438 matches
-
ploioasă, l-am prins, acesta este infractorul, criminalul în serie, admirați-l din față și din profil, nici nu ar merita un avocet, un iepure fricos trebuie dus direct la răcoare, în celulă. Sau, poate, jupuit de viu, pe un eșafod ridicat în mijlocul intersecției. Da, aceasta ar fi o soluție de urgență, iar oamenii ar putea să aplaude spectacolul fără să fie nevoiți să mai plătească și bilete. E drept că iepurele nu este la prima tinerețe, jupuirea va fi oarecum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sale anoste de geamantan. Bărbatul simți cum ochii măriți încearcă să părăsească orbitele, apoi deschise gura, ca și cum ar fi dorit să cerșească mila unui călău pe care îl vedea numai el. I se păru că decorul se transformă într-un eșafod imens, iar el - condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și la gânduri și la moartea prin ghilotina gândurilor), se văzu împins către călău. Un joben pus pe o parte îl făcu să tremure, iar ochii călăului sclipiră. A
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îi dicta propria ei convingere. Intensele sale trăiri, nimeni nu putea să i le înțeleagă. Unde aveau s-o ducă aceste gânduri negre, nu putea nimeni să bănuiască. Olga însă, cu o răbdare sisifică, așeza totul cu minuție, pe un eșafod diabolic. De când Ina se mutase definitiv în apartamentul lui Alex, Olga nu o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe crengile gândurilor sale câte o pasăre neagră, cu gând iscoditor care o îndemna să vadă cum se aranjase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fi mișcat din Amara... Emoția lui Baloleanu se manifesta printr-o irezistibilă avalanșă verbală. Din clipa când a fost desemnat pentru postul de prefect al unui județ răzvrătit, a simțit nevoia să se înfățișeze pretutindeni ca un martir trimis la eșafod. Prin București se vorbea în taină că armata nu mai e deloc sigură și că, până la urmă, va trebui, totuși, să se facă apel la austriaci pentru adevărata pacificare. Se zice că nici noul guvern n-are încredere mare în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
va ține umerii condamnatului în sus, apucându-l de coadă. Eu voi sta în spatele lui Su Shun, un pic spre stânga, ca să nu mă vadă. De fapt, voi începe să-l observ din clipa în care va fi escortat spre eșafod. Îi voi studia gâtul, ca să identific un loc în care să pot tăia. Când voi începe, îl voi bate mai întâi pe umărul drept cu mâna mea stângă. Nu trebuie să bat decât foarte ușor - este îndeajuns de speriat. Scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Su Shun în timp ce trecea închis în cușcă. În clipa când a ajuns la locul execuției, fața îi era acoperită cu salivă și pielea îi era sfâșiată de pietre. O Clipită a golit o sticlă de băutură înainte de a urca pe eșafod. Cu greu îi venea să creadă că îl decapita pe Su Shun, căci în trecut primise ordine de la acesta să-i decapiteze pe alții. Cât despre Su Shun, el și-a numit eșecul „o barcă întoarsă cu susul în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
frondeur înnăscut. Iubea provocările și sarcasmele memorabile. Excela în proza scurtă, în publicistică și în scenarii de film. El le alegea uneori și pe protagonistele filmelor făcute pe scenariul său, de exemplu pe frumoasa Jeanne Moreau pentru „Un ascensor pentru eșafod”. A avut o scurtă legătură cu ea, când au și fost surprinși de Gaston Gallimard într-un birou al editurii, care s-a scuzat și a ieșit. „Cine era, portarul?”, a întrebat candida pe atunci Jeanne, de sub cearșafuri. „Nu, patronul
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
filantropiei și îngrijirii „prințului luminat”. Se înțelege de la sine că ideea autodeterminării naționale a popoarelor le era cu totul străină. Acești împărați, regi și prinți ai secolului XVIII erau, prin concepție, mai mult apropiați de Carol I Stuart, răposat pe eșafodul revoluției engleze, care afirmase convingerea că „supusul și suveranul sunt două lucruri cu desăvârșire deosebite”, decât de principiile anului 1789, cu care, în timp, erau contemporani. Iată de ce se cuvine ca, atunci când studiem raporturile politice interstatale în secolul XVIII, să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la grila coordonatelor spațiale, se comportă precum grinzile ce zăbrelesc o clădire. Opunându-se dihotomiei vertical - orizontal și mediind între cele două dimensiuni, ele întăresc stabilitatea pătratului. Sprijinit de forma de V a celor doi susținători, grupul jelitorilor devine un eșafod solid mai degrabă decât o scenă pasageră. Încă o dată simetria centrică a formatului indică o microtemă simbolică în centru. De această dată este vorba de tema susținerii realizată în două versiuni, mâna mortului ridicată ușor de jos de mâna Magdalenei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
