1,836 matches
-
care s-au vopsit ouăle de Paști nu se aruncă, ci se păstrează o săptămână, când se roșesc din nou ouă, se duc la biserică, se slujesc și apoi se duc afară, la morminte, si se dau de sufletele celor duși. Copiii abia așteaptă să vină de la slujba de Paști, ca dorm o oră, două, si se școală să meargă prin vecini, să vestească Învierea și să primească ouă roșii și bănuți. Băieții merg întâi, în zori, si apoi fetițele, după
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
și el a căzut, fiind arestat și încarcerat. Peste câteva ore a venit un camion după soție și copii. Servilii regimului sovietic din localitate i-au încărcat, nelăsându-i pe cei trei copilași micuți nici măcar să-și termine prânzul, și duși au fost... în Siberia, încât nu a mai dat nimeni de urmele lor. Asemenea drame au fost multe. O altă tragedie a fost evocată de cercetătorul Petru Grior, directorul Centrului de cercetări istorice și culturale din Cernăuți, care a povestit
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
vom fi atunci demult plecați Ca să călătorim pe firul sorții Într-un un veșmânt de stele îmbrăcați. Că iată soarele clipei se frânge Și curg iluziile pe la uși Răpuși de amintiri cu toți vom plânge Și vom cutreiera în ceruri duși. A fost iubirea în grădini o floare Și-a ofilit în trupul de pământ Bătrânul timp a răstignit-o-n soare, Iar noi în haina morții ca pe-un gând. EU FAC ALUZIE LA NOI Tu de dureri ai lacrime
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
subteran; Castelanii lucraseră, în ascuns, sute de ani la străpungerea muntelui; o făcuseră cu meșteri străini, acum își aminteau bătrânii o seamă de povești auzite, demult, de la alți bătrâni. După înmormântarea celor înecați - o sărbătoare aproape, pentru că durerea pentru cei duși s-a dovedit mai mică decât spaima de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre neobișnuitele întâmplări petrecute, în ultimul timp, în lăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu au pățit nimic; se arătaseră de partea Comitetului Cetățenesc încă de la începutul evenimentelor; se vorbește că o făcuseră chiar mai dinainte. Trădaseră, adică. Caravella, scăpată ca prin minune de pârjolul de la Pensiune, a fost, mai întâi, iertată. Ba și dusă, într-un triumf șugubăț, până-n centrul Stațiunii. Acolo s-a produs o radicalizare bruscă: femeile au vrut să dea un exemplu potrivit oricui va mai dori desfrâul; Caravella aproape că a fost ruptă în două: forța justițiarelor, nebănuită, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scoate, Într-adevăr! 36 Dimineața, când ne-am Întâlnit, am privit-o foarte atent pe Eva, Încercând să descopăr pe fizionomia ei un semn oricât de vag de tulburare sau, de ce nu?, de vinovăție. Era puțin probabil să fi dormit dusă și să nu-și fi imaginat că, În timpul nopții, Îmi bătusem capul, străduindu-mă să dibuiesc cine mi-a furat pistolul, și nu credeam că mă considera atât de subțire la cerebel Încât să excludă posibilitatea de a mă fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ore întregi îmi priveam stomacul. Voiam să cunosc ce se petrece înăuntru, să deslușesc zgomotele tainice de-acolo, să știu de ce câteodată, când mâncam din plin, e mai rotund, iar alteori, mai ales pe la 5 dimineața, când ai mei dormeau duși, pot să-l împing cu degetul până la refuz. Sau îmi plăcea mult genunchiul. Nu știu dacă ați observat, dacă în anumite zile de iarnă îți lovești genunchiul cu un ciocănel, partea de jos a piciorului sare ca din arc, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iată-ne că iarăși suntem la Roma. Măiculiță Doamne, mai că nu-mi vine să cred! De ce să nu crezi? - mormăi Metodiu. Prima oară e mai greu, dup-aceea te obișnuiești. Când mă gândesc ce-am lăsat acasă... - făcu Iovănuț. — Dușii cu dușii, rămașii cu lăsații - spuse Metodiu. Gândește-te mai bine la ce te-așteaptă aici, că o să stai oleacă de vreme întru papistășime. Cască-ți ochii, lasă-ți mintea deschisă, să intre cât mai mult în ea; după ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că iarăși suntem la Roma. Măiculiță Doamne, mai că nu-mi vine să