9,239 matches
-
PSD. Procesele sale, cazuri grele unul și unul, trenează de ani de zile. Nici un fir din capul lui nu s-a mișcat. Nu a plătit nici un leu victimelor sale. Și nu i se întâmplă nimic. [...] se poate strecura în multe ecuații politice interne, pe față sau pe sub masa la care va putea sta PSD. [...] Vadim Tudor vrea sincer puterea. Speră că, într-un fel sau altul, probabil că va fi cooptat la guvernare. El a făcut oferte actualei puteri aproape în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și poate, ucigător pentru cei ce se vor afla în calea lui. Aurel chibzui o vreme, fascinat de măreața priveliște. Să plece? Să fugă? Să rămână? Creierul lui se debranșă de restul corpului și începu să adune datele necesare pentru ecuația al cărui rezultat avea să decidă restul - și durata - vieții lui Aurel. Mai întâi scotoci în propriile scorburi întunecoase după niște constante. Le găsi: Aurel avea 38 de ani, păr blond, mustață caraghioasă, trăsături de țăran, ochi verzi, buze groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și un Volkswagen Passat Kombi din 1996, parcat pe faleză. Astea erau constantele. Creierul își luă avânt și începu să calculeze variabilele: mărimea și forța valului, viteza vântului, țipetele pescărușilor, traseul stelelor și multe alte lucruri. Era prima și ultima ecuație universală pe care o făcea, și rezultatul era uimitor - dacă era bun. - Să vedem, zise Aurel cu voce tare, dar nu-l auzi nimeni. Sus, pe faleză, oamenii îngroziți strigau la el să fugă, să urce, să facă ceva. Aurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Tresare lângă mine, zvârluga, mă cuprinde și-i simt dinții în umăr. - Sau ar trebui să mă simt privilegiat? Să mă umflu puțin în pene? - Ei, nu-s eu Zâna Zânelor, nici iarbă de leac... Dar, Voievoade, dacă bucățelele din „ecuația vieții noastre”, cum zicea unu’ la ziar, s-ar fi așezat altfel, dacă nu erau suflate în direcții așa de diferite, așa de departe, așa de aiurea, nu te-aș mai lăsa să pleci. Sau, mă rog, eu aș încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
reprezintă o informație, este virtuală, așadar poate fi vizualizată pe ecranul calculatorului. Ea există fizic atunci când este tipărită, devenind astfel o structură de puncte de cerneală pe hârtie. În computer putem avea două tipuri de imagini: - imagini vectoriale (definite prin ecuații matematice; își păstrează detaliile, oricât le-am mări; spre exemplu, imaginile 2D și 3D create în programe de desen vectorial precum CorelDraw, Flash, 3D Studio Max etc.); - imagini bitmap (sunt constituite dintr-o „hartă de biți”, fiecare dintre aceștia având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
fi liberă așa cum liberi trebuie să se fi simțit cândva în munți haiducii, liberă, liberă, liberă, aceste șase litere și acest cuvânt care trezește în ea adânci reverberații. Bineînțeles, bărbatul ei, Trofin era o cantitate neglijabilă, el nu conta în ecuație, cu el nu trebuia să împartă nimic, desigur, nici acea viitoare, presupusă condiție a ei de a fi liberă! Acum executa atentă ultimele pasiențe, se complăcea în rolul de zână bună, protectoare, avea impresia că de va dărui mult celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
abrupto, dar continuă să funcționeze ca profesor la Universitatea "Nicolae Titulescu" din București și "Valahia" din Târgoviște. Predă disciplinele Drept internațional public și, respectiv, Relații Internaționale moderne și contemporane. Studii, articole și cărți (tratate) A. Cărți Neagresiunea și negocierea o ecuație a păcii, Editura politică, 1981. Forța cinismului și cinismul forței, Editura militară, 1996. Drept internațional public, curs, Editura Sylvi, 1999. Curtea Internațională de Justiție și Dreptul Mării (coautorat), 1999. Concesii periculoase, renunțări inutile, Editura Sylvi, 2000. Tratat de relații internaționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
care se dovedește mai puțin recalcitrant față de intențiile ordonatoare ale autorului, în special pe direcțiile nu atât de constrângătoare și mai tolerante ale comparatismului. Iată de ce textul dens în idei abundă de asocieri, asemănări sau deosebiri, și de puneri în ecuație, care înșiruite cu ingeniozitate, cronologic și tematic, îi imprimă cel mai adesea un caracter interdisciplinar. Alchimie mirabilă, fără tăgadă, aparținând specialistului, vrednică de laudă și așteptarea posterității". Stan Velea, Papa Ioan Paul al II-lea în conștiința românilor, Steaua, nr.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
