484 matches
-
Nu pot muri. Eu nu voi muri niciodată definitiv. Dezolare Mă obsedează funebru frunzele căzute, cuiburile pustii, păsările care-și iau zborul pentru a pleca. Dezolarea îmi pătrunde fiecare fibră. Aia îngână adesea un cântec în care toamna e preludiul efemerității existenței: De ce codre mi te pleci fără ploaie, fără vânt, cu crengile la pământ? Și de ce nu m-aș pleca dacă trece vremea mea? Scade ziua, noaptea crește și frunzișul mi-l rărește. Alterare Când vine canicula, pojghița materiei începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cerebrale, cunoscute încă din Vechiul Testament 761 a simbolizat întotdeauna supunerea unor autori crizelor de epilepsie și medicației împotriva acesteia întâlnite la Edgar Ellen Poe, Dostoevski ș.a. Nu departe de aceștia viziunile formidabile ale unor lumi cu totul noi și descoperirea efemerității realității figurative sunt demonstrate de migrenele și halucinațiile lui Heinrich Füssli și ale lui Lewis Aspectele unor răspunsuri neurologice cum ar fi tabesul sau paralizia general progresivă au însoțit mărețele opere ale lui Alphonse Daudet, Heinrich Heine sau respectiv ale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
său posedându-l literal și teologic. Eternitatea Clipei e un timp în care Sinele nu poate fi hipertrofiat, decât la cei mediocri. Dacă eternul și efemerul se întâlnesc în Sine, cum poate Atma în eternitatea sa să cuprindă tot înțelesul efemerității noastre? Răspunsul ni-l dă Isus când spune: Eu sunt calea și adevărul și viața. 781 Reprezentând unitatea tuturor lucrurilor create, unicitatea Sa și multiplicitatea pe care o învăluie, se obține metafizic vidul care, în trecerea sa reflexă, reflectată și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cum se succed viețile oamenilor precum valurile mării. Poetul, transpus în situația de a renunța, uneori, la contemplația de tip paradisiac pentru a răspunde arcurilor reflexe ce ilustrează legătura sa cu realitatea, înfruntă suferința și, ca toți semenii, se supune efemerității noastre materiale. Omenirea, cu toată filosofia ei, stăruie consecvent asupra ființei, mereu plasată între adevăr și falsitate. Dar dacă realitatea se derulează în nedesăvârșire și ne învăluie mai tot timpul imperfecțiunea, apariția zeilor, oameni aleși dintre oameni să reprezinte divinul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
absolute. Știința omenească, la nivelul minții noastre, e cea mai mare înșelăciune a spiritului. După descoperirea altei legi din natură, toate relațiile stabilite mai înainte, în mod științific, se schimbă, intră în altă formă. Nu-i aceasta o dovadă de efemeritate a cunoașterii lumii materiale? Cunoașterea prin credință, venită de la Dumnezeu, nu este efemeră, nu schimbă nici o relație între datele primite prin credință. Sfântul Apostol Pavel spune: „Cunoștințele se vor sfârși căci cunoaștem în parte...”, iar cuprinsul minții nu poate cuprinde
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
61) se încadrează cu precizie proporțiilor Secțiunii de Aur, impunându se printr-o nouă ascensiune spre dinamici puternice de f și ff, ca metaforă sonoră a aceluiași gest al compozitorului de a opri Timpul în loc, din continua sa devenire și efemeritate. Secțiunea finală a lucrării coincide cu imaginea de retragere a catedralei în adâncurile apelor, în rezonanțele unui murmur înăbușit al registrului grav flottant et sourd (plutitor și surd, înăbușit), ce evoluează prin linia figurativă (ostinato) a acordului de cvintocvartă. La
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Cu nuanțări specifice cercetătorilor sau creatorilor, în funcție de epocă, mitul își păstrează identitatea prin sensul ei profund și unic încrederea în triumful artei. Creația și creatorul acced la veșnicie. Semilegendarul cântăreț trac și doctrina orfică împacă două ipostaze ale destinului uman: efemeritatea cu veșnicia. Dacă creatorul este efemer prin condiția sa în lume, creația îi asigură nemurirea, salvarea. “Zeu al metamorfozei, în același timp prezență și absență, Orfeu se situează la hotarul incert dintre două lumi, una nocturnă a virtualităților tainei, cealaltă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pe Sfântul Petru referitor la dragostea acestuia față de el. Cele trei întrebări pe care i le adresează Fiul Omului trasează treptele iubirii adevărate care are în vârful primadei prietenia - cea mai reprezentativă pentru adevărata iubire. Iubirea umană este supusă, astfel, efemerității, unei pasiuni ucigătoare, o implicare intensă, fără de care adevăratul lumesc nu ar exista. Blaga surpinde materialitatea lumii care este mistuită de accederea la Eros. Erosul este o altă ipostază a cunoașterii luciferice, căci presupune risc, zdruncinare, dizolvare a cuplului; provoacă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
