508 matches
-
tehnici: ▪ Contactul din priviri este una dintre cele mai eficiente modalități de a opri "infracțiuni" minore înseamnă să privești (pur și simplu) către cel în cauză, stabilind cu el un contact din priviri. O privire rece (fixă) are propria sa elocvență și poate determina recentrarea atenției elevului asupra temei lecției. ▪ Contactul prin intermediul gesturilor. O tehnică eficientă în situații care implică grupuri mici de elevi este utilizarea contactului prin gesturi. Un elev neastâmpărat poate fi ușor potolit atingându-l ușor fie pe
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
câteva ori, Iulia Lazăr (Îngerul) și Anca Dinu (Nevasta mecanicului). Spectacolul o impune pe Raluca Păun (Cântecul mamei), sclipitoare în momentele interactive, și constituie un examen trecut cu brio de încă studenta Denisa Vlad (Cățeaua), căreia îi reușește de minune elocvența non-verbală. Un spectacol plin de energie! Și un pont: dacă stați la capătul rândului, în partea stângă a sălii, s-ar putea să câștigați! (o bombonică). Festivalul Richard Oschanitzky Improvizație și sentiment Andreea Archip Timp de trei zile, pasionații de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
iar fidelitatea contelui de Mirabeau dovedește generozitatea par tidei pe care o apără. Dacă a vorbit de câteva ori în favoarea autorității regale, n-a făcut-o decât pentru a dovedi că jargonul său ar fi avut căutare oriunde, și că elocvența lui câștiga sută la sută când era îndreptată împotriva conștiinței sale. Națiunea i-a lăsat deci plăcerea să combată din când în când împotriva ei, iar starea mize rabilă a regelui a liniștit-o întotdeauna; contele de Mirabeau, în ciuda acestor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dintre colaboratori și-ar relua ce-i al lui; avea însă meritul de a da mai multă strălucire la ceea ce trecea prin mâna lui, de a produce din loc în loc dâre luminoase, expresii originale, apostrofe pline de foc și de elocvență. Îi trebuie cuiva o formă anume de talent pentru a scoate din întuneric talente obscure, pentru a-i aplica fiecăruia dintre acești executanți specia de încurajare de care avea nevoie, pentru a-i însufleți cu zelul de care clocotea el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
silă de vidul și de incoerența ideilor sale; când avea însă un material de bază, știa să-l despovăreze de prisosuri, să facă apropierile necesare, să dea mai multă forță și viață, și să-i imprime întregului mișcarea interioară a elocvenței. Este ceea ce el numea a pune sare într-o scriere; sarea putea fi o expresie neașteptată, o imagine, o vorbă de duh, o epigramă, o ironie, o aluzie, ceva tranșant și viu pe care îl socotea absolut necesar pentru a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
până și în mijlocul unui noian de injurii. Îmi amintesc că l-am auzit rostind un raport asupra orașului Marsilia: fiecare cuvânt îi era întrerupt dinspre dreapta de injurii; se auzea numit, cu mare zarvă, calomniator, mincinos, asasin, scelerat, cu întreaga elocvență populară a Halelor. S-a oprit o clipă și, adresându-i-se celui mai furibund, cu o voce mieroasă: „Aștept, domnilor, ca aceste cuvinte de răsfăț să se sfârșească“, a continuat liniștit, ca și când i s-ar fi făcut primirea cea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
om. Vorbește puțin, ceea ce îi înlesnește să-și calculeze cuvintele; cum nu se instruiește decât conversând, nu-i place o discuție în care, în materie de instrucție solidă, ar trăda ceea ce îi lipsește: și nu-și compensează această lipsă prin elocvență: este nevoie de un anume elan al sufle tului pentru a fi elocvent, iar el este un om atât de stăpân pe sine, încât n-ar fi în stare de spontaneitate nici dacă ar vrea. Nu are ușurință în exprimare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în începutul secolului câteva mii), zeci de mii de alți supuși străini (în începutul sec. câteva sute)"455. Invocarea datelor statistice, ori de câte ori se ivește ocazia, susține excursul publicistic și relevă travaliul documentării din spatele articolelor. Convertind, atunci când demersul argumentativ o cere, elocvența trecutului în date statistice, gazetarul însuși subliniază importanța datelor pozitive în consolidarea valorii probante a discursului "pentru că publicul român, ca orice public din lume, trăiește în prezent și puțini, prea puțini se interesează, de trecutul țării lor..."456. d) Dimensiunea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Cl., (1949), The Matematical Theory ef Communication, Urbana, Illionois. Slama-Cazacu, Tatiana, (1991), "Limba de lemn", în România literară, an XXIV, nr. 42, p. 4. Slavici, Ioan, (1998), Amintiri. Eminescu Creangă Caragiale Coșbuc Maiorescu, Editura Viitorului Românesc, Deva. Spiridon, Monica, (1992), "Elocvența ca gen proxim", în Familia, nr. 1, pp. 10-11. Spiridon, Monica, (2003), Eminescu. Proza jurnalistică, Editura Curtea Veche, București. Spiridon, Monica, (2009), Eminescu sau despre convergență, Scrisul Românesc, Craiova. Stanciu-Istrate, Maria, (1998), "Aspecte ale limbii literare în publicistica eminesciană", în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
