492 matches
-
din Haute-Provence, VLT (Very Large Telescope) din Chile, Hawaii, Insulele Canare. Construcția cupolei principale a Observatorului din Paris a început în anul 1846 la îndemnul lui François Arago, directorul Observatorului, chiar pe clădirea Perrault din Paris. Această cupolă găzduiește o lunetă ecuatorială, cu montură germană, construită de către Brünner (inițial din lemn) cu un diametru de 38 cm și o distanță focală de 9 m. Luneta a fost fabricată în varianta originală de către Lerebours, dar apoi frații Henry i-au confecționat un al
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
în diametru (cu corecție cromatică optimizată pentru galben și distanța focală de 16,34 metri), respectiv un obiectiv fotografic de 62 cm (corecție cromatică optimizată pentru albastru, cu distanța focală de 15,90 metri). Ea se sprijină pe o montură ecuatorială, identică cu a lunetei de 76 cm diametru de la Nisa. Marea Cupolă este o emisferă cu un diametru de 18,30 metri și o masă de aproximativ 100 de tone. În 1919 Deslandres a observat scurgeri pluviale în cupola care
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
Aceasta este configurația care se utilizează și în prezent. Dacă inițial telescopul era mai degrabă destinat studiului obiectelor situate în cerul profund, noua sa configurație l-a destinat în principal studiului planetelor. Telescopul este susținut de o montură tip furcă ecuatorială (care nu poate fi orientată pe direcția Nord). Oglinda sa primară de 1 metru diametru cântărește în jur de 250 kg, iar ansamblul părților mobile ale telescopului cântăresc aproximativ 5 tone. Dacă montura este motorizată pentru a compensa mișcarea de
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
sunt prevăzute ore de Lucrări Practice, iar unele dintre acestea se efectuează utilizând acest telescop. Prezentarea acestui telescop este posibilă în cadrul vizitelor la Observator, iar utilizarea lui pentru observare - cu ocazia zilelor anuale de observare pentru publicul larg. Cupola Mesei Ecuatoriale este cea mai recentă dintre cele 4 cupole ale Observatorului din Meudon. Instalația, ale cărei lucrări de construcție au început în 1927, urma să fie pusă în funcție în 1932. „Masa” este un mare platou circular de 2,3 metri
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
acționate de un motor electric. Această podea, care permite o mișcare pe verticală cu amplitudinea de peste 1 metru, permite ca ochiul cercetătorului astronom să se afle permanent la nivelul ocularului unuia din instrumentele aflate pe Masă. În cursul timpului, Masa Ecuatorială din Meudon a fost echipată cu numeroase instrumente. În 1923, ea servea drept soclu pentru o lunetă de ghidaj de 20 cm diametru, pentru 2 camere cu obiectiv și o cameră prismatică, toate acestea fiind destinate în principal studiului cometelor
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
acestea fiind destinate în principal studiului cometelor. Putem menționa de asemenea coronograful lui Lyot de 20 cm, instalat provizoriu pe Masă, înainte de a fi transferat la Observatorul Pic du Midi. În 1960, studiul cometelor lasă loc studiului supernovelor, iar Masa Ecuatorială este deposedată de instrumentele de mai sus, care sunt înlocuite cu un telescop Schmidt (diametru de 62 cm, distanța focală de 1 metru), respectiv de un telescop Cassegrain cu distanța focală de 4 metri, la un diametru de 25 cm
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
a Pământului, în schimb această operație nu este și automatizată: poziționarea telescopului se efectuează în întregime „manual”, cu alte cuvinte, fie vizând o țintă luminoasă urmărită cu privirea, fie efectuând o poziționare pe anumite coordonate cu ajutorul axelor gradate. Astăzi, Masa Ecuatorială este echipată cu un telescop Cassegrain de 60 cm diametru și distanța focală de 9 m. Instalația este utilizată în principal de Unitatea de Formare-Învățământ a Observatorului întrucât în programa Masteratelor sunt prevăzute ore de Lucrări Practice, unele dintre acestea
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
Caravelle pentru a realiza observații în infraroșu la mari altitudini, pentru a evita neajunsurile din straturilor dense ale atmosferei cu benzile ei largi de absorbție pe acest segment de lungimi de undă. Telescopul dispune de o montură de tip furcă ecuatorială, similară cu cea a telescopului de 1 m. Ca și în cazul acestuia, montura este motorizată pentru a compensa mișcarea de rotație a Pământului, dar ea nu este automată: poziționarea telescopului se efectuează în întregime „manual”, adică fie urmărind cu
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
