566 matches
-
mai multe ori caracterizat de o trecere în plan secund sau chiar de o absență totală a modalității epistemice și a cuvintelor de distanțare (acești termeni vor fi explicați mai jos, o dată cu „modalitatea negativă”). Tonul folosit de narator va fi emfatic, încrezător, sigur de el, insuflînd o stare de confort destinatarului. Modalitatea negativă se realizează, din contră, cu mijloace lingvistice ce exprimă certitudinea sau incertitudinea privind faptele prezentate; ele includ, la fel ca în cazul modalității pozitive, verbe modale precum poate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
decât la limfatici și sanguini. Apetit violent, gură frecvent amară, stomac foarte contractil. Urină de culoare închisă. Transpirație rară. Caractere dinamice Mers activ, neliniștit, cu pumnii strânși. Gesturi accentuate și precise, mișcări bruște și vehemente. Vorbire scurtă, sacadată, cu întinderi emfatice de voce. Vorbește aspru și imperativ, alocuțiune rapidă și facilă. Caractere psihologice (Caracter) Întotdeauna plin de neliniște, energic, generos, încăpățânat, irascibil, pasionat, agitat, disprețuitor de bani, muncitor neobosit, ahtiat de glorie. Caracter despotic, mândru, ambițios, autoritar, violent, insubordonat, vindicativ. Voință
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
limbii. 2.2.1.3. Acordul lui cel Conform normelor gramaticale, cel se acordă în caz cu substantivul. Acest acord se produce atât când cel servește la exprimarea superlativului relativ, cât și când cel precedă un adjectiv și are rol emfatic: (5) a. prietenului celui mai bun b. lunii celei albastre c. Ioanei celei mici d. ?lui Ionuț celui drăgălaș La antroponimele de genul masculin, la singular acest acord este destul de puțin acceptabil. Dacă antroponimul se referă la un personaj istoric
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se întâlnesc și exemple cu acord semantic al determinanților proclitici sau al adjectivelor. Astfel de exemple, rare, trebuie analizate fie ca fenomene de procesare a enunțului, care implică neanticiparea mesajului sau suprapunerea și amalgamarea unor construcții, fie ca marcate stilistic, emfatice: (31) a. să arat ca o fotomodel (www.elady.ro/forums) b. mami e ca o fotomodel (http://oldad.sanoma.ro, forum) c. cea mai tare fotomodel din țară (http://tricolori.gsp.ro, comentariul unui cititor). (32) a. Acest slugă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plural. Trebuie să presupunem că aceste pronume fac parte din sintagme partitive, în care termenul al doilea (cel care denotă setul de referenți) nu este lexicalizat: (86) a. Unul n-am / n-ați plecat mai devreme. (pronumele unul este pronunțat emfatic) - Unul dintre noi / voi n-am / n-ați plecat mai devreme. b. Niciunul n-am / n-ați venit. - Niciunul dintre noi /voi n-am / n-ați venit. c. Fiecare am / ați rămas până la sfârșit. - Fiecare dintre noi / voi am / ați
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
camion și autoturism de teren b. *ale mele mătușă și verișoară din Bacău c. *ai mei unchi și tată vitreg d. *ai mei / *ale mele pantof și ciorap de lână Structurile în care posesivul este antepus nominalului sunt marcate stilistic, emfatic (al meu unchi, a mea mătușă etc.). Contrastul dintre posibilitățile de acord în postpunere vs antepunere se datorează relației diferite cu sintagma coordonată: în antepunere, al preia rolul de determinant (nominalul sau nominalele coordonate neavând articol definit). Prin urmare, acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
CI postpus are trăsătura semantică +uman. (iii) CI cu trăsătura -animat dacă în aceeași structură avem un complement direct exprimat printr-un substantiv cu articol hotărât care precedă CI (situație rară, în care cliticul are rol dezambiguizator). (iv) în enunțurile emfatice, CI este antepus verbului regent și dublat prin clitic. 2.2.2. DC nu este posibilă Conform GALR (II, 432-436), dublarea complementului indirect nu este posibilă dacă: (i) CI este exprimat prin clitic deictic, antepus verbului (7) Îmi tună și-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în anumite contexte. Ea se asociază cu anumite valori semantice ale nominalului dublat sau cu valori stilistice, de emfază ori focus: (13) a. (Moi) je porte la table. - cliticul je este suficient pentru a exprima subiectul, pronumele moi are rol emfatic. b. Credo che il tuo libro, loro lo apprezzerebbero molto. (italiana standard) - cliticul dublează un topic care a fost mutat la periferia stângă a propoziției. Existența unor restricții contextuale (semantice sau pragmatice) arată că elementul clitic are valoare pronominală. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
