797 matches
-
principale ale elaborării edificiului său reflexiv despre postmodernitate: "[...] această dilatare a sinelui în Sine [ființa colectivă] mă incită să revin asupra fundamentului ei: pluralizarea persoanei. Leitmotiv, declinat în diverse moduri, dar pe care începusem să-l prezint prin noțiunea de duplicitate: a fi dublu ca structură antropologică. Apoi arătând alunecarea individului, indivis univoc, către persoana (persona) cu diferite măști. Și, în sfârșit, atrăgând atenția asupra porozității identității și asupra emergenței identificărilor multiple" (p.124). Dacă o seamă de gânditori au asociat
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mistificării practicate de astrologie. În țara orbilor... Cât despre al doilea sociolog "notoriu", el își câștigă pâinea universitară cu pluralizarea persoanei. Ca să vezi! Îmi aduce aminte de ceva. Ah da, în cartea mea despre cotidian din 1979, introduceam noțiunea de "duplicitate" în sânul individului ca declanșatoare a unei schimbări de paradigmă. Același lucru în Le Temps des tribus (1988), unde arătam trecerea de la individ (indivizibil) la persoană (plurală). Apoi, puțin mai târziu (Au creux des apparences, 1990), dedicam un capitol alunecării
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ca și pe reacționar. Simbol al unei realități complexe. Dar toți vociferează: anecdote! Trebuie să ne gândim la toate acestea. Stai puțin, domnule călău! Încă o amintire sau două. 26 aprilie 1969. Heidelberg. Ascunzându-mă de prietenii mei din SDS ("duplicitate", când ne ai în pază), l-am urmat pe profesorul meu de filosofie de la universitatea din Strasbourg, Lucien Braun, pentru a asculta lecția lui Heidegger la ultimul seminar al lui Gadamer. În ciuda "uriașei lui prostii" politice, opera sa magistrală continuă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pregnantă. Trebuie să-i urmăm misterioasele meandre. Aceste comuniuni "ideale", această dilatare a sinelui în Sine mă incită să revin asupra fundamentului ei: pluralizarea persoanei. Leitmotiv, declinat în diverse moduri, dar pe care începusem să-l prezint prin noțiunea de duplicitate: a fi dublu ca structură antropologică. Apoi arătând alunecarea individului, indiviz univoc, către persoana (persona) cu diferite măști. Și, în sfârșit, atrăgând atenția asupra porozității identității și asupra emergenței identificărilor multiple 58. Ulterior, am văzut, câțiva hoți de buzunare au
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
întârziere universitară față de Centrul și Apusul Europei, uriaș handicap de civilizație. Timp în care am slujit și plătit la turci, trăgând cu ochiul (și trădând boierește) spre Rusia franco (sau ger mano)-filă, ori către austro-maghiarime, deprinzându-ne sadomasochist cu duplicitatea bizantină, jocul viene zo-budapestan și tranzacționalismul balcanic (salvator material, dar sinucigaș metafizic). Doi: persistența neomogenizării celor trei mari provi n cii cu amprentări seculare violent divergente - ruso-leșească în Moldova, germano-maghiară în Transilvania, turco-greco-bulgară în Valahia, ca să nu mai vorbim de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu era atât de simplu pe cât crezusem. De ce zâmbiți? Adevărul acesta nu-i chiar atât de elementar pe cât pare. Atât doar că numim adevăruri elementare adevărurile pe care le descoperim în urma tuturor celorlalte. Analizându-mă îndelung, am izbutit să văd duplicitatea profundă a făpturii omenești. Am înțeles atunci, tot căutând prin amintiri, că modestia mă ajută sa strălucesc, umilința să înving și virtutea să asupresc. Făceam războiul cu mijloace pașnice și căpătam, prin mijloace aparent dezinteresate, tot ce râvneam. De pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și destul de indolent pentru a face ceea ce așteptau de la mine în meserie, în familie sau în viața mea de cetățean, dar procedam de fiecare dată într-un anume fel distrat, care strica totul. Mi-am trăit întreaga viață sub semnul duplicității și acțiunile mele cele mai serioase au fost, nu o dată, tocmai cele în care eram cel mai puțin angajat. La urma urmei, oare nu asta e ceea ce nu mi-am mai putut ierta și, adăugând o prostie la atâtea altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și că niciodată nu-mi va mai sta în putință să-mi fac rânduială în viață. Într-o bună zi, n-am mai putut răbda. Prima mea reacție a fost exagerată. De vreme ce eram un mincinos, o să-mi dau în vileag duplicitatea, aruncând-o în obrazul tuturor acelor imbecili înainte chiar ca ei s-o fi descoperit. Provocat să dau pe față adevărul, voi răspunde sfidând. Pentru a preîntâmpina râsul am hotărât să mă azvârl pradă batjocurii generale. De fapt, încercam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu-mi mai rămâne decât să aștept să-mi scrieți sau să vă întoarceți. Căci vă veți întoarce, sunt sigur! Mă veți găsi neschimbat. Și, de ce m-aș schimba, de vreme ce mi-am aflat fericirea ce mi se potrivește? Am acceptat duplicitatea, în loc să fiu nefericit din pricina ei. Mai mult chiar, m-am instalat cu tot dinadinsul în miezul ei, găsind acolo acel confort pe care l-am căutat întreaga viață. Am greșit, de fapt, când v-am spus că esențialul e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
