750 matches
-
se ducea lipsă de școli, dar acest fapt nu îi absolvea pe părinți de responsabilitatea lor de a-și crește copiii pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Primii creștini au apărut într-o lume în care formele culturale erau predominant elenistice și organizarea politică era romană. Având în vedere poruncile Vechiului Testament cu privire la creșterea copiilor, sarcina lor educativă avea două aspecte: 1) de a da învățături care să-i inițieze pe copiii lor și pe noii convertiți în doctrina creștină, în
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
apare Leș Ruines des plus beaux monuments de la Gr�ce (1758) a francezului J.-D. Le Roy. Valoarea documentar? a acestor plan?e gravate dove-de?te o abordare arheologic? scrupuloas?, care se va aplica �n continuare Greciei ?i extensiei sale elenistice �n Asia Mic?. Astfel se asigur? �nlocuirea culegerii de modele � celebre dar aproximative � ale arhitectului austriac Fischer Von Erlach, Entwurf Einer Historischen Architektur (1721). Rela?ia mitic? a arhitec?ilor cu antichitatea clasic?, �ncep�nd din secolul al XVII-lea
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
pe măsura configurării și extinderii ecumenei politico-economice. Astfel, încă din epoca preislamică arealele afro-mediteraneene și levantine (pe atunci nearabizate) au reprezentat ariile de constituire a unor remarcabile formațiuni statale ori hinterlandul de interes al acestora: Egiptul faraonic și apoi Egiptul elenistic, formațiunile feniciene și cartagineze, orașele grecești și extensiile/coloniile acestora din Africa de nord, formațiunile iudaice din Palestina. Arealele ocupate de triburile arabe se limitau doar la spațiul peninsulei arabe, cu un mediu geografic repulsiv și puțin cunoscut “lumii civilizate
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
în spiritualitatea geților, nu era atribuit geților sau tracilor, ci inspirației și transpunerii din altă parte, din Egipt, din Orientul fabulos al mitologiei și practicilor orgiastice: „Chiar ideea de nemurire getică este trecută de Pomponius Melaă prin teoriile și prejudecățile elenistice” . Deși relatările lui Herodot sunt din auzite, de la grecii din Hellespont și Marea Neagră, fără deci, o cunoaștere pe viu, directă, nu sunt mai puțin importante, chiar dacă se face confuzia între traci și geți. Chiar de la început, Herodot aruncă o lumină
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ci se vor muta numai Într-un loc, unde trăind de-a pururi, vor avea parte de toate bunătățile.” 1 Deci această postexistență fericită nu este generală, ci se obține prin intermediul unei inițieri, ceea ce apropie cultul lui Zamolxis de Misterele elenistice mai curând. Interesant este faptul că Herodot spune că, după moarte, adepții lui Zamolxis mergeau să-l Întâlnescă pe acesta „Într-un loc unde să se bucure de toate bunătățile”. Herodot nu menționează, dar am putea presupune că adepții nu
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
personaj divin, deținător și revelator al cunoașterii supreme.' Definit de Eco prin termenul de semioză hermetică, hermetismul este acea practică interpretativă a lumii și a textelor care funcționează prin identificarea raporturilor de simpatie ce leagă reciproc 1 La sfârșitul perioadei elenistice, Hermes Trismegistus pare a fi inspiratorul unei serii de lucrări eterogene eteronome, datate cu aproximație în intervalul dintre secolele III î.Hr. - III d.Hr. Sunt pe de o parte tratate scurte grecești, numite Poimandres în care nous-u\ are funcția de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
definitiv; papa a intervenit în favoarea lui, însă fără succes, ceea ce a provocat o ruptură de mai mulți ani între Roma, pe de o parte, și Alexandria și Constantinopol pe de altă parte. în interior, Teofil a combătut fără milă cultele elenistice și a distrus numeroase sanctuare, între care faimosul Serapeum, în locul cărora a pus să fie construite noi biserici. A murit în 412, iar succesor i-a fost nepotul său, Chiril, pe care el însuși îl crescuse și îl educase în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre care tratatul nu spune mare lucru. Continuitatea culturii grecești, mai cu seamă la Alexandria (școlile unde se predau diversele discipline erau înfloritoare, și e suficient să amintim prestigiul Hypatiei și al tatălui său Teon) și, fără îndoială, continuitatea religiei elenistice l-au determinat pe Chiril să pună mîna pe condei și să combată o operă veche de peste șaptezeci de ani. Chiril folosește aceeași metodă ca în cărțile împotriva lui Nestorie sau a lui Diodor și Teodor: urmărește pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-adevăr acolo, însă episodul se potrivește cu cadrul teologic creat de Luca. Acesta, povestind drumul evangheliei de la Ierusalim la Roma, a vrut să creeze o scenă prin care să ilustreze tema întîlnirii dintre mesajul lui Isus și tradiția culturală elenistică și a plasat-o chiar în centrul acesteia. în Areopag, Pavel rostește un discurs vestindu-l pe Dumnezeu creatorul universului, care a vrut ca oamenii să-l caute pe pipăite, pornind de la lucrările sale, iar acum îi îndeamnă să se