el este împodobit cu anumite caracteristici care, în schimb, fac această enunțare acceptabilă sau nu. O. Ducrot, Le Dire et le Dit, Ed. de Minuit, 1984, p. 20 Dar acest ethos nu se referă, ca în retorica antică, numai la elocvența judiciară sau enunțurile orale: el este valabil pentru orice discurs, chiar și scris. Chiar dacă neagă acest lucru, un text scris posedă un ton care conferă autoritate celor spuse. El permite cititorului să-și construiască o reprezentare a corpului enunțiatorului (și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pentru care m-am și angajat în răspuns, avînd în acest fel o atitudine de contra pro. Îi mulțumesc că mi-a sugerat întregirea și tocmai de aceea reproduc lista cu pricina: • Principala trăsătură a caracterului meu: discernămîntul, dar și elocvența, loialitatea și compasiunea. • Calitatea pe care o prefer la un bărbat: echilibrul psihic, dar și simțul umorului, imaginația și tandrețea. • Calitatea pe care o prefer la o femeie: bucuria lucrurilor mărunte, dar și inteligența, vocea plăcută și mîinile frumoase. Ce
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și strategiile posibile de ieșire din criză. Criticul identifică facil cele patru opțiuni descrise de Nixon, pe care analiza din subcapitolul precedent le-a pus, cum ne amintim, deja, în evidență. Campbell, însă, spre deosebire de Forbes Hill, consideră ca responsabilă pentru elocvența cu care președintele argumentează refutativ împotriva alternativei retragerii precipitate, se află presupunerea sa (nefondată, zice Campbell) potrivit căreia, într-adevăr, opozanții săi pot fi descriși cu fidelitate de acel unic atribut, pe care Nixon îl atașează identității lor. Pe scurt
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
sus, identificând, în înzestrarea cu totul specială a președintelui american în ale oratoriei, atât fundamentul ascendenței sale, cât și motivul pentru care Reagan a atras suspiciunea unui "segment substanțial de public critic, care nu numai că a rămas neconvins de (elocvența - adăugirea mea) președintelui, dar chiar s-a simțit ofensat de maniera sa persuasivă"505 de a se raporta la viața politică. Cu alte cuvinte, dacă o parte din cetățenii americani identificau în discursul lui Reagan "direcția clară"506 a viziunii
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
rostit cel cu totul altceva, inegalabilul (de) neatins cu vorba ori cu vederea? Căci el nu se pune în fața ochilor, nu se depune în mărturie, nu are față pe care să o arate. Este Nu, negație nu doar a oricărei elocvențe discursive, ci și a oricărei imagini, omisiunea prezenței, anti-imaginea. Totuși un tu, ca instanță a vorbirii unui eu, dar nu în ipostaza de termen într-o relație dialogală, nici învestit cu statutul neutru de limbaj autonom, rostind de unul singur
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
negru" din care se ridică poemul. De aici începe imaginația. Ea "a descoperit că poartă în ea însăși germenii negației pe care, până acum, o percepea ca lucrând într-o exterioritate. Negația, cu toate vocile ei, vorbește, acum, în poeme. Elocvențele ei ocupă tot spațiu-timpul poemelor. Conștiința poetică ajunge, în acest stadiu, un simplu martor al unui confesional în care vin în limbaj conținuturi la care ea, până acum, se raporta ca la niște realități exterioare. Acum, le descoperă ca fiind
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se lase legănată de heracliteana desfătare a curgerii. Ea nu aduce la vedere decât o imposibilă arătare, veșnica rămânere în forma fragilă a unei treceri. Forma prin care se vede (Gabriela Melinescu) Atunci când forma e însuflețită de o diminuare a elocvenței imaginale, precum în Balada de Gabriela Melinescu 15, ea nu arată decât configurația pură a posibilului în care lucrurile se odihnesc: "Ce liniștite-s lucrurile-acum./ Sunt niște oameni fără chip./ Și apa limpede-i și apa/ cu fața-ascunsă în nisip
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a și întreținut o corespondență. De altfel, arhiepiscopul avea multe relații sociale și cunoștea bine societatea românească; l-a apreciat mult pe „acel bărbat mare” (Demetriu Radu) care a introdus în Seminarul din București, lumina spiritului românesc autentic, predând cu elocvență în limba română, iar în predicile din Catedrala Sf. Iosif, predica la fel de minunat, în franceză, italiană, germană și română, atrăgând pe mulți credincioși. A murit într-un atentat cu bombă, la Senat, înainte cu câteva minute de a-și rosti
