484 matches
-
numea Eberhart. Îmi plăcea cum îl cheamă. Nu i-am spus niciodată pe nume. În general, nu ne spuneam mare lucru. Arareori rosteam Eberhart, în singurătatea cotlonului meu, ca de pildă în noaptea aceea când mi-am simțit prima oară efemeritatea. Eberhart era în vârstă și orbitele ochilor săi îmbătrâniți erau pline de nisip. Iar nisipul acela cenușiu era acoperit de o pieliță ca nailonul, care lucea, reflecta de minune lumina veiozei. Uneori, în grădină, făceam bulgări de pământ cât globul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
răbdare. Alege cu isterie. Și poate s-o facă, asta e înspăimântător la el, cu toate că are un talent de duzină. Dar teama lui de moarte e de invidiat. Își clădește cu grijă lumile din care apoi moare, ca să-și exerseze efemeritatea. Tablourile lui nu sunt altceva decât locuri de veci. Ai să-ți dai seama de asta când ai să vezi tablourile lui Bódog Artúr. — Și dacă s-ar face lăcătuș? — Dacă s-ar face lăcătuș, după ce ar pleca de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
incomprehensibil. Ca un predestin pentru orașul viitoarei solidarități internaționale, anticipînd rostul antantist între popoare al Genevei, dadaismul sudează aici conștiințele moderne împotriva obștescului. Este neliniștea pascaliană care se încearcă în forme sociale”. Criticul „polemizează” implicit cu cei care puteau invoca efemeritatea mișcării: „Durata scurtă nu este semnul inexistenței. S-ar putea dovedi că nici cultul lui Jupiter, prin abolire, n-a durat mai mult. Școală literară? Organizare estetică, ce nu s-a fondat numai pe o singură formulă filozofică, în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sub o formă sensibilă, poate fi obiect de studiu”. Istoria celor cinci reviste avute în vedere este urmărită cu acribie documentară. O observație valabilă: „Colaboratorii celor cinci reviste sînt — cu mici excepții — cam aceiași”, ca și cele despre impopularitatea și efemeritatea lor; Contimporanul a supraviețuit mai mult „pentru că în anumite epoci a avut și o coloratură politico-socială” sau pentru că a avut „mai multe rezerve materiale și intelectuale”. Cînd trece însă la evaluări, autorul se exprimă nefericit. Prima parte a „Manifestului activist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o veche capcană. Nu neapărat cunoștințele puține stau la baza ignoranței; prea multele cunoștințe, sau dorința de a acumula prea multe, pot conduce și ele la același rezultat. Există ceva În natura naturii, În caracterul ei prezent, În aparenta ei efemeritate, În fermentul ei creator și potențialul ei ascuns, care corespunde Îndeaproape omului primitiv, sau verde, din viața noastră interioară; ceva care dispare de Îndată ce este alungat către un trecut automat, un statut de simplu lucru clasificabil, o imagine obținută atunci. „Lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
proiectează - scriind - În personajele sale, spre o ciudată, maladivă voluptate a travestiului (Baudelaire, Barbey, Wilde, La Rochelle, D’Annunzio, Între alții). Am obținut, iată, portretul unei specii rasate, ușor efeminată, obsolescentă, ca tot ce ține de modă, de aparență și efemeritate, de imperiul acelui „a părea Înseamnă a fi”. Care e Însă miza acestui fastuos spectacol? La prima vedere, seducția. Strategiile seducțieitc "Strategiile seducției" La o scrutare atentă se observă Însă că dandy-ul nu pare a avea energia lăuntrică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
viața e relativă. Spre sfârșitul vieții se înmulțesc țintele, dar se împuținează gloanțele. Totul pare a fi ciclic. Până și ludicul revine la bătrânețe. Nu toți care disprețuiesc clipa sunt condamnați la durată. Cutremurile de pământ - aceste vibrante omagii aduse efemerității și neputinții noastre. Pentru bătrâni, ziua de mâine poate fi chiar foarte scurtă. Privită din zona copilăriei, viața pare eternă. Scrutată dinspre zona finală, pare o ciozvârtă de timp. De la o vârstă, dacă nu ai baston, te ții de trabuc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au caracter istoric. Apar pe o anumită treaptă și își rup gâtul pe alta. Cel mai curat optimism îl avem în copilărie. Și când ajungem în mintea copiilor. Clipă, rămâi tu! Eu nu am cum. Prea repede uităm că, prin efemeritate, tinerețea se înrudește cu Pomul de Crăciun. Timpul poate fi mlaștină. Dar și curcubeu. Semnul lăsat de cătușe nu se vindecă decât după câteva generații. Fiecare vârstă cu recitalul ei. Bătrânețea poate fi o expoziție de infirmități. Mult mai necruțător
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
