1,310 matches
-
bunătate și omenie, între cântăreții de ieri și cântăreții de azi. Activ fervent, entuziast, generos, maestrul Benone Sinulescu e un participant la păstrarea istoriei muzicii folclorice românești, un făptuitor contemporan al istoriei muzicii folclorice de azi, o coloană și o efigie a castelului istoriei muzicii folclorice de mâine! Un artist cu una dintre cele mai prolifice contribuții la dezvoltarea și luminarea melosului folcloric românesc. Prin maestrul Benone Sinulescu, folclorul românesc are melos original, un verb de acuratețe unică, o poezie a
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
Pilat pe vremea când fusese tânăr cavaler, aduse din Cezareea Palestinei, și care fuseseră introduse în fortăreața Antonia pe ascuns, deoarece iudeii protestau de fiecare dată la vederea ,,urâciunilor” Romei în orașul lor sfânt. Stindardele romane înaripate de vulturul Romei, efigia împăratului și alte reprezentări cu chipuri ale zeilor stârneau de fiecare dată furia iudeilor care erau oricând gata să se răscoale și chiar să și moară în încercarea de a împiedica introducerea în cetate a oricăror reprezentări cu chipuri umane
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
Nu mai este ca-nainte,/ Dar cuvântul învățătoare a rămas cu drag rostit”(cf. Iubirea) - și, din nou, IANUS BIFRONS, menținând/menționând echilibrele cosmice, între Iarnă-Violență Antispirituală, Oglindă/”Hotar” -dintre-Lumi și Ghiocel-Resurecție Spiritual-Ființială: “Stă în prag de Echinocțiu,/ Așternută peste efigia iernii. În oglinda lui Ianus,/ Cu durere, tresare un ghiocel” (cf. La poarta lui Ianus). Logos-ul Adolescențeieste Logos-ul Mistic, precum Mărgăritarul Scoicii și precum Durerea Mistică/ Inițiatică, a Iubirii de/întru Hristos: “Ne regăsim în cuvânt, ca într-
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
Centru Universitar Galbeni, prescurtat CUG?! Cei doi au izvbucnit instantaneu în râs. În limba galactică Cug este numele pentru locul pe unde omul își elimină dejecțiile. - Și la anul ce-o să mai fie? Gulă al nostru-și va turna în efigie diploma de licențiat, o va pune în locul stemei, dar femeia de serviciu, din milă creștinească îi va atrage atenția s-o ia de acolo că râd și cu fundul și..acasă la nevasătă (Căci Gulă era măritat) n-a putut
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
ocolea, cu toată poziția socială înaltă pe care o avea. Urmând sugestia lui Maiorescu, ca Veronica ar fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbați, diferiți istorici literări, biografi și publiciști, în cursa pentru spectaculos, i-au creat Veronicăi Micle efigia unei femei ușuratice, nestatornice și indiferență la sentimentele înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar clișeul impus de o societate nedreaptă, grăbita și superficială este greu de înlăturat cu toate dovezile incontestabile. Muză lui Eminescu nu a fost
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
și drac de fată(pentru sărutat); ü trifoi cu patru foi; ü înger și demon; ü dor nebun(ce mă așteaptă); ü hărăzire și-mplinire; ü fragedă otavă(mai înspre toamnă bună pentru coasă...); ü sfielnică și pură - epitete; ü efigie stelară-n infinit; ü menire, gând, păcat; ü puntea înspre neființă. Din poezia ”Vadul” transpare tentația stăpânită a feciorului, iar fata, un nimb al purității. Forma poeziei, ca o clepsidră, ca un mijlocel de fată. Versuri inegale, ghidușe, pudice, ștrengărești
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
