1,444 matches
-
formale de Lascăr Catargiu, intervenită la foarte scurt timp (25 februarie/8 martie 1876), Boerescu a continuat să se revendice de la „partidul conservator” ; argumentele sale evitau Însă aspectul doctrinar, concentrându-se asupra unei componente strict politice: spre deosebire de grupările liberale, conservatorii eludaseră „Înregimentarea”, În favoarea unei „discipline simple” : motivație suficient de confuză pentru a justifica detașarea de liderul unui guvern care se afla sub semnul provizoratului. Anul 1877 a coincis cu Încercarea lui Boerescu de a organiza un „partid al centrului”, proiectat Încă
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
ale opțiunii politicianului aspirant; reluarea, la nivel discursiv ca și În practica politică, a temelor articolului din 1858 poate proba complexitatea motivațiilor sale. Etapa „pre-politică” a lui Boerescu apare ca una eclectică și obscură. Structura intelectuală dependentă de moștenirea iluministă eluda, practic, dihotomia liberalism-conservatorism. Situarea Într-o atare genealogie Îi permitea tânărului doctrinar inconsecvența aproape sistematică, evitarea adeziunii precise. Am arătat deja că, pe termen lung, ambiguitatea avea să fie promovată la rang de strategie politică. Anii formării intelectuale au avut
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
clare: susținerea monopolului acordat asociației de proprietari care a stat la baza Înființării creditului funciar, În 1873 , și optica nuanțată În privința protecționismului argumentează, În acest sens, o poziție nu lipsită de rezerve. De asemenea, echilibrul Între ordine și libertate era eludat, În mod explicit, În favoarea celei dintâi. „Interesul conservațiunei sociale este mai pe sus de principii”, proclama Boerescu la 7/19 februarie 1874, vorbind despre reprimarea delictelor de presă. Încălcarea principiilor era considerată „anormală”; „Însă o necesitate socială face a se
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Eclectismul, oscilația Între raționalism și tradiționalism, Între conservarea ierarhiei și reforma politică, Între libertate și autoritate marchează cel mai provocator discurs, sub aspect doctrinar, din prima parte a domniei lui Carol I. Schimbările de poziție din spectrul politic, o sociabilitate eludând adesea tiparul ideatic sau formarea intelectuală au fost, desigur, factori favorizanți În acest sens, atât În cazul lui Vasile Boerescu, cât și al multor altor pașoptiști ajunși În preajma puterii. Cazul său este totuși unul aparte, pentru că orice Înregimentare post factum
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
rând o bogată producție lirică nevalorificată în acest interval, ce reflectă îndeosebi experiența traumatizantă a războiului. Ca fragmente ale unui jurnal liric de front, poemele din ciclul Pasărea morții devin o posibilă replică la Ciclul morții al lui Camil Petrescu. Eludând spectaculosul macabru, senzaționalul terifiant, poetul comunică tragicul individual, suferința înnebunitoare a cărnii, exasperarea neputincioasă și resemnarea amară a nervilor epuizați, țipătul mut al conștiinței defuncționalizate. Maxima expresivitate se realizează în Visul negru, poem care, având ca moto versul lui E. A
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
totul în Pagini bizare e numai parodie, dacă nu cumva sensul e mai adânc. Existând „comedie tragică”, tragicul se poate disimula sub învelișul parodicului și al absurdului. Parodiind vorbirea în formule, U. semnalează implicit tragedia limbajului. Nu se poate vorbi eludând orice convenții, iar convenția devine, inevitabil, clișeu. Și cum gândirea comunică doar prin limbaj, ea riscă în orice moment să eșueze în stereotipii. Cât privește totalitatea existenței umane, inclusiv infinitatea inefabilelor sufletești, funcționările ei sunt determinate evident de mobiluri primare
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
în Estetica imperfecției (1979). O încercare de a defini „condiția” poeziei românești postbelice prin surprinderea „tensiunilor” ce îi „potențează întregul spiritual și afectiv” se află în volumul Tensiuni lirice contemporane (1975), însă multe articole din sumar au caracter de cronică, eludând promisiunea din Preambul de a examina lirismul contemporan în raport cu „stările de conștiință” pe care le exprimă. În pofida unor observații pertinente, discursul critic aliază din nou truismul cu formulări alambicate, cu un metaforism găunos. În ipostaza de prozator, Z. resuscită medii
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
a „omului cultivat”. Pepaideumenos este rezultatul asimilării „marii culturi”. Aceasta din urmă era, în esență, o cultură literară și artistică, și nu una științifică, cum dorea Platon. Dar pepaideumenos nu era lipsit de cultura științifică întrucât, spunea Isocrate, nu poate eluda instrumentele acesteia, singurele care pot rafina judecata. O influență platonică? Poate. Dar Isocrate înțelegea perfect că omul de cultură nu poate fi un semidoct. I se atribuie lui Isocrate, pe nedrept, titlul de „părinte al învățământului umanist” (sau „părinte al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