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
cu "una dintre acele figuri fericit alcătuite, la care visează femeile, dar displac tuturor bărbaților". Părul negru și ondulat îi umbrește fruntea netedă și smeadă. Ochii îi sunt întunecați, mângâietori și adânci. Iar "genele lungi și dese împrumutau privirii acea elocvență pătimașă care tulbură în saloane femeile frumoase și mândre și face să se întoarcă, pe stradă, fata cu bonetă și cu panerul pe braț". Și totuși, ca toți tinerii din generația sa, Julien nu se bucurase de o libertate deplină
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care nu-mi dam seama unde a găsit-o, claritatea expunerii, care contrasta așa de mult cu cursurile celor mai mulți profesori ce ascultasem în Germania, materia cea interesantă a prelegerilor, cunoștințele variate și bogate ale oratorului, într-un cuvânt strălucita lui elocvență îmi făcură efectul cel mai adânc”... Când pronunțăm numele lui Pogor, primul lucru care ne vine în gând este Junimea. El este „veselul volterian” numit de Maiorescu. Vorbind despre Pogor, Ana Conta Kernbach susține că „Singura lui patimă a fost
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
adâncește mintea și se întrupează năzuințele spiritului; ele sunt confidenții orelor de solitudine, ele sunt cele care răspund celor mai tainice murmure ale inimii, când sufletul plin de dorințe sau de mâhniri caută un sfat în această tăcută lume a elocvenței.” Sibil 651. „Am ajuns într-o epocă în care cartea este un lucru foarte important, mai ales pentru acela care, trecut prin experiența vieții, se retrage în tihnă și meditație. Nu există nimic mai bun decât cartea și literatura.” Hovhannes
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
atunci aspectele pe care le prezintă criticul de artă îți luminează mintea, tu însuți apoi descoperi tainele și frumusețea celor expuse. Dar cu toate cunoștințele lui, desprinse din nu știu ce tratat sau istorie a artei, criticul nu poate face abstracție de elocvență, de acel relief expresiv cu o anume strălucire în exprimare pentru a trezi interesul asistenței. Iașul de azi s-a bucurat și se bucură încă de asemenea critici, gândindu-ne acum la doar câțiva dintre ei: Dan Hăulică, Nicolae Țațomir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Rosetti, președintele Camerei, făcu câțiva pași către Regină și, punând un genunchi în pământ, zise: „Doamnă, națiunea, privindu-te, frumoasă se vede.“ Apoi, sărutând mâna Reginei, îi oferi coroana. Regele răspunse. Cuvintele sale din urmă au fost de o mare elocvență și de răpitoare căldură: — „Să ne unim, dar, în fața acestor steaguri cari au strălucit pe câmpul de onoare; în fața acestei Coroane, emblemă a Regatului, împregiurul căreia Națiunea strângă-se ca ostașii împregiurul drapelului... Să ne unim în strigarea scumpă inimelor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
partidul liberal. Nu a fost niciodată un om de bibliotecă, un pasionat de lectură cum era Duca inteligența lui sprintenă, ușurința ideației, îi acopereau cu prisosință lacunele culturii lui. De formație literară romantică, admira proza frumos cadențată, ținuta teatrală, emfatică, elocvența pompoasă. A făcut războiul din 1916, fiind comandant al unei companii de infanterie din regimentul 18 Gorj. În 1919, Gheorghe Tătărăscu a fost ales deputat de Gorj. Prima lui manifestare la tribuna Camerei a fost un succes; discursul de o
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
unei tonalități intime, uneori grave, când pot fi împărtășite eșecurile, alteori înseninate de proximitatea revederii. Firește, rămâne ceva în profunzimea acestei întâlniri și legături prelungite de-a lungul aproape a trei decenii care nu poate fi convertit integral în precizia elocvenței, tocmai pentru că greutățile așezate în balansul dialogului epistolar au o densitate diferită. Pentru Eliade, cele câteva zeci de scrisori către Wikander reprezintă o foarte mică parte a unui testament autobiografic ce însumează câteva mii de pagini de jurnal, alte câteva
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cu consecvență. Pentru Wikander, acest travaliu reprezintă cea mai amplă încercare de reconsiderare a operei sale, nu mai puțin a răsfrângerii sale în apele tulburi ale unei epoci cu consecințe traumatice. În cazul său, eventualele incompletitudini pot fi compensate de elocvența unor materiale inedite sau prea puțin știute, care își găsesc aici pentru prima dată ocazia revalorizării cât mai cuprinzătoare. Faptul că acest lucru se petrece nu în Suedia, nici în vreunul dintre centrele universitare europene unde se pot stăpâni cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]