cred! De ce să nu crezi? - mormăi Metodiu. Prima oară e mai greu, dup-aceea te obișnuiești. Când mă gândesc ce-am lăsat acasă... - făcu Iovănuț. — Dușii cu dușii, rămașii cu lăsații - spuse Metodiu. Gândește-te mai bine la ce te-așteaptă aici, că o să stai oleacă de vreme întru papistășime. Cască-ți ochii, lasă-ți mintea deschisă, să intre cât mai mult în ea; după ce te întorci o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Unde ești, marchizo? Păi ce facem, dragă, acum ți-ai găsit să speli vasele? Stai aici cu noi, că ăștia au cam pus-o de mămăligă. Ochelaristul a Întins-o, craii fac de priveghi la căpătîiul Corcodușei, bărbat-tu doarme dus. Intelectualul ăsta se crede la bibliotecă... dacă vrei cărți, eu zic să facem un pokeraș. Cele două femei și cei doi bărbați se retrag Încetișor În cea de-a treia cameră căreia i se spune biroul, deși nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
punînd Întrebări - Ana cea neagră și plină de tîlcuri și Eufrosina Cornelia cu vocea ei ca un clopot scufundat și Lucreția atît de tînără și fără de trup „El se va naște, ocrotiți-l!“ „El se va naște!“ le spun bărbaților duși, lui Iosif cel bătrîn și tăcut și lui Iosif cel tînăr, adormit pe vioară și lui Leon milostivul care hrănea șobolanii și lui Constantin cel cu ochii de miere „El se va naște, ocrotiți-l“, le spun. O tînără femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din jur. Încerca să-și pună ordine În gînduri. Vasăzică, Albu dispăruse și familia lui urma să plece din țară. Oare s-o fi Întors acasă? Și nevasta lui l-o fi iertat? Sau poate vagabondează pe undeva cu mintea dusă, cerșește, doarme prin tufișuri sau prin intrările metroului ca atîția alții pe lîngă ale căror drame trecem fără să le vedem. Poate nici nu mai există. Nu e prima oară că dispare, spunea nebunul ăla. Dar el era de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care le are față de mine. Scrisorile ei sunt un amestec extraordinar de pasiune și cel mai rece control. Deci mereu e o presiune puternică, pentru că o parte din ea nu vrea, mereu se luptă cu ea, așa că atunci când se lasă dusă, când o conving într-un final să cedeze... M-am uitat la ea dintr-o parte, dorindu-mi să îi întâlnesc privirea. Se uita încă fix, undeva înainte, iar trăsăturile feței îi erau strânse într-o expresie de concentrare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că nu ai glas. Arată-le că ești din familia noastră! Maria îi dădea ghionturi încercând, fără rezultat, să-l facă să tacă. Imediat ce preotul îl scosese din apă și îl trecuse în brațele mamei, copilul se liniștise și adormise dus. Nu se trezise nici măcar când nașă-sa îl ștersese cu prosopul și îl înfășase. Apoi plecaseră cu toții la restaurant. Fusese o petrecere pe cinste și se întorseseră acasă abia în zori. Pop se pilise puțin, dar numai atât cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei. Continuă-ți drumul și, dacă poți, fă cât mai mult zgomot! îi șopti printre dinți. După aceea, poți să-ți găsești și tu o ascunzătoare unde să mă aștepți, îi făcu el hatârul, văzând-o că nu se dă dusă. Făcu apoi un pas în lateral și dispăru în spatele stejarului. Ileana îl privi aproape oprindu-se dar plecă mai departe când văzu semnele disperate pe care i le făcea Cristi. Pașii ei continuau să se audă îndepărtându-se, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pierdem vremea! rosti Calistrat absent. Moșule, mi se pare mie sau nu vrei să-ți faci treaba așa cum cere rânduiala? îl luă la rost Ileana. Încep să cred că a început să-ți placă aici și nu te mai lași dus. Lucrurile sunt hotărâte deja. Nu te mai poți opune. Nu vreau decât să știu de unde are Moș Calistrat informația despre dispariții, spuse Toma decis să pună capăt acestei vizite inutile din punctul lui de vedere, după aceea plecăm. Eu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stînga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într-un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr-de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepămînteană, presimțind mai la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