umanioarelor”). Dar în Grecia elenistică nu putea fi vorba de vreo schizofrenică împărțire a culturii în „umanistă” și „realistă”. Pepaideumenos este „o personalitate integrală”, un „om total”, și nu un simplu specialist în elocință și discipline literare. Desigur, nu putem eluda faptul că omul de cultură isocratic își are centrul de greutate al culturii sale în arte și nu în științe. Acestea din urmă sunt doar instrumentul curiozității diletante. Dar omul de cultură tocmai aceasta trebuie să fie: stăpân complet pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului, care au crezut că s-a câștigat, în acest fel, un instrument infailibil pentru a dezvolta, construi și optimiza, repede și sigur, curricula moderne, eficiente în orice condiții sociale și educaționale. S-a ignorat însă că modelul lui Tyler eluda problemele subiectivității și ale destinului solitar ale fiecărui learner, ca personalitate în devenire. Influența modelului lui Tyler a atins apogeul în perioadele de reformă educațională majoră. Deceniul al șaptelea al secolului XX a impus „Raționalul lui Tyler”, determinând lumea educațională
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vigoare. Nu vom comenta aceste erori inadmisibile. La data când scriem aceste rânduri, asemenea comentarii sunt inutile. Este de datoria noastră să le indicăm. Principiile și normele încălcate de designerii români sunt însemnate de noi cu asteriscuri, având următoarea semnificație: (*) „eludat”, (**) „încălcat”, (***) „încălcare gravă cu consecințe periculoase”. a) Principiile lui R. Wynn și C. de Young (1992)11 Principiul fundamentării empirice. Curriculumul trebuie să se bazeze pe cercetarea empirică a stării anterioare și să fie astfel alcătuit încât să anuleze toate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ale celui care învață și să se acomodeze posibilităților lui de învățare. (*) (În sistemul de învățământ bazat pe clase și lecții, vechi de peste trei sute de ani, nu poate fi practicat acest principiu modern - și, bineînțeles, noul curriculum românesc l-a eludat.) Principiul realismului. Curriculumul trebuie centrat pe viața reală, cu valorile ei actuale, cu tendințele de dezvoltare ale societății și cu nevoile autentice de formare ale indivizilor acestei societăți. (**) (Ca și în cazul principiului anterior, și acesta a fost eludat, întrucât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a eludat.) Principiul realismului. Curriculumul trebuie centrat pe viața reală, cu valorile ei actuale, cu tendințele de dezvoltare ale societății și cu nevoile autentice de formare ale indivizilor acestei societăți. (**) (Ca și în cazul principiului anterior, și acesta a fost eludat, întrucât proiectarea curriculară s-a realizat în România fără o prognoză a creșterii cunoașterii și a consecințelor acesteia în plan profesional, economic, social etc.) Principiul echilibrului. Curriculumul trebuie alcătuit astfel încât nici una dintre componente să nu fie neglijată și nici una să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
responsabilitate a celui care validează. Observăm în treacăt că noul curriculum românesc ar trebui validat de Ministerul Educației, dar cu autorizarea specială, în acest sens, a Parlamentului României. Ministerul Educației a făcut însă acest lucru foarte repede, ignorând Parlamentul și eludând etapa a III-a a demersului de optimizare curriculară. Etapa a V-a. Implementarea curriculumului Este o activitate dificilă care trebuie realizată de specialiști în managementul schimbării, sprijiniți oficial de factori decidenți. Din păcate, în România s-au ignorat dificultățile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
impusă în practică printr-o gravă eroare de proiectare curriculară, specifică sistemelor educaționale de sorginte lancasteriană sau chiar herbartiană. Chiar dacă organizarea curriculumului întâmpină dificultăți nu înseamnă însă că ABC-ul acestei activități esențiale pentru o înnoire educațională profundă poate fi eludat. Schema de mai jos sugerează că „articularea pe verticală”, „articularea pe orizontală” și „echilibrarea” sunt singurele modalități prin care se pot armoniza elementele curriculare într-un tot paideutic coerent. Fig. 12.4 - „Organismul curricular” cu „articulațiile sale” 12.8.2
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în dezbaterea cu privire la curriculumul educațional. În 1964, Macdonald a pledat cu vigoare pentru „o nouă imagine a copilului”, susținând că școala trebuie să recunoască și să cultive această imagine ca fenomen de „autoactualizare centrată pe realitate”. Argumentele erau greu de eludat. Macdonald scria: Înțelegem cu ușurință că școala nu există doar pentru a transmite moștenirea noastră culturală; și nici doar pentru a forma jucători de roluri pentru societate, ba nici chiar pentru a satisface trebuințele și interesele celor care învață. Școala