întreg/ Se face ochi, piept, brațe... zbucnite către tine” are consecințe devastatoare pentru integralitatea și puritatea sufletească: „Vremelnicia cască-n mine abisul/ Rostogolit pe dâre de flăcări, ca ntr-un iad.” Dragostea trupească extinsă la plăcere, sexualitate este vremelnică, își dovedește efemeritatea. Calea eternității este iubirea, dar cea „mai presus de fire”. Deși în carnea trupului se află sămânța iubirii, aceasta trebuie sădită în suflet, prin sipritualitate pentru a îndeplini scopul propus. Poetul deplânge existența într-un trup „pâlpâitor de pofte”, dorind
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
impactul acestora asupra universului literar, schimbările pe care le propun, fără să implice o ideologie literară comună și fără a fi susceptibilă de uniformizarea acestora și, pe de altă parte, sugerează caracterul trecător al acelei forme de manifestare. Desigur că efemeritatea noului val nu înseamnă că acesta nu poate lansa scriitori de valoare, dar ridică un semn de întrebare asupra esteticii propuse. Totodată, termenul pleiadă pare să fie chiar mai restrictiv decât generație, în sensul că sugerează o mai mare omogenitate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dincolo de zidul cetății, prezența șoaptelor ca expresie a zvonurilor care transgresează barierelor celor două tărâmuri, gustul amar, tristețea (adjectivul "amăruie") par să susțină cea de-a doua interpretare. Gesturile acestea lente, cu tentă erotică sunt chemări de dispariție. Frunza accentuează efemeritatea existenței umane, capacitatea ei de a trece dincolo, de "a urca" indică o speranță care-și mai găsește încă locul în acest moment al crepusculului. Întâlnirea cu feminitatea ca și călătoria nu înseamnă ieșire din cercul existenței comune, sufocante, ci
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
midii sparte/în corturile tulburi ale crabilor -/ cum să fii joc pașilor artei?", Eumene). Discursul se compune din frânturi de afirmații, de interogații aparent fără vreo legătură logică între ele. Nisipul al cărui caracter instabil, mișcător se asociază transformărilor, fragilității, efemerității semnifică trecerea timpului care corodează tot, care osândește opera artistului să fie la dispoziția oricui, fără să găsească întotdeauna răsunet în inima cititorului. Interogația poate fi explicată în acest context, căci neputința de a fi "joc pașilor artei" este neputința
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lor, „atomurile” sînt, pentru el, ceva serios, care îi evocă nașterea și moartea ca procese perpetue, schimbarea și statornicia lumii. întotdeauna, numirea invizibilului dilată atenția. „Atom” intră în fluxul poetic prin preromantici, care își amintesc de el cînd meditează asupra efemerității: „Un atom de pulbere au căzut preste muntele cel înalt, o picătură de apă în ocheanul cel nemărginit, un an au trecut în noianul veșniciei și s-au mistuit; unde, unde-l voi putea afla astăzi?”, se întreba Asachi, într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de apă în ocheanul cel nemărginit, un an au trecut în noianul veșniciei și s-au mistuit; unde, unde-l voi putea afla astăzi?”, se întreba Asachi, într-un articol pe această temă3), fără a se lăsa copleșit, căci conștiința efemerității determină apelul la înțelepciune. Trebuie de subliniat însă că, sub condeiul bătrînului scriitor, din noțiune de chimie, atomul devine noțiune de filozofie și morală 4). Tînărul Eminescu valorizează, de asemenea, în chip moralizator cuvîntul „atom”: „în veci aceleași doruri [spune
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Grigorie concepe un abis uriaș între Creator și natura creată. Creația este caracterizată prin posesia de δiάστημα, adică întindere (atât temporală, cât și spațială), în timp ce Dumnezeu este dincolo de orice întindere 15. Existența diastemică nu este niciodată statică, ci schimbarea și efemeritatea sunt astfel simptomele creației. Existența diastemică sau existența creată, este schimbare continuă, o succesiune de schimbări neîntrerupte. Schimbarea „este baza ontologica a existenței create, pentru că a devenit ceea ce este prin schimbare din ceea ce nu există. Aceasta se aplică lucrurilor și
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
o reconsiderare: "Conceput special pentru această bibliografie, jurnalismul literar poate fi definit ca o formă de scriere, ce se află la granița dintre literatură și jurnalism. Dacă literatura se distinge prin calitatea sa de durabilitate, și jurnalismul prin aceea de efemeritate, au existat multe scrieri, care, cu siguranță, nu s-au înscris în nici o categorie în totalitate; scrieri care, pe de o parte, pot fi interpretate ca scrieri de literatură, și care, pe de altă parte, ridică interesul pe care îl
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
alene din ciubuc” fac din casa amintirii un univers cald și intim, ce ține la distanță securizanta teroare a morții, lăsând să se infuzeze doar dulcele ei presentiment melancolic. Tânăra pereche de ieri sau de acum trăiește, sub oblăduirea căminului, efemeritatea clipei sărbătorești a iubirii și a nunții, recurente În șirul generațiilor, având ca martor, clopotul din „turnul vechi din sat”. Ambivalența sunetului „de nunta sau de moarte” - nu anunță decât că, misterioasa trecere a vieții, cele doua evenimente se legată
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