minuțioasă a lui Bach nu părăseau nici un moment o idee gravă, o emoție concentrată, cu desenul tras sigur printre meandrele armonioase. Sunetele scoteau reliefurile unor efigii nobile, și modulațiile aveau sugestii virtuoase. Se Înălțau rugăciunile simple ale unor iubiri fără duplicitate, cu ascensiune senină; iubiri nălțate de un suflet victorios, dar fără 210 je fast și vanitate, trecând peste obstacole învinse de măiestria sufletească. Și mereu acea siguranță care lega cetățile vizionare ale muzi-cei una de alta cu un țărm neîntrerupt
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să se-nvârtă și ei în loc. Reacțiile țineau direct de talamus. Dar o altă posibilitate îi veni în minte lui Gosseyn. Aceștia erau oameni trecuți prin multe încercări. Aici se aflau niște oameni atât de obișnuiți cu tratamente dure și cu duplicitatea încât, evident nu trebuiau să simtă decât ușurare dacă băiatul-âmpărat era îndepărtat pentru totdeauna. Și totuși... La fel de evident dacă împăratul mai putea fi încă salvat, atunci fiecare trebuia să aibă grijă ca, pentru ochii celorlalți, să arate că a manifestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
PSD și-au luat social-democrația ca alibi pentru multele fapte de corupție pe care le-au înfăptuit. Așadar problema României nu este brandul domnului Geoană, ci absența unei social-democrații autentice, vii, eliberate de povara trecutului, de compromis, de minciună și duplicitate. O social-democrație pe măsura aspirațiilor tinerilor, a mediilor academice, a minorităților sexuale (de ce nu?), a artiștilor, a tuturor celor care se regăsesc în ea în Europa vestică. Deși nu sunt un avocat al clișeelor stângii democrate europene, nu pot să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
al regăsirii patriei milenare. Ambiției politice a agentei sioniste îi corespunde ambiția terestră și cupidă a lui Salomon Horaz : aurul din tren este pașaportul către o nouă viață. Nimic nu poate sta în calea acestei fericiri care se clădește pe duplicitate. Nici măcar dragostea pentru Sheeba sau loialitatea față de imperiu. Cinematografică, povestea lui Pratt este întemeiată pe răzbunarea ce nu poate întârzia. Crima din deșert a lui Salomon Horaz este crima perfectă ; asaltul asupra trenului este dublat de lichidarea rivalei sale. Deși
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al lui Criss - alegând să-și părăsească națiunea spre a-și urma prietenul,Tiny descoperă calea de acces către demnitatea pe care ficțiunile lui Pratt o evocă constant. Războiul de independență american îl antrenează pe Kenton pe cărarea alunecoasă a duplicității și spionajului. Americanii înșiși sunt împărțiți între „rebeli” și „tory”, iar Criss călătorește către granița cu marile lacuri și cu Canada, acolo unde domnesc marile familii cu ereditate mixtă, americană și indiană. Înainte de segregarea pe care o va impune secolul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ci de condițiile variabile neesențiale 2.2. Indici ai delincvenței juvenile Ținând seama de acești indici ai delincvenței, putem privi fenomenul ca fiind definit prin: a. instabilitatea emotiv-acțională; b. inadaptare socială; c. căutarea satisfacției materiale sau morale prin delict; d. duplicitatea comportamentului delincvent. a. Instabilitatea emotiv acțională reprezintă caracteristica generatoare a unui profil ce face posibil un comportament delincvent. Acastă trăsătură poate fi întâlnită și la restul populației, dar este necesar de subliniat faptul că în cazul indivizilor conformiști sociali reacțiile
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
poate observa o rezistență semnificativ scăzută în fața excitanților din mediul ambiant decât la ceilalți indivizi. Stimularea excesivă provine din sensibilitatea deosebită a infractorului cât și din forța specifică a stimulului, în condițiile în care lipsesc inhibițiile pe linie socială. d. Duplicitatea comportamentului delincvent reprezintă comportamentul simulat al delincventului, care fiind conștient de caracterul antisocial, distructiv al faptelor sale, disimulează comportamentul pentru a scăpa de pedeapsă (fie cea a comunității, fie cea a autorităților). Atât predelincvențial și / sau post-delincvențial, infractorul poate juca
