580 matches
-
Timpul n-a mai avut, însă, răbdare cu Dana Dumitriu și Prințul Ghica s-a încheiat cu acest al treilea volum. Dana Dumitriu rescrie aici cartea istoriei renunțăînd la modalitatea „lirică”, romantică sau romanțioasă de a aborda o epocă; stilul emfatic, prețios, retoric, patetic, care a caracterizat romanul „istoric” de după Mihail Sadoveanu, este astăzi depășit, romanul Prințul Ghica constituind unul dintre textele prin care această specie își depășește tradiția, sincronizîndu-se cu evoluția prozei noastre contemporane; prin construcție și scriitură, ca și
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
autentismul dubios prin care cîțiva tineri scriitori ("poeți" și "prozatori", deopotrivă) își încearcă, azi, norocul literar. Din remarcabila antologie a lui Alexandru Mușina (în care ne zgîrie urechea numai două-trei poeme din ciclul Puncții, encefalograme, radiografii, alături de postfața prețioasă și emfatică a lui Al. Cistelecan), se pot desprinde multe poeme ce rezistă cu brio și după douăzeci de ani de la data scrierii lor. Această validitate explicîndu-se nu printr-un avans general către modelul postmodernist și printr-o așa-zisă epuizare a
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
paradoxale "cimitire" care chezășuiau prelungirea vieții pe palierul lor lipsit de artificii și prin aceasta cel mai rezistent. Ele semnificau atît o retractilitate salutară, o retragere în intimitatea semiclandestină, uneori clandestină de-a binelea, cît și o alternativă a discursului emfatic, găunos al diverselor spețe de propagandă, nu o dată unicul admis și în consecință obligatoriu, factori ce constituiau reacțiile naturale ale scriitorului, ale intelectualului de bună calitate îndeobște, la o lungă epocă ostilă. Reacții ce, odată formate, s-au păstrat în
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
Ciuta deșertului, Ochiul de salcîm, Quarcuri fermecate, volume apreciate de Alexandru Paleologu, Octavian Paler sau Mircea Ciobanu, Victoria Dobre își încearcă de data asta condeiul și în proza. Strict literar, cartea are multe lucruri discutabile, de la stilul adesea prețios și emfatic, pînă la prea deșele citate din autori mari, aduse forțat în context. Cartea ar fi putut fi un prețios document, ceea ce nu reușește decît parțial. Informația de bază însă, concepută sub forma unor fișe de creație, există și poate fi
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
cu zidurile lor ating cerul, cornișele ei ating norii[...] Cu bisericile sale, cu turnurile lor înalte și crucile de aur, este un oraș strălucitor, uimitor și captivant de ordonat“. Așa înfățișa Djelalzade Mustafa, istoriograf al sultanului Soliman, într-un limbaj emfatic specific oriental „cea mai mare localitate a provinciei și podoaba acesteia“, „cetatea și azilul necredincioșilor, cheia spre poarta necredinței“, de dinainte de stăpânirea turcească, locul „plin de necredință și de idoli“ unde „ochiul peste tot vede numai cruci“. O cetate nu
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
XIX-lea: al viziunii poporaniste, sămănătoriste ("scene din popor"), sau al adversarilor ei. în linii mari, uzurile actuale corespund accepțiilor popor - "neam", "națiune"; "clasele de jos"; "țărănime" - adesea oscilând imperceptibil între ele. Politic și global termenul popor e adesea marcat emfatic de determinări ("acest popor", "popor român"): "este necesară mobilizarea energiilor puternice, curate și autentice de care dispune acest popor" (UFD, "Apel către români", 2000); "sărăcit, mințit, batjocorit și sfidat de o liotă de pseudopoliticieni cu aere de primadonă, acest popor
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
sînt nu doar multiple, dar contradictorii. Nu se poate închipui combinație mai diversă decît aceea a unor Kafka, Meister Eckhart, Joyce, Kierkegaard, Lao-Tse, Ion Barbu, Urmuz, Dali, Biblia, misticii, Guénon și alții. Stilistic, Calendarul incendiat este o operă deopotrivă sofisticată, emfatică, prețioasă și una ludică, abundînd în calambururi, "neserioasă" și inventivă. Autorul se consideră pe sine un "humorist liber din Ortodoxia neconformistă". Evocă, într-un rînd, umorul transcendent al lui Kierkegaard. Iar altădată schițează această autoapreciere ironică și jucăușă: "Cît despre
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
Monica (Maria Dinulescu), care se lasă purtată de California Dream dincolo de marginea izlazului. Un rol cheie este jucat și de traducătorul improvizat, private Marian (Andi Vasluianu), deghizat pișicherește cu o uniformă americană și care face pe americanul, deși fiecare gest emfatic îl dă de gol. La baza tuturor acestor acțiuni sau discursuri, ceea ce întoarce pe dos întreaga comicărie, axată pe stîngăcia, lipsa de civilizație, pompierismul notabilităților, pe clișeele unui naționalism tîmp și agresiv din disperare, pe supralicitarea ospitalității și dificil traductibilul
