620 matches
-
cercetării Gen, interese politice și inserție europeană, 2007) Apariția copiilor în gospodărie, a responsabilităților legate de creștere și îngrijire sporește și mai mult diferențele de gen în alocarea timpului pentru munci domestice, din nou, în ciuda aceluiași discurs aparent egalitar. Discursul egalitar apare și în cazul în care respondenții nu au copii sub 14ani, neexistând diferențe semnificative statistic față de cei care au copii sub 14 ani. * Numărul de cazuri înregistrate este irelevant din punct de vedere statistic. Figura 3. În cazul în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
disproporționată a claselor improductive și împuținarea celor producătoare este răul de căpetenie, care devine și mai grav prin împrejurarea că consumatorii improductivi sunt aproape toți străini. Fără îndoială toți liberali, căci liberi de a esploata vor să fie; fără îndoială egalitari, căci egali vor să fie, ei pripășiți de ieri alaltăieri, cu toți acei ale căror nume s' amestecă cu începuturile țării: Egali da! dar semenii noștri nu sunt, precum bine observă d. C. A. Rosetti. Așa de puțin încît e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
este chiar atât de surprinzătoare „trădarea” de care s-au făcut vinovați atâția intelectuali (de la Heidegger la Sartre, de la Celine la Aragon, de la Hamsun la Brecht), fascinați de kitschul nazist, tribal, rasist, retrograd al trecutului mitizat, sau de kitschul comunist, egalitar, universal, perpetuu „progresist” al viitorului perfect. N-ar fi prima dată când cărturarii și artiștii, plictisiți de „banalitatea” Înțelepciunii, Împovărați de propria solitudine și marginalizare, copleșiți de dilemele sociale prea complicate, devin pradă artificiilor extreme, ca stimulente „vitalizatoare”... doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai plăcut, mai util să discute despre suflet, despre virtute, despre dragoste și despre orice altceva, în grădinile Akademiei (p. 173). Filosoful aristocrat, descendentul lui Solon, nepotul a doi dintre cei treizeci de tirani, a visat să construiască un stat egalitar într-o lume guvernată de dreptul celui mai puternic. Opțiunile politice ale elevului lui Socrate sunt derutante și susceptibile de a primi interpretări diferite : frământarea politică a lui Platon poate fi socotită vizionarism ori simplă naivitate, forță morală sau crasă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de vedere al lui Platon, conducătorii trebuie să-și mintă poporul când vor să facă vreo schimbare deoarece spunând adevărul ar trebui să-l convingă pe fiecare cetățean în parte, iar poporul e prost și nu înțelege (p. 203). Statul egalitar imaginat de filosof, care îl sperie pe Dionis I și îl entuziasmează pe Dionis II, îi apare lui Dion drept incomplet, dar perfectibil. Primul experiment sicilian al lui Platon eșuează, o dată ce el nu reușește să-și realizeze planurile de guvernare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lumea viilor continuă să păstreze legătura. Moșii sunt totodată și protectorii de dincolo ai familiei și neamului. Proprietatea asupra pământului și subunitatea familială numită tiaglo Haxthausen reține trei caracteristici ale proprietății asupra pământului în satele devălmașe rusești: aceasta este colectivă, egalitară și temporară. „Poporul este pătruns de sentimentul că întreg teritoriul Rusiei (...) aparține indivizibil întregii națiuni și, în consecință, fiecărui membru al tribului și că Țarul, în calitatea sa de șef suprem al comunității, are dreptul să repartizeze pământurile între diferitele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
generații, având un număr mai mare sau mai mic de fii adulți căsătoriți și de copii, posedând prin urmare o putere de muncă mai mare sau mai mică. Astfel, statul a ajuns să pună în practică un sistem de distribuire egalitară a pământurilor cultivabile în care se ține seama nu de gospodărie, ci de o unitate socială aparte, numită tiaglo: „Unitatea în funcție de care se împarte pământul este tiaglo-ul, cuvânt imposibil de redat printr-un echivalent. Acesta nu este doar un cuplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
alcătuind așa-numita „rezervă obștească”, urmând a fi repartizate de-a lungul timpului, în cazul apariției de noi tiaglo-uri (Haxthausen, 1847, vol. I, 120). La împărțirea în loturi a pământului sunt căutate terenurile drepte, care permit o mai ușoară distribuire egalitară, terenurile accidentate fiind de obicei lăsate ca rezervă. În spațiul românesc, unitatea fiscală arhaică de strângere a impozitelor era satul (impozitul global astfel perceput purtând numele de cislă), iar în cazul particular al Vrancei, Vrancea întreagă. În acest sistem, al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