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înnobilat”" „Păcatul ascuns” al pedagogiei moderne și al curriculumului modernist - caracterul ireconciliabil al teoriilor și modelelor - a fost dezvăluit, fără reținere și căințe, în 1971, de către Elliot Eisner. Acesta era un estetician nemulțumit de abordarea „cvasilogicistă” a problematicii curriculumului, care eluda nu numai dimensiunea afectivă a formării personalității umane, ci și facultățile prospective, precum imaginația, ce ar fi trebuit să fie puternic implicată în activitatea de proiectare curriculară care, în esența ei, este o activitate teleologică. În 1971, Eisner a publicat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a permis lui Eisner „reîntregirea curriculumului”. El a cerut vehement „punerea în drepturi” a artelor și a „cunoașterii estetice” în structura curriculumului. A făcut-o „în numele personalității umane” și a „umanizării curriculumului” prin reîntregirea lui cu dimensiunea estetică - aceasta fusese eludată și surghiunită încă de la începuturile curricula moderne. Pozitiviștii erau pe cale să caricaturizeze curriculumul prin diverse modele simplificatoare. Eisner i-a criticat aspru și a încercat să-l reînnobileze prin completarea cu artele și sensibilitatea artistică. Nu a „alungat” științele din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ultramodernă.) În cele ce urmează expunem doar o viziune de ansamblu asupra cercetărilor și demersurilor curriculare postmoderne. Scopul nostru este de a completa, cu „ultimul element”, concepția diacronică, structuralist-genetică a curriculumului pe care am expus-o în această carte. A eluda aceste evoluții - ce par contradictorii și le dau unora impresia de „cacofonie teoretică” - ar însemna să condamnăm cititorul la credința greșită că dezvoltarea teoriei curriculumului s-a oprit la nivelul construcțiilor moderne din anii ’70 și să-i îndemnăm pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și Bloom se bazează pe distincții categoriale, includ un anumit conținut ideologic (pe care îl repudiază declarativ), avansează structuri neliniare (pe ce le prezintă ca „liniare”); în plus, cele trei creații curriculare promovează decizii educaționale ce ignoră aspectele etice și eludează caracterul politic al demonstrațiilor și argumentelor la care apelează. Cherryholmes (1988) constata că ambele viziuni postmoderniste conduc la condamnarea fără menajamente a celor trei creații curriculare. „Operele” lui Tyler, Schwab și Bloom nu ar fi decât „imagini artificiale”, simple povești
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ale nimfei. Calipso, „cea cu mândre plete”, îl reține pe Ulise „cu vorbe blânde, dulci, mângâitoare” și îi oferă nu numai dragostea ei, dar și ceea ce zeii le interziseseră oamenilor: nemurirea. Dar cum ar fi putut o „simplă” nimfă să eludeze pedeapsa divină? Exegeții au lămurit cu sagacitate această problemă ce pare de nedezlegat. Calipso întruchipa știința însăși. Ca fiică a lui Atlas, servea, ea însăși, ca axis mundi, stăpânind legile mecanicii cerești. Calipso nu este o simplă magiciană malefică, precum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a-și împlini destinul citit în stele. Este la schola virilitas, dar îl așteaptă schola senii și schola mortis. Calipso ar fi vrut să schimbe țesătura acestui destin: ar fi vrut să-l treacă, direct, „fără examene”, în schola aeterna, eludând „legislația” uraniană și atlantică. Atunci, alertat, intervine iarăși Hermes, mesagerul zeilor și tâlcuitorul înțelesurilor, și îi dă dreptate lui Ulise. Părăsind-o pe Calipso, a părăsit școala și științele pentru filosofie. Nu se întoarce acasă doar pentru a se răzbuna
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
stârnită și cu tot meritul istoric de a fi redeclanșat discuții la scară mondială pe tema r., acest ultim punct de vedere nu putea să se impună, întrucât simplifică extrem realitatea artistică, reduce toate tipurile creației la un numitor comun, eludează orice clasificări pe temeiuri mai adânci, în ultimă analiză face imposibilă studierea structurilor interioare ale operelor de artă, a stilurilor generale, diferențiate în funcție de ramurile artei, de genuri, de epoci. Inoperant reducționistă e și teoria lui Lucien Goldmann, potrivit căreia s-
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
al morții literaturii și artei: „Din convingere profundă, de ordin dialectic - spune P. într-un interviu acordat „României literare” (1933) -, cred că toată arta e caducă.” „Fluxul de autenticitate” este, în acest sens, „restul” fenomenologic opiaceu, „toxic” și fascinant, care, eludând întotdeauna convențiile și limitările tabelelor taxinomice, conturează, mistic, promisiunea unui „dincolo” de factură transliterară - a „mai-mult-decât- literaturității”. Temperament psihologic, autorul Patului lui Procust aduce în romanele sale, ca și maestrul său, marele magician al psihologismului francez Marcel Proust, o psihologie
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
acesta este invitat să participe. De asemenea, terapeutul nu încearcă să rezolve problemele intervenind pe lângă alți profesioniști nici nu ia apărarea acestora din urmă în defavoarea pacientului. Doamna B. este dezamăgită de unul dintre animatorii grupului care nu numai că a eludat o întrebare pe care i-a adresat-o, pretextând că nu avea legătură cu subiectul tratat, dar și-a manifestat fără cuvinte enervarea atunci când ea a insistat, încercând să-și apere punctul său de vedere. Ea prezintă această situație terapeutului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]