2,768 matches
-
care erau profesori și credeau că meseria lor era cea mai interesantă și plină de sacrificii vocație. Natanael aparținuse acelui tip infantil cu o doză puternică de egocentrism, visând în secret să se ocupe de serviciul public ca să-și satisfacă egoismul său. Dar după întâlnirea plină de hazard cu Tua se schimbase starea lui de spirit. Se simțise brusc umplut de o iubire care-l făcea puternic și responsabil de viitorul lui și chiar de al Tuei. Se mira el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Totul anunță o transformare treptată a omului în obiect, o amplificare a nedreptăților, nesiguranței și violenței; totul arată chiar că intrăm într-o sumbră perioadă premergătoare a războiului: națiunile cele mai evoluate răspund la violență prin violență, la frică prin egoism, la teroare prin represalii. Așadar pare rezonabil să ne resemnăm și să admitem că omul nu e decât un monstru și că lumea noastră nu va putea deveni niciodată o democrație la nivel planetar, pașnică, diversă, dar solidară. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
devenind ceea ce eu numesc transumani. Altruiști, conștienți de istoria viitorului, preocupați de soarta contemporanilor și a descendenților acestora, dorind să-i ajute, să-i înțeleagă, să lase în urma lor o lume mai bună, transumanii nu se vor mulțumi nici cu egoismul hipernomazilor și nici cu dorința de a distruge niște pirați. Ei nu se vor crede proprietarii lumii și vor admite că nu sunt decât uzufructul ei. Vor fi gata să pună în practică virtuțile sedentarului îvigilență, ospitalitate, simț al termenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a fi lipsite de dorința de a acumula, de a risipi și de a cunoaște invidia, fericite doar atunci când îi văd pe alții fericiți, programate pentru a le plăcea să fie ceea ce sunt, debarasate de orice dorință și de orice egoism. Firește, asasinându-i pe toți cei care, din rațiuni de clasă, de religie sau de orice altceva, nu se vor dovedi demni de această nouă elită. * * * Vreau să cred că, într-o bună zi, cu mult înainte de sfârșitul secolului XXI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cu o fermitate cel puțin egală, în convingeri și practici care, după ce au trecut, pentru a încălzi și flexibiliza mușchii, prin oricare dintre multele versiuni ale conservatorismului moderat, au sfârșit prin a se arunca în cel mai indecent și reacționar egoism. În cuvinte nu atât de ceremonioase, acești bărbați și aceste femei, în fața oglinzii vieții lor, scuipă în fiecare zi, în fața a ceea ce au fost, scuipatul a ceea ce sunt. Că un politician din partidul de dreapta, bărbat între patruzeci și cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar putea cineva să fie mai nevinovat decât arăta el. — Dar asta nu schimbă faptul că Charles Strickland e o bestie fără inimă, adăugă dna MacAndrew privindu-mă cu severitate. Îți spun eu de ce și-a părăsit nevasta: din pur egoism și nimic altceva. — Fără îndoială că asta e explicația cea mai simplă, i-am răspuns. Numai că mi se părea că nu explică nimic. Când, pretextând că sunt obosit, m-am ridicat să plec, dna Strickland nu și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tandrețe - nici pentru el însuși darmite pentru alții! În iubire există un sentiment de slăbiciune, o dorință de ocrotire și nerăbdarea de a face bine și de a oferi plăcere altuia - dacă nu chiar mărinimie altruistă, în orice caz un egoism care izbutește minunat să se deghizeze. E un sentiment care se caracterizează și printr-o anume sfială. Dar acestea erau trăsături pe care la Strickland nici nu puteam să mi le închipui măcar. Dragostea te absoarbe. Îl scoate pe îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce părere ai despre mine. Am simțit brusc cum mi se urcă tot sângele în obraji. Era imposibil să-l fac să înțeleagă că cineva poate fi scos din minți de egoismul lui de gheață. Doream de mult să-i străpung armura indiferenței totale. Mai știam și că la urma urmei avea dreptate în ceea ce spunea. Inconștient, poate, noi prețuim puterea pe care o avem asupra oamenilor după atenția pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