declarată Ziua Națională a Florei și Faunei. În Indonezia se întâlnesc de asemenea din belșug plante tropicale, inclusiv renumita "Rafflesia arnoldi", cea mai mare floare din lume și "Amorphophallus tatinum", cea mai mare inflorescență a genului. Indonezia are o climă ecuatorială. Între lunile noiembrie și martie musonul nordic suflă dinspre China și Oceanul Pacific, iar între lunile mai și septembrie musonul sudic suflă dinspre Oceanul Indian și Australia. De obicei ploile sunt abundente (150-500 cm) pe tot parcursul anului, iar furtunile sunt însoțite
Indonezia () [Corola-website/Science/297702_a_299031]
-
singular) - pentru partea nordică a continentului, provincia Africa, cu capitala la Cartagina, localizată în Tunisia contemporană în nordul Saharei. Originea cuvântului Afer poate proveni din: Africa este continentul cu climă cea mai caldă de pe glob, cu o zonă de climă ecuatoriala (cu temperaturi medii anuale având variații sezoniere reduse și cantități mari de precipitații), două zone de climă subecuatoriala, două zone tropicale cu precipitații extrem de reduse (între 50 și 150 mm anual) și două zone subtropicale (cu două sezoane opuse, ploios
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
două sezoane opuse, ploios și secetos). Temperatura cea mai ridicată (58°C) s-a înregistrat la Aztztyah (Libia) la 13 septembrie 1922. Valorile termice de peste 40°C sunt frecvente în întreaga Sahara. Africa este un continent al contrastelor: - al pădurii ecuatoriale, luxuriante și de nepătruns, dar și al întinselor pustiuri, în care nu întâlnești, pe zeci și sute de km pătrați, niciun arbore și în care nu cade, ani în șir, nici o picătură de ploaie; - al unora dintre cele mai mari
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
Canalului Suez, continentul african este înconjurat numai de ape. Țărmurile continentului sunt puțin crestate măsurând circa 28000 km. Sever Pleniceanu a fost primul român care a ajuns în inima Africii și unul dintre primii europeni care a ajuns în regiunea ecuatoriala locuită de pigmei. Clujeanul Andrei Mihalca (medic veterinar) a început în 2006 un proiect de vaccinare antirabica a câinilor din regiunile aride ale Africii de Est, împreună cu cehul David Modry. Întinzându-se pe mai mult de o treime din continent
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
în Republică Democratică Congo (fosta Zair), la granița cu Uganda. Suprafață: 5347 km². Lungime: 160 km. Lățime: până la 30 km. Adâncime maximă: 51 m. Altitudine: 615 m. Volumul de apă: 280 km cubi. Temperatura apei la suprafață: 30 °C. Climă: ecuatoriala. Temperatura medie multianuala: 26 °C. Cantitatea multianuala de precipitații: 940 mm. Cei mai mari afluenți ai lacului: Semliki (care izvorăște din Lacul Edward, situat la sud de Lacul Albert), Nkusi (își adună apele de pe teritoriul Ugandei) și Nilul Victoria (ce
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
senzorială a lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) și a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al mitologiilor, religiilor, geografia lirica devenind planetară; surprinderea spațiilor exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, si laudă obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc.). Parnasienii erau o grupare de poeți din Franța secolului al XIX-lea ce și-a tras denumirea de la revista în care publicau, „Parnasul contemporan”, la
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
mult poezia cu forma fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism (cadre și atmosfera), de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, dar cu proiectare în impersonal, „în zone statice“, „sub o cupola de gheață“, „că într-o vitrină“. Prin parnasieni, geografia lirica se extinde la întregul cosmos. Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
sunt bogate în diversitate biologică și conțin un număr neobișnuit de mare de specii de plante. Există de asemenea o mare varietate de animale, începând de la rozătoare, mamifere ierbivore: lama, căprioara, alpaca, vicuna pe platourile andine, până la cele ale pădurii ecuatoriale: tapirul, puma, jaguarul, leneșul , furnicarul, maimuțe, diverse specii de păsări și reptile (iguane) și șerpi (boa, anaconda). Bolivia are 8,8 milioane de locuitori, cu o densitate a populației de 8 persoane pe km pătrat, din care 60,8 % populație
Bolivia () [Corola-website/Science/298079_a_299408]
-
Congo, care asigură țării o linie de coastă la Oceanul Atlantic cu lungimea de 37 de km. Giganticul bazin al fluviului Congo domină relieful țării, acoperind o suprafață de aproximativ un milion km² și este în mare măsură acoperit de păduri ecuatoriale umede. Bazinul se înalță treptat sub forma unor podișuri muntoase la vest, pe când la sud sunt pășuni. Cei mai înalți munți se află în vest. Situat la Ecuator, statul are o climă ecuatorială în mare parte dar și subecuatorială în