avea așadar o dublă semnificație: aceea de unire a doi oameni, dar și de apariție a unei noi gospodării, cu tot ceea ce presupunea aceasta, în materie de drepturi asupra părților devălmașe și asupra pământului ce aparținea până atunci tatălui. Principiul egalitar de împărțire a pământului între tiaglo-urile existente în comunitatea rusească se regăsește și în lumea satelor devălmașe românești, unde fiecare fecior avea dreptul să primească o parte din pământul tatălui egală cu cea a fraților săi. În timp ce respectarea drepturilor tiaglo-urilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
se regăsește și în lumea satelor devălmașe românești, unde fiecare fecior avea dreptul să primească o parte din pământul tatălui egală cu cea a fraților săi. În timp ce respectarea drepturilor tiaglo-urilor în satul rusesc garanta menținerea pe termen lung a principiului egalitar de distribuire a terenurilor, împărțirea egală a pământului între frați în satul românesc a dus în timp la o inegalitate începând cu generația următoare. Cauza inegalității consta în numărul de copii pe care îi avea fiecare dintre frați: cu cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
căutarea alteia ș.a.m.d. (Stahl, 1998, vol. I, 272-275). Din dorința de a împiedica izbucnirea unor conflicte, terenurile mai bune decât altele (datorită fertilității deosebite sau apropierii de sat) erau supuse controlului riguros al obștii și împărțite în mod „egalitar și cu caracter statornic” între cei îndreptățiți (indivizi, gospodării sau cete). Loturile astfel obținute, deși egale inițial, puteau ajunge să aibă dimensiuni diferite ulterior, fiind fie subîmpărțite prin moștenire sau vânzare, fie, dimpotrivă, cumulate (Stahl, 1998, vol. I, 278-282). Prăjinile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
temporară, sistemul economic și social al celor trei tarlale, rolul hotărâtor al obștii sătești, rolul precumpănitor al bătrânilor, deosebirile dintre loturile cultivate, aflate în proprietate individuală (terroir), și cele devălmașe (communaux) și mai ales atât de importantul principiu al distribuirii egalitare a terenurilor. b) Printre deosebirile cele mai evidente existente între satele românești și cele rusești se numără: alcătuirea familiei și sistemul de transmitere a proprietății. Acestea acordă un loc aparte satului devălmaș românesc în ansamblul populațiilor vecine, așa după cum existența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
tendința să dispară odată cu pătrunderea individualismului. Ibidem, 120. H.H.Stahl, Contribuții..., vol.I, 134-135. Ibidem, vol.II, 68-71. P.H.Stahl, Triburi și sate..., 145. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.I, 113. Anatole Leroy-Beaulieu (1900, 387-397) ilustrează relativitatea sistemului egalitar de împărțire a pământului, arătând cum acesta poate varia de la o zonă la alta, de la un sat la altul, de la o familie la alta în funcție de puterea de muncă a acesteia. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.I, 120-121. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de gospodării familiale, pe baza unui teritoriu stăpânit în comun, în care colectivitatea ca atare are drepturi anterioare și superioare drepturilor gospodăriilor alcătuitoare, drepturi exercitate prin organul de conducere denumit obște”. Satul arhaic are o obște organizată pe principii democratice egalitare, cu vagi tendințe de a acorda o importanță mai mare opiniei celor în vârstă în procesul de luare a deciziilor colective și cu o populație omogenă alcătuită exclusiv din băștinași care utilizau sistemele de resurse în „devălmășie absolută” (Stahl, 1998
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
tip evoluat care începe să cunoască economia de schimb, un sat în cadrul căruia s-au produs diferențieri de avere și drepturi inegalitare care nu se mai întemeiau pe băștinășie, ci pe contracte. Relațiile de exploatare sunt din ce în ce mai accentuate, iar distribuția egalitară a pământului face ușor loc proprietății private. 2.3.2. Nivelul constituțional și nivelul alegerii colective Voi începe analiza propriu-zisă a structurii de organizare și a modului de guvernare a bunurilor comune prin discutarea nivelului constituțional și a celui al
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
doua normă care stătea la baza tuturor acțiunilor. De exemplu, obștea avea dreptul de a proceda la distribuiri colective de teritorii sătești, avea dreptul să readucă la masa devălmașă bunuri deținute locurește și să le distribuie conform normelor devăl mășiei egalitare. În satele de clăcași, boierul redistribuia an de an terenurile țăranilor aserviți care trebuiau să plătească dijmă, dar măsurătorile erau făcute tot de către obște. Suprafețele de câmp se distribuiau după numărul de membri ai fiecărei gospodării. În satele libere, obștea
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
măsurătorile erau făcute tot de către obște. Suprafețele de câmp se distribuiau după numărul de membri ai fiecărei gospodării. În satele libere, obștea distribuia pământuri definitiv, nu periodic, și nu după numărul membrilor unei gospodării, ci după alte criterii: fie distribuții egalitare, pe cete sau pe gospodării familiale, fie inegalitare, pe contribuția la plata birului, pe suprafețele posedate anterior. În plus, obștea avea drept de preemțiune la vânzarea sau arendarea unor bunuri imobile; putea să facă împrumuturi; să arendeze o parte din
