2,734 matches
-
Facla”, „Lumea”, „Universul literar”, „Adam”, „România”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Ecoul” ș.a. În 1929 scoate revista „Hanul samariteanului” (două numere). Biografia sa e punctată de învinuirea de colaboraționism cu armata germană de ocupație, ceea ce îi aduce destituirea din funcția de defensor ecleziastic; ulterior, în 1922, este hirotonit preot, iar în 1926 e numit profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chișinău. Îi apar mai multe cărți: culegerile de scrieri cu caracter publicistic și memorialistic O lume nouă (1919), Răboji pe bradul verde
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
dăruia pe la 1680 un exemplar al Psaltirii slavo-române. Misira se va fi înrudit cu ramura macedoneană Papară din Galiția, de unde și presupunerile privitoare la o mai îndepărtată obârșie aromână a familiei. Sunt puțin lămurite împrejurările în care D. îmbrățișează cariera ecleziastică: decisiv poate să fi fost însă impulsul celor dintâi înclinații cărturărești. Răzlețe, parvin din epocă și informațiile ce îngăduie reconstituirea primei perioade a formării sale spirituale, ca și, mai târziu, a condițiilor ce vor fi favorizat desăvârșirea culturii sale umaniste
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Românească, învață, se pare, la Academia de la „Sf. Sava” din București. Viața de monah dusă la mănăstirea Căldărușani, de care rămâne legat (va fi egumen și mai târziu va restaura lăcașul) și calitățile dovedite în administrația bisericească îi deschid cariera ecleziastică. Arhimandrit la Mitropolia din București, începe în preajma mitropolitului Grigorie al Ungro-Vlahiei, în 1774, tipărirea de cărți religioase. Bun diplomat, făcea parte, în 1770, alături de Chesarie de Râmnic, din solia mitropolitului ce prezenta la Petersburg, țarinei Ecaterina a II-a, doleanțele
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
Eclesiarhul și Naum Râmniceanu), aflat în grația domnitorului Mihail Suțu, F. ajunge, la 23 septembrie 1792, mitropolit al Țării Românești. Aduce cu sine tipografia episcopiei pentru a o întări pe cea mitropolitană. Întreține viața pastorală și relații epistolare cu vârfurile ecleziastice din Balcani și Asia Mică. Își investește averea în acte filantropice, în ctitorirea de școli, biserici sau în ridicarea unui foișor și a cișmelei din dealul Filaretului. Încolțit de boală, dar și de intrigile boierilor ce-i obstrucționau faptele, neînțeles
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
intrând apoi în cuprinsul Catavasierului (București, 1715, și în numeroase ediții ulterioare). Compuse în limba de cultură a epocii, Pripealele lui F. aparțin literaturii incipiente românești prin autorul lor și prin locul unde acesta și-a desfășurat activitatea laică și ecleziastică, rămânând o moștenire de preț a Bisericii naționale, atât a celei ortodoxe, cât și a celei unite cu Roma. Ediții: Pripeale, în Émile Turdeanu, Les Premiers écrivains religieux en Valachie: l’hégoumène Nicodème de Tismana et le moine Philothée, „Revue
FILOTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
fost întreruptă pe neașteptate de intrarea în rândul preoților. Acest lucru a avut loc ca urmare a unei proceduri care nouă ni se poate părea stranie. Nu era un lucru neobișnuit ca o persoană să fie aleasă pentru o funcție ecleziastică ca urmare a cererii poporului lui Dumnezeu (hirotonisirea, mult mai importantă, a lui Ambrozie, confirmă acest lucru, chiar dacă anumite detalii ale acelui eveniment au fost poate înfrumusețate de tradiție): din acest motiv, Augustin evita cu grijă să se ducă în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Augustin și a vorbit despre necesitatea de a fi ajutat de un presbiter, iar credincioșii, în unanimitate, cu aclamații, l-au condus pe Augustin în fața lui Valeriu ca să fie hirotonisit. Astfel a început, în 391, lunga și trudnica activitate ecleziastică a lui Augustin, constrâns mereu de necesitatea de a interveni pentru rezolvarea problemelor credincioșilor, de a fi judecător în controverse și litigii și, atât cât putem vedea din scrierile sale, angajat, din acest moment, într-o muncă de propovăduire, deși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