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
este în mare măsură acoperit de păduri ecuatoriale umede. Bazinul se înalță treptat sub forma unor podișuri muntoase la vest, pe când la sud sunt pășuni. Cei mai înalți munți se află în vest. Situat la Ecuator, statul are o climă ecuatorială în mare parte dar și subecuatorială în extremul sud, cu cele mai înalte temperaturi în regiunea centrală. Munții din sud sunt mai calzi și mai arizi, pe când cei din vest sunt mai reci și mai umezi. Peste 60% din această
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
în extremul sud, cu cele mai înalte temperaturi în regiunea centrală. Munții din sud sunt mai calzi și mai arizi, pe când cei din vest sunt mai reci și mai umezi. Peste 60% din această țară mare este acoperită de păduri ecuatoriale care reprezintă aproximativ jumătate din pădurile ecuatoriale ale Africii și aproximativ 5% din totalul de păduri ale planetei. Rețeaua de transport subdezvoltată a țării a împiedicat efectuarea unor defrișări masive. Totuși aceste defrișări au loc, într-o mică măsură, pentru
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
temperaturi în regiunea centrală. Munții din sud sunt mai calzi și mai arizi, pe când cei din vest sunt mai reci și mai umezi. Peste 60% din această țară mare este acoperită de păduri ecuatoriale care reprezintă aproximativ jumătate din pădurile ecuatoriale ale Africii și aproximativ 5% din totalul de păduri ale planetei. Rețeaua de transport subdezvoltată a țării a împiedicat efectuarea unor defrișări masive. Totuși aceste defrișări au loc, într-o mică măsură, pentru a furniza locuitorilor lemn pentru foc și
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
existau mici formații statale sclavagiste. Mai târziu, francezii au început să-i înlăture pe portughezi. Prima colonie franceză a apărut în 1839. În anul 1903, Gabonul a fost transformat în colonie a Franței, în 1910 a intrat în componența Africii Ecuatoriale Franceze, iar în 1946 a devenit „teritoriu de peste mări” în cadrul Uniunii franceze. În 1958, Gabonul a fost proclamat republică, membră a Comunității franceze, iar la 17 august 1960 a fost proclamat independent. Șeful statului este președintele. Gabonul are în general
Gabon () [Corola-website/Science/298102_a_299431]
-
în general relief de podiș vălurit, în unele sectoare mai înalt și mai accidentat (Munții de Cristal). De-a lungul țărmului se întinde o câmpie litorală mlăștinoasă. Pădurile acoperă 4/5 din suprafață, în timp ce în sud există savane. Clima este ecuatorială. În Gabon se găsește de asemenea și Parcul național Lopé. Gabon este o republică prezidențială, președintele fiind ales prin vot direct pentru un singur mandat de 7 ani. Parlamentul este bicameral: Adunarea Națională(120 de membri, 111 aleși prin vot
Gabon () [Corola-website/Science/298102_a_299431]
-
Republică Ghana include 10 regiuni: "Articol principal: Geografia Ghanei" Teritoriul Ghanei este format dintr-o câmpie întinsă, vălurita, străbătuta de fluviul Volta, mărginita de regiuni de podiș, mai extinse în vest și în nord, si de câmpia litorala. Climă este ecuatoriala iar în nord este subecuatoriala. Climă Ghanei este tropicală, aici putând fi observate două anotimpuri principale: sezonul ploios și sezonul secetos. "Articol principal: Economia Ghanei" Subsolul Ghanei conține mari rezerve de aur (de unde numele de "Coasta de Aur", dat de
Ghana () [Corola-website/Science/298103_a_299432]
-
seismicitate activă și vulcanism intens, fiind inclusă în Cercul de Foc al Pacificului. Vulcanii activi și lanțurile muntoase domină majoritatea insulelor. Unii dintre cei mai activi vulcani sunt Pinatubo și Taal. Clima Filipinelor este tropicală. În țară se află păduri ecuatoriale (ce conțin teck, eben, mahon, cocotieri, bananieri, bambus) și vegetație de mangrove la țărm. Populația este în jur de 98,5 milioane. Filipinezi (majoritatea malaysieni, polinezieni, indonezieni, restul negritos) 85,3%, chinezi, indieni, europeni, amestecați. Numai 880 insule sunt locuite
Filipine () [Corola-website/Science/298100_a_299429]
-
marine) la sud-vest de insula Bioko. Cea mai mare regiune continentală se află între Camerun și Gabon pe continent. Relieful este caracterizat prin podiș (alt. 600-900 m, max. 1500 m) în partea continentală și de câmpie pe litoral. Clima este ecuatorială umedă. Vegetație: păduri cu arbori de esențe prețioase (mahon, abanos, okoume); păduri de podișuri. Faună: broaște țestoase, balene. Granița sudică este formată de paralela 1 a Pământului. Pe lângă insula Bioko Guineea Ecuatorială mai cuprinde și insulele Fernando Póo, Annobon, Corisco, Elobey
Guineea Ecuatorială () [Corola-website/Science/298105_a_299434]