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
calitatea și gravitatea faptei comise (Bogdan, 1973). În mod obișnuit infractorul, mai mult sau mai puțin conștient de gravitatea faptelor sale, comite diferite acte antisociale în condiții de mare discreție, ferit de ochii celorlalți, acest fapt reprezintă ceea ce specialiștii numesc "duplicitatea delincventului". Prudența manifestată permanent, aproape obsesiv, prezentarea unei minți oneste, a unui comportament "obișnuit" care să nu ridice nici cele mai mici suspiciuni față de persoana sa, reprezintă preocupări curente ale individului deviant, astfel că duplicitatea devine a doua natură a
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
fapt reprezintă ceea ce specialiștii numesc "duplicitatea delincventului". Prudența manifestată permanent, aproape obsesiv, prezentarea unei minți oneste, a unui comportament "obișnuit" care să nu ridice nici cele mai mici suspiciuni față de persoana sa, reprezintă preocupări curente ale individului deviant, astfel că duplicitatea devine a doua natură a infractorului. Această străduință intensă are drept rezultat o artificializare a conduitei infractorului, apar scăpări banale, dar extrem de sugestive pentru un observator avizat. În aceste condiții individul trăiește o intensă stare de tensiune care îi va
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
acele nevoi și plăceri, prioritară fiindu-i propria persoană, chiar dacă este conștient de caracterul malign al faptelor sale. Individul nu reușește decât pe această cale, iar periculozitatea actelor omucidare constă în etapa de premeditare a acestora și, mai ales, a duplicității afective, este indiferent la nevoile celor din jur și, totodată, incapabil de loialitate. Frustrația resimțită ca marcantă dezvoltă la psihopat un nihlism social total. 3.2. Disfuncționalitatea psihopatică Cercetarea criminologică trebuie să scoată în evidență tocmai aceste deosebiri de grad
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
frații mei» (Iac 3,2-10). Angajarea totală pentru adevăr Mesajul poruncii a 8-a este acela de a respecta demnitatea proprie cât și demnitatea celuilalt. Ideea este angajarea omului în asumarea adevărului. Prin urmare, ar trebui să ne ferim de duplicitate, de înșelătorie și de ipocrizie, de batjocoră și calomnie. Cu toată dăruirea ar trebui mărturisit adevărul credinței, pe Domnul nostru Isus Cristos. 9. «Să nu poftești femeia aproapelui tău» Asupra semnificației acestei porunci am reflectat, încă de atunci, când am
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
nu tot ce gândim trebuie spus. Dacă toți ar striga în gura mare ce cred, mi-a zis el, știi ce s-ar întîmpla? S-ar goli strada. Li s-ar face tuturor frică". A fost prima lecție clară de duplicitate pe care am primit-o. N-am înțeles-o însă decât, pe jumătate. Cu agenții de circulație nu m-am mai luat la ceartă de-atunci, nici măcar când m-au insultat; preferam să consider că erau în dreptul lor s-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu tot ce gândim trebuie spus. „Dacă toți ar striga în gura mare ce cred, mi-a zis el, știi ce s-ar întâmpla? S-ar goli strada. Li s-ar face tuturor frică”. A fost prima lecție clară de duplicitate pe care am primit-o. N-am înțeles-o însă decât pe jumătate. Cu agenții de circulație nu m-am mai luat la ceartă de-atunci, nici măcar când m-au insultat; preferam să consider că erau în dreptul lor s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prozei curente”. Se insistă mereu asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În fine, prin lentila estetică modernistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui există o duritate pe care nu am mai văzut-o niciodată. O mânie aparte, dedicată exclusiv mie. În clipa în care mă uit la el, mă ia cu greață. Și aproape cu frică. Nu de mânia lui - ci de duplicitatea lui. I-a păcălit pe toți. Pentru toți cei din încăperea asta, Arnold Saville este sinonim cu Moș Crăciun. Mulțimea s-a dat în lături să-i facă loc și îl văd că vine spre mine, cu un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acest moment al acțiunii ritualul se stabilizează în felul următor; ori de câte ori va gesticula și scoate sunete guturale, INAMICUL se va adresa lui PARASCHIV; ori de câte ori va folosi cuvinte coerente, INAMICUL se va adresa lui MACABEUS; cei doi nu vor observa această duplicitate comportamentală a INAMICULUI.) PARASCHIV: E-e! (Molfăie și el.): Trebuie să mai luăm. INAMICUL (Către PARASCHIV: da, da, eu, se bate cu degetul în piept, eu mă duc, știu tot, mă strecor, ihii-h! adun eu...) (Către MACABEUS.) Știu eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]