între spițele unei roți. Ne urmăresc tot mai multe priviri în poziție de tragere. Am devenit bipezi ca să ne putem urmări unii pe alții mai ușor. Ne scuipăm unii pe alții cu tot mai multă voluptate. Răutatea crește din amnezia efemerității noastre. Prea multe coate vin în sprijinul fericirii noastre. Alta ar fi media de vârstă dacă nu ne -am mânca reciproc zilele. EȘECURI In contextul multiplelor noastre preocupări, arta continuă să aibă același aer de câine bătut. Fără mistere, viața
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o limpezime de cristal. În fața morții toți am vrut să fim cuprinși de complexul Penelopei. Singura barieră inexpugnabilă este moartea. Și, din păcate, toate drumurile duc spre ea. Principalul aliat al morții este uitarea. Nu moartea în sine, ci conștiința efemerității face ca destinul omului să fie tragic. Mi-e frică de moarte, dar parcă mai tare mă tem de pomană. Moartea coboară în derizoriu totul. Peisajul vieții este foarte divers. Unii se luptă cu moartea, alții cu morții. Moartea este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
motiv, atunci cînd am văzut ce frumos e afară, m-am gîndit că ar trebui să ne întîlnim într-un asemenea peisaj... * Cum devii prezent dacă ești absent? Sentimentele sînt însă adeseori independente de realitatea imediată și sînt libere, deasupra efemerității și relativității... uneori iluzorii, alteori profunde, esențiale și eterne. Așa e și cu absența mea și a ei, unul din viața celuilalt, ea și eu sîntem în același timp foarte prezenți și influențați de sufletul, trăirile, convingerile, impresiile și percepțiile
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ceea ce pare real este aparent, nesemnificativ și trecător, tot ceea ce este suflet ar trebui să fie intensitate și iubire valori care depășesc granițele noțiunilor și există pur și simplu, dincolo de labirintul distanțelor, mai presus de aparențe nesemnificative, mai presus de efemeritate, esențialul fiind energia care are însușirea de a însufleți și a transforma... Poți ajunge la esența a tot ceea ce este prin inversarea aparențelor și percepția avansată a relativității tuturor lucrurilor... pentru a găsi esențialul, adică mai mult... adică faptul de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ei există numai orgoliu, rezervă, răceală, distanță, cinism, lașitate, comoditate... atunci nu merită să o consider importantă și nu are rost să mai încerc să găsesc ceva la această persoană. Iubirea ei e doar o impresie, o aparență și o efemeritate... Adică nu e. Atunci, de ce s-o cheme Angela?... Îmi e mult mai ușor să nu îmi bat capul cu persoane care se tem să simtă și să înțeleagă, să fie și să aleagă... De ce ar părea copiii și adolescenții
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de ușor se deteriorează. Dar să te gândești la trăinicia lor când vezi strălucirea asta mată e pură perversiune, iar Rainer se străduiește din răsputeri să nu se gândească la asta, mai ales că e destul de preocupat să mediteze la efemeritatea propriei poezii. Nu e o chestiune prea îmbucurătoare, fiindcă aceste poezii vor trebui citite cu atenție încă de multe generații de‑acum înainte. Totuși, e posibil ca generațiile respective să nu facă acest lucru fiindcă nici nu vor ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
demersului său, cât timp omenirea e animată de aceleași deșertăciuni, după cum spune, invocându l pe Catullus: Nimic nou Catullus / aceleași stindarde himere deznădejdi utopii / în același fel orizontul ne minte. Se identifică aici, între altele, motivul zădărniciei, coroborat cu al efemerității condiției umane, al regretului, al speranței, al morții și, firește, al destinului, ilustrate și prin apelul la intertextualitate: Aseară, într-o cafenea din Copou / prin fumul de țigară ce-n nouri / Moartea îmi vorbea în sanscrită / despre grijile ei. Ostenit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai sus, Pierzi și nu știi ce pierzi, Te odihnești, Cine a sosit, Afară e încă zi etc. Născuți din glonț (Glonț rămas în carnea vântului, / în sângele norului, / din tine ne naștem cu toții / aspru părinte - sunt vizibile toposurile zădărniciei, efemerității, vântul, norul), existenții îl au pe poet purtător de cuvânt și, de aceea, prin glasul lui, revendică inalienabilul, paradoxal imposibil de stăpânit, spre exemplu mări lăsate moștenire / numai nouă. Bine plasată într-un asemenea context, al alergării după himera unui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mea: o iubire care se termină înainte de moartea celui îndrăgostit n-a fost iubire! Dragostea profundă, totală, ce transcende senzualitatea, se circumscrie ideii de eternitate. Orice amant care jură „iubire pentru totdeauna” o face și dintr-o revoltă nemărturisită împotriva efemerității bucuriei organice, a satisfacției sexuale devenite, atât de repede, neant! O altă concluzie, să-i zicem „minoră”: adeseori, căsătoria nu presupune și existența iubirii. Chiar și în cazuri de „căsătorie din dragoste” se întâmplă ca regula contractuală să nu lase
