Pictura sa deschide drumul lui Boucher și Fragonard. s-a născut la Valenciennes, un oraș la granița cu Flandra. Pe 10 octombrie 1684, la două-trei zile de la naștere, este botezat. Părinții pictorului sunt Jean-Philippe Watteau, de meserie dulgher, și Michèle Lardenois. Antoine va frecventa școala hotelieră de pe lângă castelul Saint-Jean. Foarte devreme își manifestă dragostea pentru desen. Părinții viitorului pictor se hotărăsc să-l încurajeze. În 1695 - Antoine Watteau avea 11 ani - începe să lucreze în atelierul lui Jacques-Albert
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
comun. Bărdașii satelor nu se puteau prinde decât la a-i ajuta pe meșterii de biserici, atunci când era nevoie de un nou lăcaș de rugăciune. Meșterii de biserici au împărțit tainele lor în cel mai bun caz numai cu alți dulgheri de biserici din alte părți. Peste tot unde ei activau, aceștia formau o elită distinctă, sprijinită de cler și de mireni, deopotrivă, în misiunea lor sacră. Până spre sfârșitul secolului 18 cheotorile netede, uzual numite și bisericești, nu au fost
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
sub această titulatură. Momentul ridicării bisericii se restrânge astfel între 1740-1745. Bibliografia ne transmite anul 1743, care pare credibil și a fost probabil preluat dintr-o sursă mai veche rămasă necunoscută. În textul pisaniei se disting numele celor doi meșteri dulgheri, Ilie Tulea din Valea Neagră și Ignat. Cu cel dintâi ne putem reântâlni 11 ani mai târziu la Rieni unde s-a semnat peste intrarea în biserica de lemn. Biserica de lemn a satului apare în documentele vizitației canonice a
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
carusel Pompadour”, cu heruvimi și căi de lemn, asortați cu culori luminoase și cu vesminte bărbătești într-un cort de campanie napoleonian. Hotelul are propriul studio de artă și angajează anual un restaurator, tapițeri, un lucrător în marmură și doi dulgheri de la scoala Boulle. În 1965, la cererea președintelui Republicii Charles de Gaulle, Jeanne Augier a supravegheat crearea pentru șahului Iranului a primului palat din țară, la Isfahan, datorită vastei sale experiențe dovedite în amenajarea hotelului Negresco. La moartea soțului ei
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
era extrasa din Ocna Mureșului, Ocna Dejului, Cojonca. Metalurgia fierului și bronzului, prelucrarea fierului și a lemnului, olăritul, țesutul se dezvoltă. Meșteșugarii se grupau în asociații profesionale numite collegia, cel mai cunoscut fiind colegiul făurarilor-collegium fabrum, din care făceau parte dulgherii, olarii și zidarii. Mai erau colegii de aurari, postăvari, lemnari, pietrari, corăbieri, plutași și purtători de lectica. Membrii unor colegii aveau rol de pompieri în orașe, fiind împărțiți în decurii și organizați în colegii de tip paramilitar. Centre importante erau
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
secolele 13 și 14, care au determinat regele Cazimir al III-lea (cel Mare) că în 1340 să acorde drepturi Magdeburg localității Tuchów. Scriitorul polonez Jan Długosz a scris în cronicile sale despre dezvoltarea breslelor meșteșugărești locale: morărit, meseriile de dulgher, fierar și cojocar. Până în secolul al XVII-lea, orașul a devenit bogat din profitul provenit din diferite meșteșuguri, exploatarea sării și comerț. În secolele al XVII-lea și XVIII-lea Tuchów a început să decadă din cauza invaziilor armatei suedeze și
Tuchów () [Corola-website/Science/297824_a_299153]
-
aducă Rusia la rangul de putere europeană. În 1697, a călătorit deghizat că un om simplu în Europa de Vest, în Olanda și Anglia pentru a învață metodele și tehnicile occidentale. A vizitat fabrici, spitale, aziluri și muzee. A lucrat chiar că dulgher pe diverse șantiere năvale pentru a cunoaște tehnică de construire a corăbiilor. Exploratorii ruși au ajuns până în Siberia. Munții Urali, bogați în minereuri, au fost cuceriți și furnizau resurse noi. Petru a văzut că Rusia avea potențial pentru a se
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
se bucură de propriile reguli administrative, legislative, fiscale și militare, precum și de o autonomie reală care oferă libertăți cetățenilor. O cronică din secolul al XVII-lea menționează pentru prima dată ocupațiile locuitorilor orașului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri și, nu în ultimul rând, armurieri. În decursul secolelor XVI-XVII, în Transilvania au fost organizate o serie de colegii calvine (reformate), în Zalău fiind întemeiat primul colegiu în anul 1646, actualul Colegiul Național Silvania. Până în 1848 Zalăul s-a