R.D.G., de a recupera avansul deținut de România în relația cu R.F.G.; au fost sugerate propuneri de a se menține și fructifica această poziție avantajoasă pentru modernizarea țării; temele curente ale agendei internaționale, îndeosebi locul celor două state germane în ecuația dezarmării, problematica C.S.C.E.; A contribuit la realizarea vizitei președintelui României la Berlin în 1977. Revenit în Centrala M.A.E., a activat, în perioada 1980 -1985, la referentura R.D.G.; a contribuit la pregătirea și realizarea, în 1980, a vizitei președintelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
intern în managementul riscurilor În ultima perioadă se face tot mai vizibilă tendința crescândă de recunoaștere a rolului managementului riscului în sistemele-cheie din cadrul organizațiilor. În aceste condiții, este foarte interesant de abordat și de înțeles rolul auditului intern în această ecuație. Standardele Institutului Auditorilor Interni - IIA fac referiri clare la problematica managementului riscurilor prin: Standardul de implementare 1220.A3, care prevede: auditorul intern ar trebui să fie în alertă în ceea ce privește riscurile semnificative care pot afecta obiectivele, operațiunile și resursele. Totuși, doar
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
pentru stabilirea apetitului de risc se realizează numai dacă oamenii din cadrul organizației se înțeleg reciproc și respectă prioritățile; (8) claritatea (Clarity) obiectivelor, clarificarea responsabilităților și țintelor susțin modul în care riscul este perceput și responsabilizat; (9) controlul (Control) reprezintă o ecuație importantă pentru stabilirea apetitului pentru risc. Organizațiile care se concentrează pe asumarea riscurilor nu vor diminua activitățile de control. În prezent, orientarea controlului se îndreaptă spre o mai mare flexibilizare care să îi permită oferirea de răspunsuri la riscurile care
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
spinării lipită de țeava caloriferului. Sînt sigură că i-a apărut în vis Mișu Negrițoiu, hipnotizîndu-l cu ochii ca niturile, după cum tresare și scheaună. L-au speriat artificiile primăriei, bubuiturile de az-noapte, dar nu recunoaște. "Nimic nu mă interesează în ecuația asta decît cum ieși tu din ea, Dințișor". Ți-a căzut pîinea-n căcat? (era cuvîntul care m-a scos de la "Ora"), doar n-o s-o scoți de-acolo facînd memorii la partid. Vino la București și-ți aranjez o slujbulice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ani, punând-o sub zodia ce-o să spună lumea? sau o să găsești pe alta, mucoasă ca tine, după care, ceea ce era de așteptat, urma negația, dincolo de care, atât în filosofie cât și în viață, nu poate fi decât certitudinea ecuației rezolvate, după șirul interminabil de calcule și soluții adiacente, urmând mult așteptatul congruent care încheia un ciclu, graficul existenței putând urca sau coborî. Principalul: onoarea lui fusese șifonată, granițele zdrobite și senzația de învingător spulberată cu acel gest de teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o cifră rea, care nu vrea să intre în calcul, poate să răstoarne pătratul distanței, raza de balans, diametrul lumii și lumea poate fi într-o clipă transformată în haos, datorită acestei cifre sinucigașe, care poate lua după sine toată ecuația existenței. Și Mioara bătu cărțile neascultătoare, le trimise în rafturi, bibelourile pe policioarele lor de cristal, pe îngeri la locurile lor între baloane, acrobații și motocicliști, pe zidurile morții. Cuminte, fir cu fir, fără să plângă, fără să înțeleagă de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara fugi din carte. Să te arunci în gol, fascinat de gol, pe care îl vezi ca pe un pământ al făgăduinței, da, cerul, vedea și simțea, aici era Mama care se intersecta cu Mama-cuvânt, interjecție, semn de punctuație, apoi ecuație, cuvintele gândurilor Mamei umplând pardoseala pieței, călca pe tabla calculelor nemulțumirilor Mamei, trăirilor ei intense, în nopțile prelungi de dragoste, cu oricine, oricât, fără măsură, grijă, foame, sete, alegere, inspirație. Mama aceasta nu era Ea decât atunci, să nu spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara dispăruse. În imaginea inversă a obiectivului fotografic, în curgerea rotundă a spațiului, în scrisorile părinților scrise înainte de a fi concepute, în batista unui cavaler medieval dăruită ca omagiu al eroismului său, într-un cuvânt care ucide sau într-o ecuație. E ora 445. Afară, Salieri cânta într-o pasăre. Îi răspunde o alta. Era Paganini. "Știu unde e", spunea ora. "Numai eu am aflat", îi răspunse Salieri. "Dar numai eu te pot duce", sări Paganini. Acolo unde se hotărăște cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o voiam după clipa întâlnirii noastre, care mi-ar umple toată viața cu lichidul fericirii. Voi muri din preaplin. Viața înseamnă, la urma urmei, totalitatea picăturilor acestor ape ale vieții, fericirea mărunțită înseamnă