erau expuși violențelor cei ce abandonaseră donatismul pentru a adera la catolicismul ortodox. Răspunsul oficial a fost o serie de măsuri polițienești instituite în 405; printre alte măsuri coercitive a fost luată și aceea de a restitui catolicilor orice proprietate ecleziastică aflată în posesia schismaticilor. Agustin a adăugat acestor măsuri impuse de autoritatea politică o susținută activitate polemică. Putem să facem doar câteva referiri la unele din numeroasele tratate din acești ani (400-405): cele trei cărți din tratatul Contra epistolei lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de autorul ei. Din cauza controverselor medievale dintre imperiu și Biserică, ideile fundamentale ale operei au fost interpretate în sens politic. S-a spus că lucrarea ar conține o acuzație a puterii de stat, opera diavolului, și o preamărire a puterii ecleziastice sau papale. În realitate, Augustin nu dorește nicicum să facă o distincție între două realități politice, Biserica și Statul: el a vrut doar să spună că forțele negative se manifestă în special prin lupta politică a statelor din lumea aceasta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 427-428. Iată, așadar, o altă caracteristică a acestui monahism de la Lérin: comunitatea nu rămâne închisă în sine, ci păstrează un raport fecund cu mediul înconjurător și, întâi de toate, călugării de-aici sunt obișnuiți să urce pe scara demnităților ecleziastice în urma unor experiențe de călugărie, lucru mai puțin frecvent, fără îndoială, în alte comunități monahale. La Lérin s-au adunat asceți care proveneau din toate regiunile Occidentului; adesea erau asceți de familie nobilă sau, cel puțin, persoane care făcuseră carieră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în primul rând, în mijlocul acestor tulburări, un loc în care să te refugiezi și să lași deoparte grijile lumii, un port în care să găsești liniștea; viața ascetică aduce pacea. Acestor aristocrați, când voiau să treacă de la călugărie la viața ecleziastică, li se deschidea în mod firesc calea care ducea spre scaunul episcopal: de aici și figura atât de frecventă a episcopului călugăr de extracție socială superioară. Acest lucru se întâmplase deja în generația precedentă, cea a lui Martin din Tours
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Trei Capitole și ar fi murit puțin după aceea: este amintit de Facundus din Hermiane în opera sa care datează din acel an (548). Ferrando a scris o Scurtă culegere de canoane (Breviatio canonum), adică o expunere sistematică a dreptului ecleziastic, bazată pe actele emise de numeroasele concilii grecești și africane, din extrasele și rezumatele cărora el alcătuiește o culegere. Această culegere are în obiectiv clerul, raporturile dintre creștini și eretici și dintre creștini și iudei, botezul și postul mare și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atenție aparte merită și tratatul Contra lui Eutihie și Nestorius (Contra Eutychen et Nestorium) care constituie una din cele mai semnificative (și cu siguranță una din cele mai originale) contribuții occidentale la definirea cristologiei. Nici aici Boethius nu respectă tradiția ecleziastică în accepțiunea sa restrânsă; el consideră deja ratificate hotărârile conciliilor din secolul al cincilea unde s-a dezbătut această problemă și nu pornește de la discuțiile acelor foruri; el vrea doar să discute, din punct de vedere filosofic, valabilitatea soluției găsite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Liber de Paschate, Argumenta Paschalia, Epistulae duae de ratione Paschae). BIBLIOGRAFIE Ediția: PL 67. 11. Grigorie cel Mare Ultimii ani ai vieții lui Cassiodor, care se retrăsese în mănăstirea sa situată la o extremitate a Italiei, coincid cu anii carierei ecleziastice a aceluia care, începând cu 590, a devenit papă cu numele de Grigorie, supranumit apoi cel Mare, și s-a stins în 604. Degradarea și nenorocirile care se abăteau asupra Italiei în acele vremuri îngrozitoare în care trăia Cassiodor și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Benedicti se va impune abia mai târziu. Însă papa benedicti I (574-578), i-a cerut să părăsească mănăstirea și, într-o epocă în care călugării erau încă laici, l-a făcut diacon și l-a determinat să înceapă o carieră ecleziastică, iar succesorul lui Benedict, Pelagius al II-lea (578-590), l-a trimis ca nunțiu la curtea din Constantinopol, între 579 și 585, pe lângă împăratul Maurițiu. Întors la Roma, Grigorie și-a reluat viața în mănăstire, la care a trebuit să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii până atunci, ci spre Occident, așa încât a fost primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ale cu cei ai francilor. În domeniul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. În 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acest lucru, trebuie să observăm că atât Isidor cât și sinodul din Toledo adoptă o atitudine tolerantă față de iudei, afirmând că nu se poate impune credința cu forța (Maxime II, 2, 4). În fine, Isidor se ocupă și de practica ecleziastică și compune o operă Despre datoriile privitoare la Biserică (De ecclesiasticis officiis): titulul Despre datorii ne trimite la Ambrozie și poate chiar la Cicero; e prezent în această scriere și Tertulian ce pare să fi fost relativ citit în Spania
