700 matches
-
scădere este că rămân numai lupii păzitori în pădure. Și, pe lângă asta, iapa mea nu-i potcovită. Traian zâmbi: Vei lua, bade Toma, pe roibul meu, și iapa dumnitale va face drum mai puțin. Badea Toma cercă să se mai dumirească o dată pe sine însuși. Știu eu ce și cum om face? Să zicem că dau iapa. Dar rămâne pădurea fără mine. Cel de jos, bolnavul, rânji mormăind: —Las’ să rămâie, că-i cel mai mare dușman. Badea Toma îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și-a reluat ștergarul, și-a înfășurat la repezeală trupul, în vreme ce buzele ei schițau un zâmbet complice, apoi a tras-o pe maică-sa, sub un pretext oarecare, într-o altă sală. M-am grăbit să ies, neizbutind să mă dumiresc că eram teafăr. În ziua aceea am regretat că Mariam nu e sora mea; abia peste trei ani m-am bucurat că nu sunt decât prietenul fratelui ei și că pot visa la ea așa cum un bărbat visează la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celor patru sute de săbii ale mele. Eram gata să primesc, dar un alt neguțător, țâșnind lângă urechea mea, îmi propuse cu glas scăzut o mie de burnuzuri. Neavând nici un soi de experiență, mi-a trebuit ceva timp până să mă dumiresc de motivul unei asemenea solicitudini: la apropierea armatei dușmane, locuitorii nu se gândeau decât la o modalitate de a se descotorosi mai repede de toată cantitatea de produse, spre a o feri de inevitabilul jaf ce avea să urmeze după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
provoacă dinadins pe Spunk să-l omoare, ca să o salveze pe Butch și Caduta să nu afle adevărul. E frumos, pentru că Spunk vrea să o salveze pe Butch și să o protejeze pe Caduta. A durat ceva până m-am dumirit, dar după aia am izbit cu pumnul în palma deschisă și am spus: — Martin. Ești un geniu. Puștiule, de-aia te-am și angajat. În fine, ai început să-ți meriți mălaiu’. — Trebuie să mai mânăresc eu în vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cum le zici, articolele le scriau alții. Noi doar le cenzuram. Aveam o listă cu indicații, creionul roșu și ștampila verde. Mergea articolul, bine. Nu mergea, îi puneam ștampila și gata. Sau îl mai țineam între cartoane până se mai dumireau alții ce și cum și p-ormă îi dădeam drumul sau, gata, definitiv, la coș. Ce text? Crezi că ne pierdeam noi timpul cu prostii de-alde astea? Textele e la guriști doar, dacă vrei să-ți spun adevărul“. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din stoc, la atacul al doilea venea cam zece și un sfert. Dacă cumpăram între timp, cu ce mai capturam de la inamic, că-i băteam, la cât foc de patriotism și durere era în noi, îi terminam până să se dumirească bulgaru’ ce și de ce, îi lăsam lefteri, le luam depozitele de la Sliven și Vrața, mai asiguram douășpe și trei sferturi muniție de luptă pă cap de român. Da’ p-ormă? Cine să te mai ajute, că veneau și ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
afișând același zâmbet impertinent, Îi Înfruntă privirea. Nu, nimic din felul de-a fi al lui Bikinski nu se vedea În această „făptură” ce se ivise În camera sa. „Poate dacă i-aș studia crăpăturile din talpă, m-aș putea dumiri cu cine am de-a face...” „Te pomenești”, Își spuse el, „că În păienjenișul de acolo voi descoperi aceeași icoană pe care am văzut-o și În vis...” Noimann făcu un pas la dreapta, ocolind făptura sa. Piciorul Îi aținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
legat pe hangiu fedeleș și i-a pus un căluș în gură. ― Dormi în pace, că mă întorc îndată - i a șoptit, aruncând un țol peste el... Au ieșit cu repeziciune și au pornit către han. Fără a se fi dumirit ce s-a întâmplat cu adevărat, hangița îl urma în tăcere. Abia se ținea de lotrul care, cu pistoalele în chimir și durda în mână, călca apăsat, fără să scoată o vorbă. Abia când au ajuns în bucătăria hanului, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