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
al lumii pe care întreaga operă a poetului urma să-l aproximeze. Căci în tot ce a scris până acum Adrian Popescu păstrează această amprentă originară, o muzicală reverberație de arhetipuri, o memorie înfiorată de tipare inițiale. Fără nici o ridicare emfatică a mâinii ori a vocii, cu o modestie și cu un fel de umilință, cu justificată trimitere spre franciscanism, în fața a ceea ce, pentru un număr de spirite atente la ceea ce rămâne, se mai poate numi "misterul lumii". Adică o aură
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
cotitură în viața revistei «Tribuna»”, „o adevărată revoluție a conținutului, rubricilor și, nu în cele din urmă, a colaboratorilor”, în așa fel încât revista să devină o „tribună națională”. Bravo!, mi-am zis, deși m-au pus pe gânduri stilul emfatic și referința la „revoluția” colaboratorilor. Trăiesc de prea multă vreme în lumea presei culturale ca să nu înțeleg unde bate „revoluția” cu pricina. Demisiile pe care le-am menționat sunt o urmare imediată. Temerile mi-au fost oarecum calmate de declarația
Noua direcție a „Tribunei“ din Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3937_a_5262]
-
jargonului țeapăn, scrie în tropi de limbă firească: „Supremația gestului“, „Nevoia de sustragere“ sau „Poezie și adevăr“. În ele eseistul scrie fluent și clar, dar fără virtuți literare, intenția de fi expresiv sfîrșind de obicei în pusee retorice cu alură emfatică: încarcă textul cu adjective frapante, a căror tușă groasă, obosind, devin inexpresive prin supralicitare. Și totuși autorul e viu în intuițiile sale, chiar dacă nu e personal în expresie, căci are proprietatea logică a termenilor, dar nu și posesia mistică a
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
morgă vetustă. Cine e personal nu poate recurge la barbarismul cazon al lui „personal, cred că...”. Un vademecum în marile teme ale filosofiei, scris de un spirit inteligent, cu vădite înclinații didactice, dar a cărui fluență expresivă e impersonală și emfatică - acesta e volumul Gînduri relative.
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia șaizecistă înfățișa fie un pitoresc lățit pe un ecran cosmic, fie o abstractizare emfatică din ce în ce mai absconsă, fie o înclinație șugubeață cu îmbelșugate și nu totdeauna suficient de exigente prestații. Optzeciștii au impus o dispoziție stradală, o familiaritate de „oraș mare” ce întrerupea tăios ruralismul încă prezent la predecesorii lor (îi avem în vedere pe
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
în urmă. Dar e bucuros că "nemții sunt bătuți în Rusia" și întristat totodată că Ralea a fost internat, la sfîrșitul lui decembrie 1942, în lagărul de Tîrgu-Jiu. În februarie 1943 Mihai Antonescu îi destăinuie îngrijorarea. "Din adunătura de formule emfatice și vagi, am putut discerne următoarele: Guvernul și opoziția admit deopotrivă că a sosit momentul să pledeze în străinătate cauza României" ca și neînțelegerile, în căutarea mijloacelor și a datei, dintre opoziție și Antonești. Iar regele Mihai se alătură decis
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
Marina Constantinescu In ciuda senzației de vîlvă culturală, ctitoriile serioase în acest domeniu nu sînt atît de numeroase pe cît ar putea să pară printr-o supralicitare emfatică a unora și altora. La o cercetare atentă, lucrurile de calitate, durabile sînt destul de puține. Se fac încă greu și nu sînt luate în considerare pentru că nu-și doresc să stîrnească apele, ci să le așeze în matca valorii. Deh
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
nu înseamnă nimic/decît întro lume din care tu ești absentă//Am o copită în loc de inimă/și-un ghem de păr în loc de ficat.// Ce crezi, am căutat-o cu lumînarea?/Tu la ce te zgîiești, József Attila?” sau în vacuitate emfatică: „Nu mai știu ce leagă omul de om/(Un pretext în plus ca să sufăr?)”. În definitiv, cîți douămiiști ar improviza eficient un poem de dragoste pornind de la un vers al lui Ilhan Berk („Aceste poeme neterminate sunt gleznele tale”), cîți
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
Unele subtitluri au introdus elemente de enunț publicitar - "Cel mai important ziar din Bucurețti" (Libertatea). Altele sînt exagerat de lungi: "De citit numai acasă: săptămînal în care nu toate articolele sînt confidențiale" (Strict secret). Umorul involuntar e produs de solemnitatea emfatică și demagogică: "Ziar dedicat poporului român" (Jurnalul național). Titlurile parodice cele mai originale sînt bazate pe jocuri de cuvinte și pe surpriză - "Săptămînal de moravuri grele" (Academia Cațavencu), "Săptămînal al românilor de aiurea" (Cațavencu Internațional), "Săptămînal de tranziție" (Dilema), "Supliment