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lăuda că asistase la lecțiile lui, afirmație respinsă de Ieronim însuși conform căruia Teofil n-ar fi ținut lecții niciodată (Apologia contra lui Rufin III, 18). În rest, cea mai mare parte a informațiilor despre viața sa provin din istoriile ecleziastice scrise de Socrate, Sozomenos, Teodoret și Nichifor Calist ca și din Dialogul despre viața Sfântului Ioan Hrisostomul al lui Palladius. Teofil trebuie să fi fost ales patriarh al Alexandriei de către episcopii reuniți pentru funeraliile predecesorului său Timotei între iulie 384
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
legătura lor cu politica imperială, din cauza controlului pe care, începând cu Constantin, împărații l-au exercitat în mod constant, sau au încercat să-l exercite, asupra Bisericii. Așadar, e limpede cât de folositoare pot fi unele referiri succinte la frământările ecleziastice și teologice care au avut loc între moartea lui Chiril (444) și al doilea conciliu de la Constantinopol din 553 pentru situarea autorilor despre care vom vorbi în acest capitol. În câțiva ani, patriarhii din marile orașe orientale care trăiseră criza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolului al VI-lea, sub Anastasius și Iustin I și în mod oficial cu Iustinian, se va dezvolta inițiativa „neocalcedonienilor” care admiteau ambele formule - „două naturi” și „o singură natură” - (a se vedea aici, mai jos, p. ???). Pe planul disciplinei ecleziastice, conciliul l-a depus pe Dioscor, l-a reabilitat pe Flavian și i-a readus pe scaunul episcopal pe Teodoret (care, până la urmă, a fost nevoit să-l condamne pe Nestorios) și pe Iba, menținând condamnarea lui Nestorios. Au fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
foarte tehnic; retorica și mai ales dialectica cea mai subtilă sunt puse în slujba dezbaterii cristologice. Dintre formele literare, în afară de tratatul teologic, adesea polemic, sunt mai cultivate cele mai potrivite pentru dezvoltarea unor argumentări teologice într-un context de politică ecleziastică dominat de definirea frontierelor și de căutarea de alianțe, și în primul rând epistola, de la Chiril la Acacius din Berea, de la Ioan de Antiohia la Euteriu din Tyana, de la Efrem din Antiohia la Sever; scrisoarea devine cu ușurință un adevărat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cerere de apel care a fost dusă la Roma de Eusebiu din Dorileos. Flavian, așa cum făcuse deja predecesorul său Proclus, a încercat să găsească o cale de mediere între cristologia antiohiană și cea alexandrină, dar mai mult la nivelul politicii ecleziastice decât al elaborării teologice, și mai ales sub forma unor concesii față de poziția alexandrină; astfel, profesiunile sale de credință preiau de la alexandrini formulele „două naturi” și „o singură ipostază”, și le completează cu „un singur prosôpon”, termen favorit al antiohienilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a treia sunt respinse decretele de la Calcedon. Respectând practica recurgerii la autoritatea „Părinților”, stabilită încă din vremea lui Chiril, întreaga operă - ca, de altfel, și celelalte scrieri pe care le vom aminti în continuare - este înțesată de citate din autori ecleziastici. Istoria Bisericii, publicată în 569 și atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (opera fiind scrisă în realitate de un călugăr anonim care a folosit textele lui Zaharia), compusă în greacă și păstrată în versiune siriană, conține ample extrase din două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În aceeași scriere s-a păstrat și o petiție a lui Timotei înaintată împăratului Leon; pentru a respinge acuzațiile aduse de acesta într-o scrisoare din 17 august 458, Timotei declară adeziunea sa la Crezul de la Niceea și la tradiția ecleziastică și justifică opoziția sa față de Calcedon care ar fi introdus teza celor două naturi ale Fiului lui Dumnezeu. Un manuscris din British Library (Add. 12156, sec. VI) conține, în afară de cele două scrisori menționate deja, extrase din alte epistole anticalcedoniene ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o istorie a crizei nestoriene care conținea un foarte bogat material de arhivă; Nestorios era descris acolo ca un apărător al adevăratei credințe, persecutat pe nedrept. Citată de sirianul Ebed Jesu (mort în 1318) cu titlul Cinci cărți de istorie ecleziastică despre persecuția Sfântului Nestorios, opera este menționată în Synodicon (cf. mai jos) ca Tragedie, așadar cu același titlu ca și autoapologia scrisă de Nestorios (cf. aici, p. ???) și folosită de Irineu. Era compusă din trei părți, iar ultima era consacrată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]