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
or fi cumva reminiscențele lecturilor din vremea nu de mult apusă când făcuse oarece pasiune pentru arheologie. Expertiza impune anumite rigori: întâi indicarea "motivului", în diacronie ("zeul e reprezentat dormind, ceea ce nu putea să fie un motiv plastic înainte de epoca elenistică"), apoi descoperirea sursei, atribuirea ("e din cercul lui Lisip, dacă nu chiar din dalta marelui maestru")31. Chiar dacă nu convinge întru totul, exprimarea uimirii denotă o dispoziție parcă mai participativă, favorabilă transferului empatic. Or, secvențele acestea sunt foarte prețioase, pentru că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în budismul tantric, acompaniind rugile sau liturghiile creștine 74, sau în templele rosicruciene și masonice. Instrumentele folosite cuprind: tobele variate ca mărime și formă 75, gongurile ca niște discuri metalice suspendate cu sau fără protuberanță centrală 76, țambalul din misterele elenistice ale lui Dyonisos sau ale Demetrei dar din templul de la Ierusalim, sistrul din Egiptul misterelor lui Isis și Hathor ori din Roma, Fenicia sau printre evrei 77, clopotele de tip tibetan sau indian, brahmanice și budiste, care erau ținute în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
închinate zeului Mithra, cele din China și Vietnam, cele din Mexic. Dar caracterul cosmic este încununat prin construcția templului lui Solomon, în secolul zece Î.C. pe muntele Moriah în Ierusalim. Tot ce s-a construit după aceea în timpurile elenistice, în moscheile musulmane și în basilicile și bisericile creștine sunt replica unui centru al universului. Simbolic templele cosmologiei moderne respectă creația Marelui Arhitect al Universului. Și dacă ritualul, ceremonialul care se desfășoară după o regulă obligatorie, transmisă din vremile de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Atlantida sau în protoistoria indiană sau egipteană sunt aceleași cu cele practicate de societățile secrete și cuvintele folosite în dialogul inițiatic se regăsește în creștinism: botezul, euharistia. Ne întoarcem o clipă la Paul, născut Saul în Tarsus, elev al școlii elenistice a lui Ștefan care-l privea pe Isus ca reformator spiritual. Că devenise sau nu ginerele lui Isus287, nu are importanță. El este principalul apostol al secolului unu creștin, interpretează alegoric Vechiul Testament și afirmă supremația spiritului asupra cuvântului, așa cum fratele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
obișnuite ale elenilor. Ceea ce este interesant este faptul că aceștia se înconjurau de zeități precum Pan, nimfe, naiade, driade și nereide 327. La fel cu satirii și centaurii. Cultul misterelor, al lui Isis și Serapis s-a răspândit în perioada elenistică, având un caracter din ce în ce mai îndepărtat de tradiția primordială 328. Pământul, marea, munții, râurile și-au pierdut din aspectul lor natural și au ajuns sub interesele politicului, din ce în ce mai pregnant până în zilele noastre. Ahile vorbea cu râurile în Iliada și râul îi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din degetele faraonului de-a lungul spatelui unui pacient pentru a-i lua durerile reprezintă o manevră explicită a trecerii înaltei sensibilități aflate pe buricul degetelor la nivelul slabei reprezentări senzitive de pe spate. La Epidaurus, unul dintre maile asezăminte medicale elenistice se foloseau tehnicile descrise de Hipocrate, Galen și Soranus ca niște adevărați practicieni ai modernei terapii chiropractice. Locul depistat ca având probleme de iritație nervoasă era localizat și i se aplicau descărcări energetice susținute de manevrele de concentrare și focalizare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
necesară din punctual de vedere al credinței cât mai mult ca o conduită. În legea cărții sacre se găsesc învățătura și adevărul (Rom 2:20), care și ele au trebuit să adapteze codurile din Pentateuch la schimbările sociale ale perioadei elenistice (sec 3 ÎC sec 3 AD). Rabinul Hillel a interpretat interzicerea activităților în ziua de sabat printr-o listă de 39 de categorii care să facă excepție. Dacă noua biserică creștină încerca prin cuvântul lui Paul să accepte libertatea spiritului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rapidă și mai ușoară, mai bine adaptată suportului, hieratica sau scrierea sacerdotală, ceea ce amintește că atelierele de scribi făceau parte din temple; mai tîrziu a venit demotica, scriere și mai simplificată; în sfîrșit, greaca a fost folosită frecvent în timpul perioadelor elenistice și romane și, în secolul al III-lea e.n., a apărut copta, adaptînd caracterele grecești limbii egiptene. Cele mai vechi papirusuri datează de la mijlocul mileniului al III-lea, dar anumite hieroglife ne fac să credem că erau folosite cu mult