aceea, de pildă, strada pe care se situează locuința din "municipiul nostru" a lui Dimitrie Cristea se numește Arcadia, iar unele dintre personaje (Gherasim Iscariotul sau bătrânul pădurar) par a descinde din mit. În fața ziaristului, logosul lui Dimitrie Cristea este emfatic, ironic, căutând tot timpul să-și reprime tendințele de familiaritate, dar ajunge, destul de repede, să-și expună frământările, să se introspecteze, să-și disece trăirile, cu o irepresibilă pornire cathartică. În plus, dialogul celor două personaje se urnește greu, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de a ieși spre sfera întrebării "ce este omul?" făcând temă din "subiectivitatea subiectivității". Nu mă opresc nici asupra faptului că la Hegel, de fapt, în edificiul teoriei, "sinteza" a reușit, iar filosoful, potrivit unei relatări, a putut spune oarecum emfatic: este păcat pentru istorie dacă nu izbutește să facă "sinteza"! Aș sublinia că dacă Eminescu a izbutit să "transceandă" ambele ipostaze, Kant și Hegel cum scrie Theodor Codreanu eventualitate ce nu poate fi exclusă, acest fapt trebuie argumentat pe texte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
băi?! la cabana Dochia tot mai este de cumpărat cîte o ciorbă! țigara de la țigară a blugiței, alcoolul l-am cam terminat, tachinări sentimentale, ia să vedem, prima cacofonie, nu o pune acolo că cade! sticla! ne sesizăm prin repetare emfatică, mai departe nu mergem, mai degrabă se pun amîndouă mîinile pe pulpele fetei, iaca cacofonia lingam și următoarea instrucțiune: deci se ia sticla și se duce la... gurăăă! autoadmirativ, studențim de nu se poate, în exactă succesiune de lumini pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
maĭ mare și maĭ ales din tótă lumea, și, prin urmare, noĭ Româniĭ de astăzĭ putem a ne socoti cu dréptă mândrie că suntem națiunea cea maĭ de ném de cât orĭ care alta" (Melidon, 1876, p. 12). Sentința enunțată emfatic la începutul manualului este reconfirmată în finalul cărții, în care una dintre concluziile centrale pe care "istoria națională ne învață dar și ne dovedeșce" este adevărul incontestabil că "noĭ Româniĭ suntem némul cel maĭ de frunte din lume, ca uniĭ
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
I. Bogdan și D. Onciul (p. 10). Cei doi "corifei ai rigorii, obiectivității și adevărului à tout prix", la care poate fi adăugat și tânărul N. Iorga, au constituit "triada critică" a istoriografiei românești (Zub, 2000, pp. 12, 10). Anunțată emfatic încă din 1871, an în care poate fi localizat prologul declamator al criticismului istoriografic prin apariția Istoriei critice a Romaniloru a lui B.P. Hasdeu, școala cu adevărat critică avea să prindă contur doar în anii de după 1890, prin lucrările de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națională este povestea unei acomodări progresive a naționalismului în interiorul cadrelor doctrinare ale marxismului. Începutul a fost, însă, marcat de conștiința deplină a ireconciliabilității principiale dintre comunism și naționalism. În Manifestul Partidului Comunist, K. Marx și F. Engels (1958) [1848] declamă emfatic antinaționalismul principial al doctrinei comuniste. Aceasta reiese fără urmă de îndoială din faimoasa replică pe care o dau la acuzația formulată împotriva comuniștilor, cărora "li s-a mai imputat că ar voi să desființeze patria, naționalitatea": "Muncitorii nu au patrie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
M.: Ofițer unu acolo, cum ziceam noi. S. B.: Așa. El s-a ocupat de tot, de înmormântarea lui David. În unitate s-a tratat cu discreție totul. Și David s-a sinucis cu discreție, nu a fost un gest emfatic. Pur și simplu n-a dat niciun semn. Era în Baterie, pentru că era în alarmă, avea armament cum aveau toți ofițerii și militarii în termen, și s-a retras în cancelaria sa de lângă dormitorul Bateriei. Acolo era și magazia Bateriei
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
83: 8r) În trecerea de la româna veche la româna modernă, distincția tare / slab s-a consolidat sintactic (Nicolae 2015b): în structuri cu centrul exprimat (i.e. noneliptice), forma slabă ocupă poziția de determinant prenominal, iar forma tare ocupă poziția de determinant (emfatic) postnominal, cu condiția suplimentară ca forma tare să fie strict adiacentă la un nume definit (v. Cornilescu 2005 pentru analiza sintactică). Mai mult, formele slabe nu mai pot funcționa pronominal, această valoare fiind strict rezervată formelor tari. 1.2.3
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