domnule locotenent - a răspuns Dumitru, așezându-se pe un colț de scaun. ― Așează-te gospodărește, omule! - a vorbit locotenentul cu ton moale. Glas de gazdă. Dumitru s-a așezat mai bine, rămânând cu ochii ațintiți asupra ofițerului, pentru a se dumiri cam în ce ape se scaldă. Acesta, lipsit de ținuta cazonă, părea un om cumsecade. ― Ei, cum a fost cu boii înjugați la tun? ― Domnule locotenent, permiteți... ― Te rog să vorbești ca în fața alor tăi. Lasă tonul cazon de o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dimineață o conversație, ca s-o continue către seară. - Ăla nu ți-a mai zis nimic? Goilav înălța sprînceana. Între timp dînsul fusese plecat aiurea. Pe coana Sofica nătîngia lui o exaspera. - Ăla, dragă, de care vorbeam azi-dimineață. - Aha, se dumirea dînsul. Oricît de înțelepți, bărbații fac greșeli. Coana Sofica o știa, de aceea ocolise cu perseverență împotrivirile lui Goilav. Îi impusese să-i ceară mîna, procedînd cu atîta iscusință încît, atunci cînd ea și-a dat consimțămîntul, pictorul se crezu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În curte, departe de mirosul tutunului și al vinului trezit. Un soldat mai curajos și care trecea drept foarte priceput la femei le ieși În cale. „Ce faceți, fă, pe-aicea?” „Ne plimbăm, ce să facem?” „Aha” - păru că se dumirește Îndrăznețul. De emoție, simțea cum aburii beției i se risipeau și Împreună cu ei se ducea În văzduh și vitejia. „Câți ani aveți?” reîncepu el, cu voce groasă, pe care se străduia să n-o tremure. „Șaptesprezece.” „Niște mucoase”, se Îmbărbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ne-au plătit. Niște neputincioși. I-a luat beția Înainte să ne mai poată face ceva. Au boșorogit de tineri. E a treia oară când venim aicea și, În afară de două ore de țopăit pe mese, altceva nu facem”. „Aha” - se dumiri din nou soldatul cel priceput la femei. În spatele lui, ascunși după niște tufe de merișor, ceilalți așteptau chinuiți de nerăbdare și de dureri ascuțite În vintre. „Suntem și noi câțiva băieți și ne gândeam că poate ne simțim bine Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unde se atârnă harta În cui. Ăștia o mie de kilometri au Între ei. Unde și cum să se fi Întâlnit - că nici nu se cunosc unul pe altul - ca să-și Încurce sărăciile de plicuri?” „E-he”, păruse că se dumirește tatăl lui Mișu, „atunci e treabă mai Încurcată, domnule, și noi nu prea avem voie să vorbim. Dar eu Îți spun matale că te cunosc și vreau să nu-ți mai bați capul degeaba. Ca să Îi prindă pe dușmanii poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înmoaie sub clăbuc barba crescută anapoda. Una dintre femei apucase bogatele podoabe bărbătești ale mortului și se arătase copleșită de mărimea lor, arătându-le, În vorbe către celelalte femei, o admirație plină de respect neprefăcut, iar viitorul Repetent nu se dumirise dacă acea admirație făcea parte sau nu din ceremonialul păgân de Înmormântare. Când Repetentul de mai târziu Își dăduse seama că Întâmplările și poveștile apucaseră să prindă formă și greutate ce puteau fi simțite cu trupul și că multe dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dat de Birmaq își dădu seama că acesta vorbește cât se poate de serios. Discuția promitea să îi dezvăluie câteva necunoscute cu care se luptase de la începutul acestei ciudate călătorii. Cu atât mai bine. Totuși nu reușise încă să se dumirească unde vrea să ajungă bătrânul. Acesta continuă să se explice: - Închipuieți o colivie mai mare cu niște zăbrele invizibile. Pasărea dinăuntru nu conștientizează că e închisă. Și chiar dacă se lovește de gratii de cele mai multe ori nu-și dă seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
și simplu ceva îi spunea că aici nu trebuie să-și bage nasul. Simțea pe șira spinării frisoane numai la gândul că avea să dea ochi cu Slujitorii. Renumele lor îi precedase cu mult în zonă. Nu reușise să se dumirească până acum de ce erau așa interesați cei de la Comandamentul General al Forțelor Militare Confederate de acest individ. N-au folosit nici un cod de prioritate pentru el și totuși mi s-a interzis să întreprind altceva în afara ordinelor. În aria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
se îndreptă greoi și i se adresă ursuz preaonorabilului: - O voi face-o, dar numai din cauza lui, își înfipse bărbia în aer către Angir. Și numai zei vor știi de ce am făcut-o, pentru că eu unul nu pot să mă dumiresc ce m-a apucat. Blestematul ăsta de Poha. Birmaq se întoarse apoi către Angir încă ținându-se de mână în locul unde îl prinse-se tânărul: - Mâine dimineață la prima oră să te prezinți la mine, fiule. Nu e vina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