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
împărțirea se făcea prin tehnica enclavelor, ceea ce însemna că fiecare primea câte o parte din fiecare categorie de teren. Această regulă de cuprindere constând în luarea în calcul a valorii economice a terenului, dublată de preocuparea continuă pentru o distribuire egalitară a averii devălmașe, afecta în mod direct forma pe care o căpăta satul respectiv, distribuția fizică a sistemelor de resurse. Astfel, acolo unde terenul avea o valoare economică eterogenă, moșia căpăta forme neregulate, aparent haotice. În zonele unde terenul avea
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
existentă privind aceste lucruri. Generalizările sunt valabile pentru toate obștile, iar diferența între cele din Vrancea și restul, dispărute între timp, va fi făcută în a doua parte a secțiunii. Astfel, satul arhaic este un sat cu o obște democratică egalitară, vag colorată gerontocratic și cu o populație omogenă alcătuită exclusiv din băștinași, formând o singură „ceată” închisă nebăștinașilor, folosind trupul de moșie în „devălmășie absolută”, prin „stăpâniri locurești” și, excepțional, „pe sumă de stânjeni”, pe baza unei economii naturale, dominată
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
pentru acapararea „veniturilor” și a fondului de teren vălmaș, pe baza unei economii de schimb și a unor tehnici de lucru permițând exploatarea an de an a acelorași terenuri. În obște, deveneau tot mai accentuate relațiile de exploatare, iar distribuțiile egalitare ale pământului începeau a se face din ce în ce mai rar, până au dispărut cu totul, în favoarea proprietății private (Stahl, 1998, vol. II, p. 13). Pare plauzibil să presupunem că egalitatea atribuită de Stahl satelor arhaice este restrânsă la egalitatea economică privită dintr-
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
dintr-o perspectivă modernă . Adică, nu existau diferențe de proprietate semnificative, luând o măsură economică modernă; totuși, trebuie să fi existat diferențe în posesiuni ca, spre exemplu, numărul de vite sau alte animale ori unelte. Aceste diferențe ar putea părea egalitare dintr-o perspectivă modernă, dar, în circumstanțele respective, puteau reprezenta chiar diferența dintre viață și moarte. Alte diferențe, spre exemplu, puterea de muncă personală și numărul membrilor capabili de muncă ai gospodăriei, ar fi introdus alte inegalități. Această chestiune nu
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
mai mult pentru că au locuri „proaste și mici”, ca urmare, că o nedreptate inițială le-a adus în situația asta și că un asemenea sistem proporțional ar perpetua-o. Printr-o procedură suplimentară, proporționalitatea a fost completată cu un criteriu egalitar și redistributiv: s-a luat de la celelalte sate un număr de „lei-munte” cu care au fost compensate satele reclamante, peste dreptul proporțional al acestora (Stahl, 1998, vol. I, p. 135). Într-o a treia fază, satele care au rămas cu
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
fost redistribuiți cu ocazia aruncărilor. Ulterior, satele (vezi satul Poiana) au emis pretenții de stabilitate a posesiunilor asupra anumitor munți (mai apropiați, în principiu). Cota-parte de munți stăpâniți variază în funcție de evoluția economică a satelor (potrivit principiului proporțional, completat de cel egalitar), iar munții distribuiți în fazele recente sunt munți care inițial rămâneau în devălmașia întregii Vrance: se stabilizează hotarele între sate pe munții mai apropiați și se joacă doar pe cei mai îndepărtați. Dinspre vetre spre munți are loc un continuu
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Reformele noastre agrare au fost unitare într-un singur punct și anume în egalizarea țăranilor noștri în mezerie». Încă din secolul al XIX-lea oamenii de stat au căutat să prevină pericolul pulverizării loturilor țărănești. Totuși, în Franța «regimul succesoral egalitar» a dăunat agriculturii, așa cum remarca Le Play; în schimb, în Elveția exploatația revenea în întregime unui singur succesor, care asigura recompensa celorlalți ce plecau în alte activități. La fel era în Germania, unde chiar arendarea era îngrădită. Legea germană, preciza
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
primesc nici poruncile și nici judecători de la domnie” (Cantemir, 2001, pp. 173-174). A doua constă în ipoteza că Vrancea era o republică țărănească bazată pe democrație și egalitate. Aceasta în sensul că, la nivel confederativ, se reluau principii de organizare egalitare de la nivelul obștilor. În obști, decizia era una bazată pe egalitatea membrilor în ceea ce privește statutul și legitimitatea lor (chiar dacă informal unii membri - preoți, bătrâni, mai târziu fruntași în sat - aveau un cuvânt mai greu de spus, bazat pe credibilitatea personală, și
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]