optimist). Martirajul scriptural idee modernă, instrumentată însă postmodern constituie, de altfel, Blazonul de arhonte și marea obsesie a lui Daniel Corbu. O dovedește, cu asupra de măsură, cultivarea excesivă a imagisticii devoțiunii totale și a supliciului voluntar: răni, cuie, ghilotină, eșafod, coroană (iar "peste coroană se vor găsi mulți care să scuipe"!), "îmbeznate lințolii" ș.a. Ardența totală a sacrificatului de voie apare justificată de faptul că poezia înseamnă disciplinarea haosului lumii ("poezia e haosul condamnat la visare" Weekend secret), conjugarea contrariilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Românească, București, 1994; Piatră de încercare, Editura Junimea, Iași, 1995; De dragoste și moarte, Editura Helicon, Timișoara, 1996; Intrarea în apocalipsă (ediție bilingvă, română și franceză), Editura Cogito, 1997; Arta nostalgiei (poeme cuantice), Editura Cartea Românească, 1997; Întotdeauna ploaia spală eșafodul, Editura Axa, Botoșani, 1997; Clipa zboară c-un zâmbet ironic, Editura Dyonisos, Craiova, 1999; Dintr-o haltă părăsită, Editura Augusta, Timișoara, 2000; Pornind de la zero (antologie de versuri), Editura Cartea Românească, București, 2000; Între două lumi, antologie de versuri în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
traiect simbolic; nodurile pe linia vieții sunt cele care transformă insul (oricum contorsionat, diferit, hărăzit cu dureroasa conștiință a singularității în suferință: "eu sunt un labirint/ un cuvânt sinucigaș"), într-un condamnat situat în permanență pe un cumplit Drum spre eșafod. La capătul căruia pare a se întrezări, în plus, golul total, neantul însuși. Unicitatea ființei apare atunci amenințată de spectrul dispariției, al trecerii spre un dincolo perceput, de dincoace, ca unul al negării totale, al dizolvării. O certitudine subsecventă este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cade în mreje, călăul (portretizat în ciclul intitulat chiar călăul neființei), nu apare la rândul lui atât ca un sinistru mesager mereu amânat al morții, cât ca un straniu celebrator al vieții. Poemele precum tăcerea călăului, balada celui uitat pe eșafod, crucifixion sau călăul în mormântul lui Iisus îi compun, cu migală și tensiune ideatică, alte și alte fațete: filosofard și sensibil, pătruns de raskolnikoviene interogații și deținător al apei vii, sfințite de orice păcat, călăul scapă de la început de încadrarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Poveștile unei regine, București, [1914]; H.H. Evers, Andrea Woyland, București, 1931; Z. Grey, Printre bandiți, București, 1932; S. Rohmer, Regele opiului, București, 1932; Edgar Wallace, Ușa cu șapte broaște, București, 1932; Karl May, Pământul misterelor, București, 1934, De pe tron la eșafod, București, f.a.; Henry Warren, Aventurile submarinului Dox, fasc. 1-170, București, 1934-1936; José Moselli, Regele boxeurilor, I-II, București, f.a.; Charles de Richter, Balaurul din Monte Carlo, București, f.a. Repere bibliografice: M.D. [Mihail Dragomirescu], „Povești” adunate de Frații Grimm, traduse de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
lege mai mult de cauze, decât de efecte, să se intereseze de origini, mai mult decât de consecințe. El trebuie să se întoarcă la izvoare, să reia legătura cu trecutul sau cu familia. Vezi Climă pentru Ploaie, Potop, Val seismic. Eșafod, eșafodaj Eșafodul are în mod evident o semnificație negativă. Loc de pedeapsă, el instituie teama de a fi condamnat, de a fi pedepsit. Este deci revelator în sensul unei vinovății mărturisite ori ascunse. Eșafodajul oferă o semnificație mai pozitivă. Instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mult de cauze, decât de efecte, să se intereseze de origini, mai mult decât de consecințe. El trebuie să se întoarcă la izvoare, să reia legătura cu trecutul sau cu familia. Vezi Climă pentru Ploaie, Potop, Val seismic. Eșafod, eșafodaj Eșafodul are în mod evident o semnificație negativă. Loc de pedeapsă, el instituie teama de a fi condamnat, de a fi pedepsit. Este deci revelator în sensul unei vinovății mărturisite ori ascunse. Eșafodajul oferă o semnificație mai pozitivă. Instrument al construcției
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a operelor, începînd chiar cu celebrele Pajere care își distribuie sensul între fantastic și real, călăuzind lectura unor texte impregnate de umbre mitologice și istorice sau aflate din vechi cronici; Remember actualizează ultimul cuvînt rostit de un rege englez pe eșafod și se dedică unui misterios Aubrey de Vere a cărui personalitate disjunctă pare nutrită de fantezia unor la fel de misterioși pictori și prozatori ca Ruysdael, Mignard, von Dych, Cavalerul Lely, Barbey d'Aurevilly repere ale unui exotism exterior nutrit de experiențe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