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un asemenea specimen mai poate fi numit „om”. La 4 mai mă delectez cu volumul de versuri „Clipe de infinit” primit de la dl. Vasile Fetescu, Iași, volum în care autorul manifestă și induce o stare de pesimism, filozofând pe tema efemerității omului în raport cu veșnicia, cu eternitatea. Prietenește și la obiect mi-am spus părerea și de această dată, așa cum fac de obicei, ori de câte ori primesc asemenea daruri de suflet - fapt ce nu scade valoarea volumului în discuție, ci dimpotrivă. Duminică, 8 mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
noi cărți. Ea este încărcată cu prea multă trudă, cu prea îndelungată urcare pe panta desăvârșirii pentru a mai putea fi evocate. Tăcem în fața unei opere scoase din tăcere! Timpului i-a mai fost smulsă o împlinire. Omul trecător prin efemeritate vieții i-a biruit tăișul coasei ce ne scurtează zilele, cu un lucru ce nu mai are moarte - cu o carte despre viață. Când ieșim de sub imperiul vrăjii acestei clipe solemne, Ion N. Oprea se scutură de sentimentul înălțător ce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
În altceva. Ați auzit vreodată acel gurluit al porumbeilor sălbatici, ați perceput acea senzuală frecare a sunetelor În aer, ca și cum o planetă trece pe lângă altă planetă și atunci au loc picurări de muzici nemaiauzite În timpanele noastre tocite de uzura efemerității, crăpate de o rumoare viscerală? Sau vi s-a Întâmplat deseori să visați cu ochii deschiși, Între aceste semnale bizare pe care le emit acele păsări baroce: „guguuu-știuc“, „guguuu-știuc“? Ce semnificație pot să aibă aceste semnale, de care parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de inovație, de permanentă răsturnare și reînnoire. În anumite formule, modernitatea semnifică distrugerea formelor de viață, a valorilor și a identităților trecutului asociate cu producerea altora noi (Bergman, 1982). Experiența acestei modernité ține de noutate, de nou, de inovație și efemeritate (Frisby, 1985). Identitatea cuiva poate fi învechită sau superfluă sau poate să nu mai fie validată din punct de vedere social. În acest caz, individul se confruntă cu experiența anomiei, o condiție de alienare extremă în care acesta nu se
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
frunte Îi este pus. (Când creăm, fără să ne dăm seama, condițiile necesare exprimării unui fapt sau obținerii unui anumit rezultat, Înseamnă nu numai că faptul sau rezultatul respectiv trebuia să se producă, dar și că acestea ne caracterizează.) Conștiința efemerității condiției umane trebuie să-l responsabilizeze pe om În privința folosirii disponibilităților sale psihice native: „Abia șoptind, argila spune olarului care-o frământă: «Gândește-te c-am fost odată ca tine... Nu mă brutaliza!»” (Omar Khayyam). Vorbim de lup, și lupul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bătrânețe ne iluzionăm În ideea că mai putem spera la miracolul „păsării Phoenix”.) Zilele omului sunt ca floarea câmpului. (Mai ales cel care este un creator, un om al proiectelor Îndrăznețe simte acut această nevoie de timp, trăind puternic sentimentul efemerității existenței proprii: „Vremea vremuiește, și omul Îmbătrânește”; „Vor veni bătrânețele să-l Întrebe unde sunt tinerețile”.) „Când Îți propui un scop, timpul, În loc să crească, scade.” (Rivarol) „Cu momentul În care ne naștem timpul Începe să ne ia viața Înapoi.” (Seneca
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-i oferi modele de imitat sau direcții de urmat. Îi rămîne artistului posibilitatea de a-și inventa un trecut personal și esențialmente modificabil. Principala lui sursă de inspirație și creativitate este conștiința prezentului asumat în nemijlocirea și în irezistibila sa efemeritate..."80. Legătura cu tradiția o realizează neomodernismul, care va introduce, astfel, postmodernismul, acesta din urmă, așa cum am precizat, fără să fie văzut ca fiind ultimul pe o scară calitativă a curentelor literare. De altfel, Matei Călinescu subliniază, în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de polemică față de Barthes, New Criticism, formalismul rus sau hermeneutica germană (aici Gadamer este preferatul lui Compagnon). Dintre toți criticii excesivi aduși În ring Barthes este, În lumina textului lui Compagnon, singurul care scapără scîntei de luciditate și acceptă punctual efemeritatea oricărei supralicitări. Barthes ilustrează prototipil teoreticianului visat de Compagnon: unul care-și dă seama de condiția lui primă de scriitor și a operei sale, autolegitimată ca document experiențial iar nu științific. Numai că această “moralitate” vine de bunăseamă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]