țărușul pătrat de băgat în gaura rotundă, dar aici găurile erau de toate formele și nici un fel de țăruș nu era întru totul nelalocul lui. Nu cred că el s-a purtat aici cu mai multă blândețe, cu mai puțin egoism sau mai puțină brutalitate, însă împrejurările îi erau mai favorabile. Dacă și-ar fi petrecut toată viața în aceste locuri, poate că nimeni nu l-ar fi socotit mai rău decât alții. Primea aici ceea ce nici nu aștepta nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și își consumă sângele în tăcere, după aia, să-ți spun vorbe despre dragoste și moarte, despre vicii, știi cum tot zicea Maestrul, marile opere se nasc din mari vicii, că amoralismul cinic la Brecht, că supersexul la Hemingway, că egoismul de granit la Ibsen, că Sartre, viciile lor fecundatoare, dacă înțelegeți ce spunea el, că și eu le-am învățat pe de rost, tot de la bărbatul meu, sper să vă puteți clădi viața și moartea mai departe, prin această poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
alți băieți... lipsit de scrupule... animat de dorința de a-și influența semenii În toate privințele, chiar și În rău... cu o anumită răceală, o lipsă de afect ce putea degenera În cruzime... cu un simț al onoarei schimbător... un egoism necreștinesc... și un interes tainic, uluit, față de tot ce ține de sex. Mai era și o curioasă vână de slăbiciune, care străbătea de-a curmezișul masca lui socială... o vorbă aspră din gura unui băiat mai mare (de regulă, băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
strigat aproape involuntar, desfăcându-și brațele. Ea, ca În poveștile cu zâne, a dat fuga la pieptul lui și jumătatea aceea de minut, când buzele li s-au atins, a fost punctul culminant al vanității lui Amory, piscul atins de egoismul său juvenil. CAPITOLUL 3 EGOISTUL CHIBZUIEȘTE — Au! Dă-mi drumul! Amory și-a lăsat brațele să cadă de-a lungul trupului. — Ce s-a Întâmplat? — Butonul de la gulerul cămășii... m-a rănit... Uite! Isabelle Își privea baza gâtului, unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
AMORY: Ce putere de a ne răni reciproc avem! ROSALIND (reluându-și suspinele): Totul a fost perfect Între noi doi. Ca un vis după care tânjeam și pe care nu credeam să-l trăiesc vreodată aievea. Prima lipsă autentică de egoism pe care-am simțit-o de când mă știu. Nu pot să-l văd dizolvându-se Într-o atmosferă incoloră! AMORY: Nu se va dizolva! Nu se va dizolva! ROSALIND: Prefer să-mi rămână ca o amintire splendidă, pitită bine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de labirinticele povești care formau, la urma urmei, substanța vieții sale. „Sunt un egoist“, s-a gândit el. „Aceasta nu-i o calitate care să se schimbe când văd «suferința omenească», sau «Îmi pierd părinții», sau «Îi ajut pe alții». „Egoismul acesta nu este o parte oarecare din mine. Este partea mea cea mai vie.“ „Pot aduce demnitate și echilibru În viața mea mai degrabă transgresând acest egoism decât evitându-l.“ „Nu există nici o virtute a altruismului la care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
când văd «suferința omenească», sau «Îmi pierd părinții», sau «Îi ajut pe alții». „Egoismul acesta nu este o parte oarecare din mine. Este partea mea cea mai vie.“ „Pot aduce demnitate și echilibru În viața mea mai degrabă transgresând acest egoism decât evitându-l.“ „Nu există nici o virtute a altruismului la care să nu pot apela. Sunt capabil de sacrificii, de generozitate, pot dărui lucruri unui prieten, pot Îndura multe pentru un prieten, Îmi pot da viața pentru un prieten - totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi salvat. De ce iubim femeile? îl opri din nou gândul pe eliberat. Și încă un gând: Popa își amintise brusc de mica lui depresie. De faptul că nimeni nu-l iubește. De nunta lui Mișu cu altă... cu Mariana. De egoismul și lăcomia și vorbăria neveste-sii. Femeia asta frumoasă nu voia să-i fure nimic. Poababil că era nebună, dar era cea mai frumoasă ființă pe care o văzuse în viața lui. Iar drogatul părea inofensiv. O mică aventură îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care îl încredințează că într‑o societate din care a dispărut grija apăsătoare pentru pâinea cea de toate zilele și unde toți copiii, la fel de bine hrăniți, pot asimila cu entuziasm știința și arta, și unde chiar și puterea uriașă a egoismului tinde către perfecționarea lumii, într‑o asemenea societate forța culturii va avea un cu totul alt efect decât până atunci. Asta însă nu‑i insuflă lui Hans nici un fel de avânt, mai degrabă îl mobilizează fotoliul de piele al Sophiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Le-am făcut