publică. Codul civil al lui Napoleon frânează emanciparea femeii pe parcursul secolului al XIX-lea, având o delimitare strictă între caracterul privat al feminității și cel public al masculinității. În acest context, Femeia Nouă, cu pași mărunți, discret, dar eroic, pe eșafod, pe baricade, în cluburi, în presă, în exil sau în saloane, desfășoară o considerabilă energie în vederea emancipării sale. Soluționarea problemei de gen constituie o condiție de ruptură cu mentalitatea tradițională și de avansare a societății în direcția modernității. Principiul excluderii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
indiferent de formă. Ori, spune Paulescu, „a-l nega pe Dumnezeu înseamnă a nega finalitatea, înseamnă a nega instinctele naturale și patimile, înseamnă a te prăbuși cu bună știință în prăpastia erori i”. Sfârșitul comunismului în Europa, prin urmare a eșafodului conceptual și ideologic pe care s-a clădit acesta, a demonstrat din plin că socialismul era prin structură antisocial și antiuman, prin eludarea naturii umane în esența ei, confirmând ceea ce marele G.T.Popa spunea în 147 în celebrul său discurs
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (1864-1964. 100 ani) (în colaborare cu Ovidiu Varga, Octavian L. Cosma și Vasile Dinu), București, 1964; Fantastica aventură, București, 1969; Drumurile lui Ion Neculce, București, 1984; Convorbiri cu Dimitrie Cuclin (în colaborare cu Ella Istratty), București, 1985; Eșafodul din Bosfor, București, 1995; Amintiri din lumea cealaltă, București, 1996; Titanul Nicolae Iorga, București, 1996. Ediții: Cronica faptelor regale. Cu discursurile M. S. Regelui Carol II în 1937-1938, I-II, București, 1938-1939; Carol II. Lozinci regale, București, 1939; Scrisori inedite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
să devină o importantă figură bisericească, Philip Henry, a relatat cum, imediat după ce toporul gâdelui a separat capul regelui de trup, s-a auzit un murmur unanim al mulțimii adunate să urmărească execuția. Mai mulți privitori s-au apropiat de eșafod și au muiat batistele în sângele său, din cauza superstiției conform căreia sângele unui rege picurat pe răni deschise poate vindeca boli, pentru că este de esență divină. Desigur, cu ocazia acestui eveniment au apărut o serie de povești învăluite în aura
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
lui Richelieu de pe scena politică, contând în planurile lor pe sprijinul Spaniei. Regele a aflat despre această conspirație, și fără multe regrete l-a condamnat pe tânărul marchiz la moarte. Pe 12 septembrie 1642, Cinq Mars avea să ia drumul eșafodului: „fostul arbitru al eleganței își regăsise cochetăria pentru ultima sa paradă. A îmbrăcat un costum de postav maro, acoperit cu dantele mari aurite, pantofi de mătase verde legați cu o panglică albă, haina lungă era tivită cu nasturi mari de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nemiloasă a proletariatului care a decapitat‐o și la propriu și la figurat. 10 Poporul român nu a fost compus numai din răscul ații de la 1907. El avea o clasă mijlocie, urbană și ru rală, pe care se baza întregul eșafod al statului și care a fost capabilă să mute granițele țării pe vechile ei albii. Fascinația cărții, nebănuită din titlu, emană din evocări. Dincolo de descoperir ea unui oraș în plină efervescență politică, economică, dar mai ales literară, cititorul va descoperi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
din varii motive și care a construit neîncetat în jurul său un personaj ratat al formelor normale, echilibrate și corecte, ca pe un ratat al grupului sub toate dimensiunile sale, „țap ispășitor” al răului social, ne apare imageria monstruoasă, ca de eșafod de ghilotinare iacobină, a formulei discursului clasic psihiatric (în acest fel, pentru E. Kraepelline, unul dintre fondatorii psihiatriei moderne, „un nebun este bun doar mort”), unde se impune și se învață stereotipia reacției față de bolnavul mental (Scheff ,1986, pp. 263-264
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
credință sau orice lipsă de credință are o dimensiune personală, ele sunt greu transmisibile altora și se pot schimba. Pe de altă parte, aceste cunoștințe sunt mai intense decât știința, implică mai mult existența. Nu suntem gata să urcăm pe eșafod pentru legea compresibilității gazului, dar ne putem da viața pentru credință sau dragoste. Totuși, ar fi greșit să pretindem că aceste domenii ar fi afectate de iraționalitate sau incoerență. Dragostea are logica sa, dar aceasta este diferită de cea a
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]