acoperă picioarele în odaia de vară." 25. Au așteptat multă vreme, și fiindcă el nu deschidea ușile odăii de sus, au luat cheia și au descuiat; și iată că stăpînul lor era mort, întins pe pămînt. 26. Pînă să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării și a scăpat în Seira. 27. Cum a ajuns, a sunat din trîmbiță în muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s-au coborît cu el din munte, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
fudul ba. Așa că mai coboară-ți sfârla, că nu-ți stă bine. Și unde mai pui că ești cu mine și mă faci de rușine, fiindcă pe acolo umblă și lume aleasă.... --Râde hârb de oală spartă. Încearcă să te dumirești cum devine treaba cu Chervăsăria gospod, iar eu am să-ți ies înainte, că altfel cine știe ce bucurie îmi mai faci! Până să-mi dau seama cam pe unde mă aflu, mi-a ieșit în cale un turc cu un putinei
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vara anului 1672, iar sfințirea s-a făcut de către Patriarhul Dosithei al Ierusalimului pe data de 29 iunie 1672, la sărbătoarea Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care a devenit hramul mănăstirii. Pelerinul care a ajuns în Iași și nu era dumirit ce-i acolo pe deal, la Cetățuia, acum știe, că modelul arhitectural după care s-au inspirat meșterii constructori ai edificiului a fost Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași, dar fără decorația exterioară. Ei au reușit să creeze o biserică cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vrei să privești în urmă? Uite!” Întorc privirea...La o bună bucată de cale, încovoiată, cu bățul în mână bocănind pământul uscat...vine o bătrână...Cine o fi? Îmi frec ochii spre a mi-i limpezi și caut să mă dumiresc. Gâfâind de atâta trudă, cu ochii mijiți, în fața mea se oprește o bătrână, care mă scrutează cu o privire ascuțită. Nu-i trebuie multă vreme ca să-și dezlege limba: Da’ bine, conașule! Mă faci să alerg în urma matale? Cu ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întrebat dacă te-ai mai abătut vreodată pe la chilioara lui. Dar de fiecare dată îmi răspundea că te așteaptă mereu, dar că încă nu ai ajuns pe la el. Mare bucurie ai să-i faci acum... Abia aceste vorbe m-au dumirit pe cine am în față... Ai dreptate. Mă grăbesc să ajung la bătrânul părinte și mă bucură cele ce-mi spui - am răspuns eu bucuros. Aș fi vrut s-o întreb ce mai face și cum o duce cu sănătatea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aproape de Mitropolia cea Veche să facem pre acel țintirim de beserică stricată altă svîntă mitropolie țărăi...Dumnedzău cîrmuindu-ne...de o am obîrșitu, și o-mpodobitu, și o am îndzăstratu după cum ne-au fost prilegiul din darul lui Dumnedzău”. Acum ești dumirit, fiule, că lângă Biserica Albă a existat o Mitropolie veche? Apoi să ne întoarcem puțin la 1 octombrie 1683 (7192) și să revedem ce spune Alexandra, soția răposatului Iordache fost mare spătar: „Și măriia sa doamna făcîndu Beserica Albă mitropolie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lângă mitropolia „obîrșită” de doamna Anastasia pe locul fostei Biserici Albe exista o Mitropolie Veche... Mare ți-i minunea Ta Doamne! Am ajuns să aud chiar din gura sfinției tale tălmăcirea acestui adevăr, pentru că eu singur nu reușeam să mă dumiresc deplin... Bătrânul mă privește blajin, mângâindu-și barba, semn de satisfacție...Dar asta n-a durat prea multă vreme, pentru că în clipita următoare m-am trezit întrebat: Ce mai știi de Iane Hadâmbul? Știu că el este cel care a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o casă care pare că nu prea are stăpân. Nedumerit, îl întreb pe călugăr: A cui o fi această casă, părinte? Mie tare mi se pare că a cam fost părăsită. Nu-i părăsită, dar neîngrijită sigur este...Ca să ne dumirim, amintește-ți ce scrie în zapisul lui Palade Radomeschi din 10 august 1716 (7224). Nu știu de ce, dar prin minte mi-a trecut repede zicala: „Cine nu are bătrâni, să și-i cumpere”. Eu însă am lângă mine o comoară
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]