Patriarh al României - Patriarhul Justinian Marina, în pofida vremii trecute, se pare că pasiunile pe care personalitatea sa le stârnește în conștiința multora au rămas neschimbate, semn limpede că Părintele Patriarh Justinian Marina nu a fost un om oarecare. Din contră, efigia sa tinde să fie conturată în tușe groase, ca întruchipare a unor virtuți, respectiv defecte. Patriarhul Justinian a stârnit deopotrivă sentimente de dragoste și fidelitate fără limite, dar și sentimente de ură viscerală. Dacă susținătorii săi tind să-i confere
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
care a avut o perioadă de apariție de șase ani. Pentru Eminescu a inițiat și realizat însă cel mai mult: pe lângă paginile dedicate poetului în revista Columna, la Recanati, în provincia Macerata, nu departe de marea Adriatică, a fost aplasată efigia lui Mihai Eminescu alături de cea a poetului romantic italian Giacomo Leopardi (29 iunie 1798 - 14 iunie 1837), pe Zidul poeților nemuritori, zid al castelului Leopardi, aflat pe vestita Colină a Infinitului. Palatul acestei ilustre familii de marchizi și conți, cu
EMINESCU POET NAŢIONAL ŞI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357561_a_358890]
-
ampalsată la intrarea în castel, în stânga poetului Giacomo Leopardi, urmând ca în dreapta să fie cea a poetului Pablo Neruda. Placa omagială este alcătuită din două piese. Prima piesă este făcută din marmură, de dimensiunea 60x60 cm, pe care este aplicată efigia în bronz a poetului nostru național. Cea de-a doua, tot din marmură, de dimensiunea 60x100 cm, este așezată sub basorelief, pe care au fost încrustate simplu numele și datele astrale: Mihai Eminescu, 1850-1889. Urmează un text testamentar a lui
EMINESCU POET NAŢIONAL ŞI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357561_a_358890]
-
prin faptul că ei exprimă sentimente universal umane- devin iubiți de oamenii din toate națiile, așa cum sunt poeții din Orient sau Occident, europenii din opera cărora care a tradus Eminescu, așa cum sunt: Giacomo Leopardi și Pablo Neruda, lângă care stă efigia lui Eminescu la Recanati, așa cum este Mihai Eminescu printr-o parte substanțială a operei sale! Uimirea este sentimentul ce ne cuprinde mereu în fața creației divine și doar din când în când față de ceea ce crează (în orice domeniu) doar un geniu
EMINESCU POET NAŢIONAL ŞI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357561_a_358890]
-
Românească”, „Buna Vestire” și „Țara Beiușului”, vreme de peste douăzeci de ani, articole cu conținut dogmatic și doctrinar - apologetic ortodox, liturgic, moral, spiritual, cultural, istoric - bisericesc, memorial, panegiric, precum și crâmpeie din viețile sfinților și învățăturile lor, pentru noi cei de astăzi, efigii ale unor personalități, însemnări despre cărți și diferite evenimente, reflecții ale iluștrilor oameni despre religie, biblie, credința în Dumnezeu și rugăciune. Pe toate acestea le-am așezat pe teme și le-am adunat într-un volum ca să fie la îndemâna preoților
PREOT IOAN MORGOVAN „CUVINTE PENTRU ÎNTĂRIREA ÎN DREAPTA CREDINŢĂ”, EDITURA BUNA VESTIRE, BEIUŞ, 2014, 475 PAGINI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357697_a_359026]
-
nu mai sunt paznici, nici uși, nici drugii de fier de la geam. Nu mai e zid, nici tavan. Suntem liberi! Liberi. De ce nu plecăm?! De ce am pleca?...” Este magistrală încheierea cărții și de o certă valoare estetică. Laila, ca o efigie a libertății și păcii, răstignită peste arme. O femeie, războindu-se cu o civilizație. Nu mai există nici un fel de îngrădire, paznici, uși, drugi de fier, zid sau tavan. Libertatea le aparține tuturor. Cineva s-a răstignit pentru ca altcineva să
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