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
astfel: Orașul Zalău a fost un important centru economic din această parte a țării din cele mai vechi timpuri. O cronică din secolul al XVII-lea menționează pentru prima dată meseriile locuitorilor orașului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri și armurieri. După anexarea Transilvaniei de Imperiului Habsburgic, Zalău a intrat într-un declin economic. Procesul de industrializare și-a făcut simțită prezența de la începutul secolului al XX-lea, când a început exploatarea carierei de piatră roșie de pe Meseș
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
el, Capitala înseamnă Români. ...Ne-am despărțit cu urări de bine și invitația de a-i face o vizită acolo, în Capitala lui, la Români. „Întreabă de mine - zice - am un fiu profesor, este și director de școală, eu sunt dulgher și zidar, am făcut multe case; nu se poate să nu mă găsești” - și rostește și un nume, pe care, mărturisesc cu părere de rău, l-am uitat. Am reținut însă invitația bătrânului - și iată-mă, într-un miez de
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
vede țara la Români? Trebuie să spun, mai întâi, că oricâte investigații am făcut, n-am reușit să-l descopăr pe bătrânul din tren. „Avem un director, e drept, Neculai șerban - mi-au spus oamenii - dar tatăl său nu este dulgher. Avem și un zidar, Vasile Cuptor, dar fiul său nu este director și nici profesor, este învățător”. Împreună cu oamenii am bătut satul cu gândul de la un capăt la altul, dar n-am izbutit să aflu identitatea exactă a moșului. Ceea ce
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
breasla săsească a olarilor în orașul Sibiu. Turnul făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Turnul Olarilor este unul din cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ), fiind situat între Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
orașului. Turnul Olarilor este unul din cele trei turnuri aflate pe str. Cetății (în ), fiind situat între Turnul Archebuzierilor și Turnul Dulgherilor. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Cea de-a III-a incintă fortificată a
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1357-1366. Dintre turnurile de apărare componente ale acestei incinte, cele mai puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Cele trei turnuri se întind astfel de la nord la sud: Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor și Turnul Archebuzierilor. Datarea turnului s-a făcut ținând cont de planul dreptunghiular la bază, plan păstrat la proporții mai reduse și la nivelul superior, precum
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
apărare componente ale acestei incinte, cele mai puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Cele trei turnuri se întind astfel de la nord la sud: Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor și Turnul Archebuzierilor. Datarea turnului s-a făcut ținând cont de planul dreptunghiular la bază, plan păstrat la proporții mai reduse și la nivelul superior, precum, și poziția față de zid. Cu toate acestea, unii cercetători susțin că este
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
a secolului al XV-lea și în primele decenii ale celui următor. Forma actuală a acestui turn datează probabil de pe la începutul secolului al XVI-lea. Turnul Olarilor a fost restaurat în perioada 1967-1972. Curtina care leagă Turnul Olarilor de Turnul Dulgherilor este construită în cel puțin două faze, acest lucru reieșind din însăși structura materialului de construcție. Astfel, jumătatea inferioară a zidului este realizată din piatră brută, pe când jumătatea superioară reprezintă o supraînălțare (înălțimea zidului a fost aproape dublată) executată din
Turnul Olarilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323912_a_325241]
-
The catcher în the Rye”),este tradusă de Regata Catrinca Ralea și de Lucian Bratu, cu o prefață de Silvian Iosifescu. Salinger a mai scris și alte cărți de succes cum ar fi: ,Seymour”, ,Fanny și Zooey”, ,Nouă povestiri”, sau ,Dulgheri, înălțați grindă acoperișului”. Tema familiei este prezentă încă din primele pagini ale acestei operei literare, când autorul face o scurtă prezentare a personajului principal, un adolescent, pe nume Holden Caulfield, care provine dintr-o familie modestă, nu prea numeroasă, cu
De veghe în lanul de secară () [Corola-website/Science/311801_a_313130]