refuza niciodată) cu dulceață sau miere de albine și apă rece, apoi, după un schimb de amabilități și vești, pleca în plimbare. Din fosta lui vilă nu s-a ales nimic: mobila a fost luată, biblioteca încărcată în căruțe și dusă undeva (la Botez - Gloduri era centru), probabil s-a pierdut, a fost arsă sau prăduită de oamenii nepricepuți. Țin minte ziua în care au fost încărcate toate lucrurile și cum cădeau cărțile în noroi. Mai târziu, un an-doi, un activist
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru gardul școlii, când director era Vasile Totolea. Meșteri dulgheri vestiți, cunoscuți și în alte localități, erau Dumitru Ignătescu, Simion Pușcuță, Gheorghe Tomescu, Toader Bârgăoanu, Gheorghe A. Rusu, Dumitru Marici, Toader Vartalomei Pușcuță, Ghiță Drăgan, și, din cei mai tineri, duși și ei în lumea de dincolo, îl amintim pe Mircea Ignătescu, priceput și la stolerie, și la zidărie, și la alte meșteșuguri. Din Slobozia, priceput în multe meserii era Vasile Vasilasă (Costănoiu) și fiul lui, care mai trăiește în Slobozia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
am trăit la tine, cum am vrut. Adio voi, ogradă și grădină - Grădina cea cu meri, cu peri și flori, Adio, libertatea mea deplină: Să râd, să cânt, să zburd de mii de ori. Adio curte, în care și-au dusă viața Atâtea păsări sprintene cu glasul și tu, cocoșului, ce dimineața, Mereu ne-ai anunțat cât este ceasul. Adio tu, Grivei, amică bătrân, și credincios, de când erai cățel; Abia acum, ți-am devenit stăpână, Când vai! Te lasă pe drum
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
doar o parte din rol, este prevăzut, ca parte finală, stingerea datoriei față de nașă, nași: cumetrii mici ducă nașilor la botez colacii, o acțiune care se cheamă „colăcărie”, când se dau și daruri pentru nașă, de regulă, obiecte de îmbrăcăminte, duși nașilor, de o formă specială, se numescă jemne și se făceau nou astfel de pâini, de ce nouă? e mai greu de spus, dar, probabil, se considera că acest număr de colaci acoperă efortul făcut de nași, sau pur și simplu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se mai știe în Filipeni (adică Lunca) ce este ortul, fiind înlocuit cu nort (cuvânt care nu există în vocabular), să amintim că ortul era o monedă străveche, păstrată în expresia: „I-au dat ortul popii”, și s-a plătit dusul mortului la groapă sau „A dat ortul”, a plecat din lumea aceasta. O variantă a jocului Mișca, care presupune așezarea în cercă și cineva stă în mijloc și trebuie să ghicească la cine e „mișca” care l-a lovit, este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
șalupă de salvare culese naufragiatul pe punctul de a se îneca. Liftul îl urcă milos până la etajul al paisprezecelea, ușa se deschise fără rezistență, canapeaua îl primi ca pe un prieten drag, în câteva minute comisarul, cu picioarele întinse, dormea dus, sau dormea somnul celor nevinovați, cum se mai obișnuia să se spună pe vremea când se credea că ei ar exista. Cuibărit în poala maternală a providențial, s.a., asigurări&reasigurări, al cărui calm făcea onoare numelui și atributelor care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
i-am răspuns că nu, iar el s-a așezat, cerând de băut. Dar se vedea că așteaptă pe cineva. Se tot ridica și mergea până la ușă, ca să se uite afară. Apoi, ultima oară, a făcut un semn Încolo și dus a fost. Dar n-am văzut cu cine. Dante Încuviință, apoi se Îndreptă spre cămăruța de la primul etaj. Ușa nu era Închisă, ca și când Bernardo nu s-ar fi temut pentru bunurile sale. Poate credea că nici un hoț nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se uită insistent la public, adică, ei!, spuneți marca...), nu Calvin Klein, i-am cumărat un Rolex, că bani am. I l-am prins la mână și m-a sărutat luuung, a fost o seară de pomină, nu mă dădeam dusă, am ajuns să discutăm până și de București, spre deosebire de mine, el nu iubea orașul ăsta, e plin de blocuri, zicea, gropi, mizerie, suflete strivite de școli și de profesoarele alea îmbrăcate ca niște ofițerese, cine ar putea iubi o profesoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]