privire. Cu pensula strâns legată de mână. Cu sfoară. Aidoma lui Luchian. Un destin de artist. Puțin altfel. Puțin mai dedicat, mai jertfelnic. Altfel, arta lui n-ar dăinui. Dovadă, mulțimile de copii care-l urmează, care-l iau ca efigie, care visează să ajungă pictori. Ca un omagiu suprem adus artistului de la malul Dunării. Dintre toți, se vor ivi câțiva care să-i semene. În talent, în voință, în determinare. Să iubească arta, mai presus de ființă. Timpul va dovedi
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
cuvinte. Esență de spirit. “Sfântul Mirică Străinul” este un prilej de a-l evoca pe legendarul Petrache de la Manglavit și lumea satului, unde Dumnezeu a binevoit să pogoare în chip de Moș și să-i dezlege limba ciobanului. Petrache Lupu - efigia țăranului credincios, cu picioare desculțe, care credeau cu tărie în Dumnezeu: “Erau mulți desculți în Manglavit pe vremea copilăriei mele. Semănau oamenii mai mult cu Dumnezeu. Erau mai tari. Mai săritori. Mai primitori. Mai cu inima mare. Garduri, ce și
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
Apoi face o trecere în revistă a figurii proeminente a lui Mircea cel Bătrân : „De la Cozia / Umbra lui Mircea / Veghează asupra noastră.”, iar în continuare autorul amintește de orașul său Călimănești. Dar domnul profesor Geantă face o incursiune și prin efigiile grecești, transpunându-se chiar în „bătrânul Kalidas”: „Eram bătrânul Kalidas, / Care vâslea în depărtare” și „Alături de străbun Ovidiu / Cântam iubirile târzii” Alteori poetul stă „rezemat” și privește la „Fântâna amintirilor” În poeziile „Perlele uitării” dedicate soției sale poetul își cântă
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
negura prevestirilor rele, cad zeii, urlînd lângă mine, orașul doarme cu gâtul în jos spânzurat în ceață, totul e foarte alb, numai fericirea are o culoare indefinită, oftează vântul prin glasul ei, hieroglifa fericirii șade pictată în inimă ca o efigie din care fug încet umbrele... marți, 27 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: peisaj / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PEISAJ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359083_a_360412]
-
Erau bogați și duceau o viață fastuoasă, mai aproape de cultura greco-romană păgână decât de obiceiurile evreiești. Evreii evlavioși îi urau: nu le vorbeau, nu-i atingeau și nu mâncau cu ei, pentru că erau „necurați” (atingeau banii idolatri, moneda romană cu efigia împăraților romani divinizați). Însă amândoi fac o faptă bună: „urcă la Templu spre a se ruga”, adică se ridică duhovnicește pentru a întâlni pe Dumnezeu. Dar, odată ajunși la Templu, pe pardoseala unde călcau numai bărbații evrei, atitudinea lor (comportamentul
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
o cheie filozofică în noua piață digitală de literatură și artă, alta decâta cea clasică: “Nu este nevoie ca forma să fie o monedă acceptată de toată lumea. Forma este o monedă pe care fiecare om de geniu o bate cu efigia sa. Când moneda reușește să circule, scopul artistului a fost atins; însă când acceptarea este impusă de către oficialități, atunci nu mai are nici o valoare; și se ajunge la inflație, așa cum se întâmplă cu oricare operă de artă, care și-a
DESPRE TRANZACŢII CU CĂRŢI ŞI AUTORI ROMÂNI PRIN EDITURA ICR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360392_a_361721]
-
acele spații libere dintre lumi. În nota generală a liricii de calitate scrisă de Lucia Olaru Nenati sunt și cele câteva poeme inedite ale antologiei, ca și cele 7 sonete încântătoare. În totul, antologia „Sentimentul spiralei” fixează în bronzul neuitării efigia unui poet durabil. Căci poezia Luciei Olaru Nenati seamănă cu un creuzet de dimensiuni uriașe în care se topesc visuri, neliniști, spaime, regrete și nostalgii, bucurii și iubiri diafane de esență eminesciană, dar și revolte de aceeași factură, rezultând în
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