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
lipsa de idei noi, de proiecte interesante. În general, aceste centre urmăresc să răspîndească limba franceză în lume (cursuri cu solicitanții), dar și să promoveze valorile spiritului și culturii franceze. Dauge a constatat un decalaj important între discursul naționalist și emfatic al Quai d'Orsay-ului, patronul culturii franceze peste hotare, și realități. Divergența sau convergența Iliescu-Năstase? Presa cotidiană înregistrează semnale contradictorii dinspre Cotroceni și Palatul Victoria pe tema amnistierii tuturor condamnărilor participanților la așa-numitele mișcări sociale din 1989 încoace. Președintele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
care se colorau ideologic, adică retorica demagogică. Dacă Maiorescu detesta discursul romantic rosettist (pe Brătianu, din unicul lui text teoretic, dacă l-ar fi citit, l-ar fi înțeles mai bine) era pentru revoluționarismul lui găunos și oarecum de paradă, emfatic și fără temei în realitățile românești. Criticul junimist era, el, adeptul evoluțiilor organice, un reformist, nu un revoluționar. Formele fără fond erau expresia unei grabe revoluționare, care ardea etapele și ignora faptul că instituțiile importate din Occident ar fi avut
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
indică accentuarea pe finală: taxí. De fapt, accentul apare foarte frecvent, în uzul curent, pe prima silabă (táxi). Dacă ar fi vorba doar de intonația apelului menit să atragă atenția șoferului (Táxi!), s-ar putea presupune că e o deplasare emfatică a accentului către începutul cuvântului, fenomen descris de Iorgu Iordan în Stilistica limbii române (1944) și ilustrat prin interjecția álo! - aló!. De fapt, accentul inițial (întărit de existența unor compuse de tipul máxi-táxi) apare și în alte contexte: a luat
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
o pedagogie negativă. Nu știu în ce măsură capitalul de imagine al filozofului public se va transfera asupra poetului „sihăstrit” din lumea aceasta cu mult înainte de a o fi părăsit definitiv. Invocarea lui drept unul dintre „oamenii-monument” ai culturii române poate suna emfatic, însă eseul introductiv e un testimoniu impresionant, ca și evocarea ambianței dialogului sau portretul fizic al lui M.I. Volumul conține și un splendid „dosar foto” în sepia din arhiva familiei, pusă la dispoziție de doctorița Rodica Munteanu (care l-a
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
aibă publicația lor, ea e spulberată de profesionalismul Noii literaturi. Așteptăm cu interes și numerele din vara aceasta, întîrziate, probabil, de caniculă. Noi Generația Tînără Virgula de rigoare nu lipsește din titlul notei noastre, ci din textul din care cităm emfatica expresie și anume un memoriu adresat președintelui Senatului și reprodus în revista 22 nr. 28. Memoriul emană de la un oarecare N. Mavrodin și vorbește în numele unei oarecare Fundații Naționale pentru Tineret. Tot ce știm despre Fundația cu pricina este, în afară de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
la "Ioana" lui Holban. Mai ales acesta din urmă îi este tributar lui Musset, pe care, dacă nu greșesc, n-am cum să verific acum, îl ci-tează. " Confesiunea unui copil al secolului", romanul lui Musset din 1836, este, minus stilul emfatic ( "de copil răsfățat, care evocă cerul și iadul pentru întâmplări dintre cele mai prozaice", cum zice Baudelaire), unul frapant holbanian: mai puțin în prima parte, unde este descrisă boala secolului, de care suferă tineretul deziluzionat și depravat de după Primul Imperiu
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
fiu în Capitala Franței... Acum, știu de ce. Mi-am amintit. Din cauza lui Tolstoi... Lăsând la o parte faptul că acest mormânt somptuos mi se părea, din reproduceri,... mai puțin decât un loc de veci, un fel de operă de artă emfatică, în sine, fără legătură cu Subiectul, hiperbolizând ceea ce se cuvine să fie grandios, - conced, - însă totuși, simplu, uman... Și mausoleul lui Lenin, când l-am văzut prima dată, la Kremlin îmi produsese o reacție de refuz, de repulsie, ca înaintea
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
dar și mai tânărul Andrei Bodiu), de notație a unor stări de nesiguranță de sine, de acută nevoie de comunicare, mărturisită direct, cu un fel de patos reprimat, cu un soi de jenă și de teamă de a nu părea emfatic, fiindcă nici evenimentele biografice pe care se construiește discursul poetic nu permit, marginale și banale cum sunt, niște "fleacuri familiare" o asemenea ținută retorică. Dacă suntem, totuși, mai atenți la liniile ce conturează vagul "autoportret" al subiectului liric dar aici
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]