rost de cantități impresionante de droguri, LSD și tot ce vrei. Nu o făceam pentru bani, ci pentru el. Chiar țineam la el. Ne Înțelegeam așa de bine, parcă ne știam din copilărie, cu toate că era de un egoism feroce. Dar era un adevărat geniu În domeniul lui. Avea și părțile lui bune, Înțelegi? Ah, ce bine ne simțeam Împreună!... Ei? Cum ți se pare? Asta voiai să-ți povestesc? Mai exact, ce ți-a cerut Keiko? — Aa, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sursele majore ale pozitivității. Să vezi oroarea, dar să fii scutit de ea, ce voluptate! Evitarea tulburărilor, durerilor, suferinței și fricii îți arată direcția pe care trebuie s-o urmezi pentru a te bucura de tine însuți. Hedonismul nu presupune egoismul, și nici măcar bucuria răutăcioasă, ci construirea de sine ca o cetate, o fortăreață de necucerit. Lucrețiu utilizează metafora castelului construit pe un pisc stâncos - persistență a sublimului și a posturii romantice! Și Nietzsche va recurge la piscuri: locul bătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tu si el, sau ea, e doar o pervertire a adevăratei Iubiri. Iubirea e mult mai mult, și unică pentru fiecare. Două suflete ce se iubesc, nu se pot iubi cu adevărat decât în măsura în care, cu uimire, mulțumire, și deșertare a egoismului din ei, înțeleg, că ceea ce trăiesc e Însăși Dumnezeu prezent întru Ei, iar dragostea lor, e ca o prajitură, ce rodește în măsura în care reușește a se da pe sine și altora. Cu toții suntem chemați să iubim, dar poate nu tutror ne
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
deosebirile între răsăriteni și apuseni sub aspectul trăirii adevărului creștin în capitolul „Ortodoxie și Catolicism în practica rugăciunii”, arătând și de ce ortodocșii nu sunt de acord cu această egalizare confesională forțată. „Opoziția față de fuziunea ecumenistă nu poate fi explicată prin egoism național, sete de putere sau ignoranță. Există o diferență reală în ceea ce privește experiența duhovnicească a diverselor confesiuni și religii, pe care gândirea teologică nu poate decât să o observe, să o reflecte, să-i discearnă semnificația. Nu-i poți porunci rațiunii
PARINTELE ANDREI KURAEV... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364541_a_365870]
-
Nu numai leafa , va remarca junimistul Ibrăileanu, și pensia , i le va respecta, nu numai că el visează că nici datoriile nu ai voie să le plătești în republică , dar tot, fiecare cuvânt, fiecare gest al acestui decrepit respiră același egoism. Când conu Leonida zugrăvind Efimiței revoluția de la 11 februarie zice să te ferească Dumnezeu de furia poporului. Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare și lume lume , nu e iarăși o simplă glumă bazată pe contrastul furie-paradă
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
aparține în mod exclusiv lui. În ecuația vieții sale, în care greutatea cea mai mare o are propria persoană, Dumnezeu rămâne o necunoscută sau, în cel mai fericit caz, o infimă variabilă. În acest fel, el se izolează în cochilia egoismului, rupându-se nu numai de Dumnezeu, ci și de semenii săi, se închide în carapacea iubirii de propria ființă, aflându-se într-o percepție pervertită a propriei sale valori. Văzând aceasta, Același Dumnezeu Bun și Iubitor, Care nu vrea moartea
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
bun. Doar că n-a prea avut noroc cu Anca. - Anca emana o răutate ascunsă. N-am cunoscut-o foarte bine, însă era genul de om care-și punea ceva în cap și nu renunța ușor. Avea un soi de egoism, căuta să-i fie bine cu orice preț. Profita de orice informație prielnică apoi își croia poteci spre a obține beneficii atât materiale cât și morale. Așa s-a făcut că de câte ori veneam în țară ea afla prima. Încerca să
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
termenul de altruism se înțelege „atitudinea morală sau dispoziția sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine”. (Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”). Altruismul este definit ca opusul egoismului. Mai simplu și lămuritor, altruismul este grija pentru binele altor persoane și acțiunea de ajutorare, salvare a lor, în caz de nevoie. Enciclopedia internațională de științe sociale, definește altruismul psihologic ca „o stare motivațională cu scopul de a crește bunăstarea
NEVOIA DE ALTRUISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364046_a_365375]