volumul ei final, totalul, după parcurgerea în ecuație a atâtor necunoscute care se amplifică, creează alte întrebări și soluții, tablele pline culisează, trecutul se șterge pentru ca să elimine balastul, acum funcția își arată clar algoritmii și de aici până la rezolvare mai este un sfert de tablă și câteva crete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mulțumesc viitorului că mi te va reda și Mama se va evapora, pentru că vom fi numai noi doi, egoiștii care trăiesc pe cadavre de lumi: ale amintirilor, ale întâmpinărilor, rezistențelor, culorilor neînțelese, bemolilor vagabonzi din partitura dragostei, cifrelor evadate din ecuația cunoașterii, timpii din solzii timpurilor golite de refulări, pline de dezamăgiri, de... poate mâine, această flamură a speranței care, după cum se știe, nu va fi înfiptă pe crenelurile cetății cucerite, pentru că orice cucerire înseamnă o dezamăgire la pătrat, vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o zădărnicie a lumii, o fatalitate vie care va muri fără să-și înțeleagă rostul, îi tot dă înainte cu nu vreau să mă mai nasc, dar chiar așa? cine o mai naște vreodată, ea însăși rezultatul unei greșeli în ecuația vieții, mi-e așa de dor de momentul substituirii, ea va fi deja moartă, eu voi zace vie în brațele tale, o zi, o săptămână, tu ai să dormi, eu am să-ți păzesc somnul, visele retro cu Mioara, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Farmaciei Iris de pe Calea Călărași vorbind cu câinii bolnavi de diabet, așteptând ora deschiderii. A doua zi, Mioara constată ceva ciudat. Bau vorbea în neologisme și Ghiborț, treaz de-a binelea, scria pe asfalt cu un dermatograf găsit în piață, ecuații diferențiale. Ce faceți? Îl așteptăm pe Mongol! adăugă Bau. Într-adevăr Cargobot avea față de mongol. De ce îl așteptați? Are un plan șopti misterios Ghiborț. Pentru Brăila spuse el tare, pentru a-i risipi Mioarei nedumerirea. Da, am! se auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o bombă! zicea celălalt. Nu, îi răspundea în șoaptă pilotul-șef, pentru că din el va ieși un mare poet. Daaa? se mira copilotul, atunci să ocolim ruta aceasta pe direcția V-V-N, să nu-l bruiem! Scriam versuri matematice, ecuațiile se înșirau luminoase, vântul foșnea printre blocuri cu 100 de etaje, muzica perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea în fața clădirii înalte până la Lună. În jurul lui nicio pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
repetă această întoarcere? Nu cumva curba are alt traseu de fiecare dată? Când putem ști că totalul acestor curbe independente una de alta este congruent scopului ideal pe care îl înglobează? Și dacă totul e congruent cu nașterea unei alte ecuații, iar matematicile superioare nu au găsit răspunsul? Și alte tocane din astea. Ciorile au dus întrebările tale infantile Magiștrilor mascați, care, firește, au scos fulgere din ochi atunci când îți citeau inepțiile. Se pare că la ceva tot ai fost bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cât școala, noaptea visărilor, lungă cât neantul în care s-au dus și pe care acum le vedem reîncarnate pe filmul Magiștrilor cu măști de lup. Nu era necesar ca noi să înțelegem, era destul că puteam recepta, pentru ca aceste ecuații să nu fie rezolvabile niciodată. Mereu calculate într-un coșmar al revenirii, iar și iar. Sigur că mereu se iveau din necunoscut. Terfelea toată munca devenită zadarnică într-o alta, cognoscibilă, care trebuia integrată, schimbând datele problemei. Așa aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în așa fel încât să-i poți determina să zburde prin spațiul cu n dimensiuni (complexe), adică în el să existe un sistem de n elemente liniare, independente, orice element fiind o combinație liniară a acestor n elemente. Spațiul soluțiilor ecuației să fie deci un subspațiu vectorial, al spațiului tuturor aplicațiilor continue și cu derivate continue. Demonstrație: Fie orașul Brăila alcătuit din curbe, linii discontinue, grădini albastre și roz în care cresc ca într-o oază copaci logaritmici, straturi de radicali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca într-o oază copaci logaritmici, straturi de radicali mov sub matricea hermafrodită a unei lumini solare cu mister lunar. Fie aceste curbe, străzi, linii, blocuri, punctate de ochii ferestrelor; grădinile, mulțimea de ființe furnicând prin labirinturile vieții, căutând prin ecuația existențială, prin care parantezele muzicale cuprind mulțimea vidă în șir monoton, satisfăcând inegalitățile, iar rezultatul teoremelor lui Lebesgue să tindă spre voracitatea acestei mulțimi. Deci, conform înaltei gândiri pline de lumină, funcția are valori repetabile, indiferent de spațiu, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]