noastre Moldovei din descălecatul ei cel dintăi, carele au fostu de Traian împăratul și urdzisăm și începătura létopisețului. (CLM.1700−50: 158r) Un alt tip de focus identificat de Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Hill și Alboiu (2016) este focusul emfatic/de scalaritate: într-un context în care alternativele sunt ierarhizate (amintind de scalele pragmatice propuse de Fauconnier 1975), denotația de focus se atribuie unui element ocupând una dintre extremitățile scalei (126). În termeni mai generali, este vorba de o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a Republicii Populare România în ultima perioadă a regimului Gheorghiu-Dej Nimic nu anticipa în 1960, la al treilea Congres al PMR, glacializarea bruscă a relațiilor româno-sovietice care va surveni peste numai doi ani. Cu această ocazie, Gheorghiu Dej se exprima emfatic la adresa celui mai important stat socialist, insistând servil asupra meritelor internaționale ale Moscovei, pe care o considera "un model de politică leninistă prin consecvența cu care promovează principiile coexistenței, prin caracterul ei științific bazat pe analiza aprofundată a tuturor factorilor
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
începuseră să-l neliniștească. Se temea poate ca Generalul să nu lanseze un "Trăiască România...liberă"! (așa cum procedase la încheierea unui discurs în partea franceză a Canadei, când afirmase răspicat "Trăiască Quebec-ul liber" (Stolojan: 1994, 33-34). Chiar dacă i-a declarat emfatic omologului său român că "Noi vă acceptăm așa cum sunteți!" sau "Noi vă iubim" (Stolojan: 1994, 76), de Gaulle a fost realmente dezamăgit de Ceaușescu, liderul român nefiind dispus să dea un concret conținut politic retoricii curajoase pe care o afișa
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
România". Urma menționarea ritualică a drepturilor enunțate și discutate mai sus, accentul fiind pus întotdeauna asupra "drepturilor popoarelor" comparativ cu cele ale indivizilor (Ecobescu: 1983, 62; Ecobescu, Duculescu: 1976, 117-120; Maier: 4 April 1984a, 17). "Ceea ce construim în România", declara emfatic Ceaușescu presei străine, "este o societate care să pemită manifestarea deplină a drepturilor omului, în toate domeniile". Ipocritele și imperfectele drepturi "burgheze" ale omului păleau desigur în comparație cu perfecțiunea permanent proiectivă, niciodată sau prea puțin prezentă, a variantei romantic leniniste a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
finalitatea sa, transpunându-l însă pe alte coordonate ideologice și geopolitice, adecvate posibilităților RSR din acel moment. "Înflăcăratul apel revoluționar lansat de Marx și Engels cu aproape un secol și jumătate în urmă "Proletari din toate țările, uniți-vă"" declama emfatic Ceaușescu "de la înalta tribună a Congresului" al XII-lea al PCR, "este mai actual ca oricând. În noile condiții istorice el ar trebui însă completat cu apelul: "Muncitori, țărani, intelectuali, forțe progresiste, antiimperialiste de pretutindeni, popoare din toate țările, uniți
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
simțită prezența la nivel ideologic, devenind, paradoxal, dacă ne gândim la principiile internaționaliste ale leninismului revoluționar un criteriu definitoriu pentru aprecierea calității de comunist. Nimic parcă nu atrage după sine o prețuire și o stimă mai sacră pentru om", scrie emfatic Ioan Grigoraș, "ca devotamentul său nemărginit față de patrie, ca eroismul său patriotic, ca spiritul de sacrificiu care poate merge până la jertfa supremă pentru apărarea și binele patriei" (Grigoraș: 1974, 254; subl. m.). Sau, așa cum argumentează Paul Popescu-Neveanu, "Legea morală supremă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
primi și erau integrați în bucuria celorlalți. Vizita tatălui meu În toamna lui 1948 a venit tatăl meu, probabil anunțat de consătenii întâlniți la Ploiești. Nu mi s a aprobat vorbitorul, nici alimentele ce mi le adusese. Directorul îi vorbise emfatic și tata, un suflet trecut prin multe experiențe de viață, l-a cântărit la justa lui valoare. Când să plece, moș Dumitrache și ginerele său, Vițel, i-au făcut un semn discret și, făcându-se că stau cu el de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
timp, se oprea cu privirea asupra fiecăruia, strigând: Da, te cunosc!, privind la Rozin. Și pe dumneata!, privind la Litman. Dând din cap, când afirmativ, când îndoielnic, i-a privit pe toți. Mă cheamă Ciacâru. Francezii mă apelau Ciacarique, zise emfatic. Măi porcule, nu ți-e rușine, să-ți fie, de jidan împuțit! Când ai fost în Franța, măi mincinosule?, l-a apostrofat Rozin, sculat în capul oaselor. Scena era de admirat. Ciacâru, ca și cum ofensele erau adresate altuia, a replicat: Domnilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-mi păstrez masca civilizată. Ben, după ce-și terminase tirada, rămăsese țeapăn, frământat de propriile-i cuvinte, încruntându-se parcă puțin nedumerit, și zgâindu-se la fotografia pisicii. Nu ridicase nici un moment glasul, dimpotrivă, vorbise cu o voce scăzută și emfatică, și încă nu deschisese ușa. Fără îndoială, dorea ca în momentul când va deschide ușa s\ mă expedieze cât mai rapid. M-am simțit trădat de blestemata mea tendință de a roși. Fața și gâtul meu își schimbaseră culoarea, obrajii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]