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
clasică Informațiile despre carte în Grecia clasică sînt rare și fragmentare. Dacă acceptăm că în epoca homerică exista deja cartea, vom observa volumina reprezentate pe vasele antice din secolele al VI-lea și al V-lea. În perioadele clasică și elenistică nu ar putea fi vorba despre comerț de carte în sensul actual al termenului; totuși, din mai multe texte din secolele al V-lea și al IV-lea (în Eupolis, Aristofan, Platon, Xenofon), aflăm că în Atena existau cărți de
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
carte în sensul actual al termenului; totuși, din mai multe texte din secolele al V-lea și al IV-lea (în Eupolis, Aristofan, Platon, Xenofon), aflăm că în Atena existau cărți de vînzare și locuri anume pentru aceasta. În epoca elenistică s-a dezvoltat difuzarea cărții, așa cum o dovedește întemeierea marilor biblioteci. Cea din Alexandria a fost creată de primii doi Ptolemei (325-246), cu ajutorul atenianului Demetrios din Phalere. În realitate existau două biblioteci; cea mai importantă făcea parte din Museion, centru
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
creadă în mod fals că arta bizantină s-a repetat la infinit, fără a ține cont astfel de evoluția stilului. Perioada numită pre-bizantină se întinde din secolul al IV-lea pînă în secolul al V-lea; miniatura aparține încă artei elenistice și romane (Iliada de Ambrosius, Vergiliu al Vaticanului). O primă vîrstă de aur a manuscrisului bizantin se situează în secolul al IV-lea, în epoca lui Iustinian, dar distrugerile posterioare au lăsat puține mărturii (Geneza și scrierile lui Dioscoride, biblioteca
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
religiozitatea -, precum și istoriei ideilor și a filosofiei. Ansamblul ne oferă o variantă a epicurismului din secolul I î.Hr. 2 Arhitectul, mecenatul și filosoful. Vila - numită de atunci „a Papirusurilor” - se dovedește a fi plină de statui de monarhi din epoca elenistică, de busturi ale unor filosofi - trei ale lui Epicur, dar și ale lui Democrit, Pitagora, Empedocle, Zenon din Cition... -, ale unor poeți - Homer, Sappho - și retori - Isocrate, Demostene -, de statui și statuete diverse - un Mercur, o Dansatoare, apoi emblema epicurienilor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Prin această casă excepțională, asistăm la un anumit mod de a trăi epicurismul. Ea povestește trecerea la act filosofică și arată desăvârșirea geniului latin: preocuparea pentru real, pasiunea pentru concret, voința pragmatică. Ce ne spune această vilă? Trecerea de la cultura elenistică la civilizația romană. În această parte a Campaniei se vorbește și se scrie grecește, dar, pentru prima dată, este imaginată posibilitatea de a vorbi și de a scrie și într-o altă limbă pentru a filosofa: latina. Sfârșitul privilegiului grec
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lăsăm așadar politica în seama politicienilor, dar să încercăm să-i instruim, să-i facem mai buni dându-le măcar o spoială de filosofie. Busturile oamenilor politici care împodobesc Vila Papirusurilor nu sunt alese la întâmplare. Este vorba de monarhi elenistici care au avut relații cu filosofi epicurieni: Ptolemeu Philadelphul, Philonide, dar și Demetrios Poliorcetul, Antigon Monophtalmos și Lisimah, regele Traciei, cu care Epicur a întreținut relații - uneori tensionate. Un rege bun, în spiritul epicurian, este un ideal care poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe ruinele Antichității elenistice. Particularitatea lor? Își transformă ura față de ei înșiși în ură față de trup și de lume. Creștinii pregătesc întunecarea de aproape douăzeci de veacuri în comunitățile de iluminați răspândite cam peste tot în bazinul mediteranean; puterea romană le oferă, prin intermediul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în La Morale anglaise contemporaine. Morale de l’utilité et de l’évolution, Alcan, Paris, 1895; André-Jean Festugière, Epicure et ses dieux, PUF, Quadrige, Paris, ediția I, 1946, ediție revăzută în 1985, abordează problemele ținând de fenomenul religios în epoca elenistică, religia lui Epicur și raporturile ei cu religia astrală; asupra plăcerii, Victor Brochard, Etudes de philosophie ancienne et de philosophie moderne, Vrin, Paris, 1974; asupra dreptului, legii, contractului, protecției animalelor, asupra dreptății și nedreptății, dreptului natural, problemei filosofiei politice și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]