lui se transforma în amvon; avea și o voce baritonală care te cucerea. Douăzeci de stilouri așterneau pe caiet, toată lecția din ziua aceea. Fizic, era o figură impunătoare de bărbat, fața încadrată de barbă arăta ca un cap de efigie, era generos și comunicativ, de aceea era simpatizat de toți. Era moț la rădăcină, de pe valea Crișului Alb, poate că și aceasta i-a dat destinul înalt pe care l-a avut. La manifestări și diferite ocazii, îl invitau unii
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
de nicio instituție sau organizație, publică sau privată. Articolul 4 (1) Academia Română are ca însemne sigla și drapelul. Sigla și drapelul au devenit simbolul prin excelență al identității instituției. (2) Sigla de formă circulară are în interiorul unui cerc efigia zeiței Minerva în culoarea aur vechi pe fond albastru, încadrată de denumirea instituției „ACADEMIA ROMÂNĂ“, înscrisă cu litere majuscule galbene, precum și anul fondării 1866. (3) Drapelul Academiei Române are formă dreptunghiulară, având raportul dintre laturi de 2:3, din flamură
HOTĂRÂRE nr. 4 din 13 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299319]
-
minciuni, feluriți istorici literari, unii dintre ei mari literați, biografi sau publiciști, în cursa după un spectaculos ieftin, dând crezare clevetirilor contemporane despre Veronica colportate cu atâta ușurință, crezând că slujesc purității amintirii lui Eminescu, au creat din Veronica Micle efigia unei femei galante, facilitând o tradiție de detractori, odioasă ca orice neadevăr. Chiar dacă, prin incidente inerente iubirii, în existența celor doi poeți au fost hiaturi și imputări urmate de clarificări, de amnistieri și de frenezii reluate, penibilii procurori postumi, în ciuda
VERONICA MICLWE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340343_a_341672]
-
ce mișcă angrenajul stilului ce face nota distinctă a unei formule existențiale. Organizarea adresării este aceea a scrisorii publice îndreptate către o persoană și aflată la dispoziția tuturor. Radiografiile epistolare vibrează către o nuanță ce se transformă în amprentă, în efigie a personalității. Mihaela Rădulescu este evocată-invocată astfel: „genul ideal de femeie pentru gustul meu. De amantă (...). Căci ai ceva mortal”. Tabloul fizic evaluat la superlativ și cimentat ca prim-plan este modulat de inteligență. Pe de altă parte, „libertinajul” și
GEORGE STANCA: Stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339605_a_340934]
-
țară binecuvântată cu un asemenea titan al culturii și artei sale? De bună seamă, ceea ce simte mama topită de iubire, pentru pruncul surâzând în somn nezbuciumat. Dar, ce poate să simtă copilul pentru un părinte al cărui nume este la efigia unei patrii?! Cunoașterea unui asemenea sentiment nu poate să se bazeze decât pe realitatea celor în cauză. Doar pe această realitate! Mândria aceasta și iubirea aceasta nu pot fi inserate în mândrie și iubire scrise de către cineva, despre altcineva! Mândria
LAMIA BELIGAN. ARTISTĂ LÂNGĂ TATĂ ŞI STEJAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341008_a_342337]
-
Se urnesc munții, București, 1954 (în colaborare cu Francise Munteanu); • Antoine de Saint-Exupery, Micul Prinț, prefață de Eugen Schileru, București, 1962; • Leon Negruzzi, Extraordinarele aventuri ale lui Rodolphe Durant. Gangsterul. Politicianul, București, 1974 (în colaborare cu Dana Konya-Negruzzi). Ben Corlaciu - Efigii în ceara În parcul acela imens, într-o seara, oamenii vineți, fără plămâni, scriau lapidar, cu ambele mâini, un cuvânt pe un petec de ceara. Cuvântul acela suna: ftizie. Fiecare însa-l scria diferit, cu același condei de lemn înnegrit
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]