amintite. Conformismul lui G. Călinescu din epoca totalitară, atât de Înverșunat reclamat azi de adversari, nu a atins opera, dimpotrivă, se pare că efectul privește exclusiv viața omului supus vremurilor. Nimeni nu poate cere unei Întregi generații să moară pentru efemeritatea manifestărilor politice. Politica, marea minciună, trece, ca apele, dar pietrele, personalitățile rămân. După ce se afirmase În calitate de critic și istoric literar cu două cărți Înscrise În istoria literară, „Viața lui Mihai Eminescu”(1932) și „Opera lui Mihai Eminescu” , În 5 volume
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
opera, dimpotrivă, se pare că efectul privește În exclusivitate viața omului supus vremurilor, vorba cronicarului. Nimeni din cei veniți În viitorul apropiat nu ar fi putut cere unei Întregi generații, blestemată să trăiască Într-o vreme aprinsă, să moară pentru efemeritatea manifestărilor politice. Experiența a arătat că, din punctul de vedere al organizării politice, toate vremurile merită a fi Înjurate. Politica trece, ca apele, dar pietrele, personalitățile rămân. La sfârșitu deceniului IV, G. Călinescu a publicat două carți de excepție, dacă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
deosebește de Zola, fiecare din ei văd realitatea În felul lor. Unul ia modelul clasic și Încearcă să-l ducă Într-o realitate imaginară, celălalt reproduce o realitate crudă, chiar dacă, peste timp, aceasta se pierde, că și o realitate are efemeritatea ei. Realistul nu poate ignora, chiar dacă Își propune să ignoreze elementele romantice, ori din acest punct de vedere, Călinescu exprimă un adevăr estetic incontestabil. Aprecierea că romanul „Enigma Otiliei” este balzacian prin excelență este, fără dubiu, exagerată. Autorul Însuși a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
opere. Apropriindu-și un anumit imaginar, alegoria operează prin interpretarea semnificațiilor culturale, creând astfel un gen de supliment al textului / imaginii. Atrasă de fragmentaritate, imperfecțiune și incompletitudine, alegoria comentează procesele disoluției și decăderii, legitimând gustul unor opere de artă contemporană pentru efemeritate. Fragmentaritatea afirmă arbitraritatea și contingența, operând atât după modelul palimpsestului, cât și după cel al progresiei matematice. Aceste modele recomandă preocuparea alegoriei pentru proiectarea structurii ca secvență, întruchipând astfel contra-narativitatea prin substituirea unui principiu al disjuncției sintagmatice în favoarea unei combinații
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
fenomene vizuale, în timp ce imaginile vizuale pot apărea ca scenarii oferite descifrării, alegoria poate lua înfățișarea unei scrieri compusă din imagini concrete, revelându-și astfel natura sa pictogramaticală. Acest caracter sintetic al alegoriei, care subsumează în practica artistică aproprierea, specificitatea sitului, efemeritatea, acumularea, discursivitatea, hibridizarea și eclectismul, trece dincolo de categoriile stilistice și mediile estetice. Atât critica obiectului, cât și critica originalității au permis dezvoltarea tendinței critice a diferenței artistice care avea ca rezultat legitimarea autonomiei artei. Prezentând arta conceptuală de la sfârșitul anilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
corpusul nostru de studiu înregistrează și fenomenul de polifonie a limbajelor mobilizate: candidatul/președinte, candidatul/președinte de partid, candidatul/primar, candidatul/politician independent, candidatul/om de afaceri. Discursul odată produs devine automat obiect de referință la una dintre calitățile candidatului. Efemeritatea discursivă se transformă într-o multiplicitate discursivă, prin reluări lingvistice și iconice, prin reinstaurarea „discursului de după discurs” ca discurs fundamental de metamorfozare a mesajului originar, prin teme și strategii discursive în dezacord cu mesajul. (decembrie 11, 2009) 20 de ani
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
80 până azi. Majoritatea dintre ele nu mai există decât în acele fotografii. Au fost desenate pe geamuri șterse ulterior, pe pereți revăruiți sau pe podea și călcate în picioare. Dar tocmai asta este esența artei lui, afirmă Dan Perjovschi, efemeritatea. „O parte din ceea ce fac e un performance, trebuie să-i fii martor. Desenele mele pot trăi liber, pot zbura liber“. Aici, moderatorul întâlnirii vine cu prima întrebare. Este ceea ce faci artă? Este un eseu? Întrebarea dacă e sau nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de diferite vârste și naționalități s-au inclus în dansul lor frenetic, în ritmul tobelor. Seara imensitatea mării, pulsul ei sub un cer de galaxii cu puzderia de stele, te copleșesc cu spectacolul grandios al naturii și, deopotrivă, te întristează efemeritatea existenței omului în timp. Un bucătar indian care coace minuni gastronomice Oare cum va fi plaja, orașul și marea peste un milion de ani? Paralel cu plaja, este o zonă pentru promenadă, lungă de o jumătate de kilometru, pe ambele
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]