3,954 matches
-
de o felie de pâine; că le luăm casele dacă nu-și plătesc datoriile ce le au față de noi, că tot sunt proști, așa cum ne-a Învățat dascălul nostru Brucan, așa că țineți-vă gurile și burțile și nu ne mai enervați că noi suntem "cineva", iar voi niște venetici buni de prostit numai În campania electorală, În rest să stați cuminți că altfel vă mâncăm fripți! Nu vă mai dăm pensia, că nu mai avem de unde, cu cheltuielile noastre imense și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Vacarmul din piață urca întruna difuz, precipitat. Prin pereți, prin geamuri, strigăte înverșunate, chemări, râsete, da, ca niciodată nemaipomenit! izbucneau râsete, auzea oameni râzând, dispăruse huruitul infernal, clocotul metalic de pe drum. Ce-i chestia asta? Ce se-ntâmplă? Nu te enerva. O să afli. Dar tocmai eu să nu... Iubitule, mi-e atât de bine! Nu vreau să știu nimic. Spune-mi că mă iubești. Strânse cearșaful pe ea, mișcându-se somnoroasă prin camera necunoscută care-i era încă atât de străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unul la altul, m am lovit la un genunchi, la partea interioară, de colțul unui taburet. și m-a durut tare. Eram în spatele țigăncii când m-am lovit și o rugam din nou să mă ajute. Atunci ea s-a enervat, a desfăcut cărțile în evantai și a scos dintre ele una, pe care mi-a întins-o peste umăr și mi-a spus : „Tu numai cu asta ai să te ajuți !” Atât ! și eu am rămas cu cartea în mână
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
semn al primăverii. Brusc îți aduci aminte că ți-ai uitat portofelul acasă... Stânga împrejur și fără nicio spaimă, te întorci din drum și-l recuperezi. Mergi apoi în ritm alert, până în stația de tramvai. Câteva cratere în asfalt îi enervează, pe bună pe dreptate, pe șoferii grăbiți, iar ție îți zgârie retina. Ești gata să scapi câteva cuvinte grele, dar dintr-o dată, un prichindel cu un rucsac mai mare decât el în spate, îți taie calea. Are obrajii roșii și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
venit la noi, dar nici de măsurat ce am secerat în vara aceea nu ne-a măsurat, ca să fim și noi plătiți cu zile muncă. Ne-a măsurat un văr de-al tatei o bucată de arătură, că s-a enervat că-l lua de fraier și că tot râdea de el. Și cum vărul lui tata era secerător de bază la Organizația de Partid pe tot satul, i-a demonstrat că nu face Chimircan chiar tot ce vrea. Leonora Grapini
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
administra câte un pui de bătaie, probabil că Ilinca mai vocifera și poate că îl mai amenința cu fuga. La bătrânețe Paraschița era de aproape nouăzeci de ani, iar Ilinca făcea scandal că nu mai moare baba. El s-a enervat într-o zi și i-a tras un ciocan în șale. Din această cauză Ilinca, încet-încet, nu a mai putut să meargă, iar Butnaru și-a făcut-o cu mâna lui că acum trebuia s-o îngrijească și pe Ilinca
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
înfipte tare ca două gheare”)”I se păru că mișcă iar ca o gânganie”. Copilul este atras de Manuela, de basmul pe care ea le spune cu voce tare Ădar numai pentru ea, pruncul era în afara universului ei, obosind-o, enervând-o). Paradoxal basmul evidențiază o virtuozitate sufletească de excepție, iar acest pasaj de literatură este unic în întreaga operă prin expresivitatea artistică. Dialogul eroinei cu copilul este singura pagină de literatură veritabilă : Atunci a intrat în inima mea un călăreț
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
stă. Mereu a fost o femeie harnică și, chiar și acum bătrână, muncește, încearcă să facă unele lucruri, pe care bătrânețea nu-i mai permite să le facă singură, trebuie să o ajut eu sau sora mea, dar ea se enervează, plânge și merge mai departe. Ea este exemplul de om muncitor, care nu a căutat ca să muncească altcineva pentru ea, face singură munca, atât a unei femei cât și a unui bărbat. După o lună și ceva, mâna i s-
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
sat, unde trăiau bunicii săi de pe mamă. Dar nu era un băiat răutăcios și nici prost. Dimpotrivă, avea chiar o inimă foarte bună și nu-i putea deloc suferi pe certăreți. Vorbea subțire și, cînd se grăbea ori cînd se enerva prea tare de ceva, gîngăvea destul de pronunțat. Acest fapt o făcuse pe Ilinca să-i scoată porecla de "Pîr-pîr-pîr", deoarece nu reușise să pronunțe dintr-o dată cuvîntul pîrleaz. Și, pentru că Nuțu nu se încumeta să lovească sau să insulte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de ce-s tanău, dom'le? izbucni iritat Bărzăunul. Pentru că sînteți voi niște fricoși?... Cine și-ar fi putut închipui că vă puteți speria în asemenea hal de-un șoarece mort? Noi ne-am speriat?... Pe noi ne faci fricoși?? se enervă de-a binelea și Ilinca. Nu tu ai zis că-i dracul și te uitai la noi de parcă te-ar fi împuns cu coarnele? Păi! strigă și Virgil, ca să arate că-i de partea Ilincăi. Și ce dac-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
intrare. Le arătă și celorlalți și începură cu toții să se lupte ca să dea lespedea deoparte. Dar munciră cu toții aproape un sfert de ceas, de curgeau sudorile de pe ei, fără să reușească să miște lespedea nici măcar un centimetru. Ce naiba are? se enervă Vlad. Nu vedeți că muncim degeaba? Asta-i de cînd lumea aici și nu cred s-o fi dat cineva vreodată deoparte. Hai s-o lovim cu bolovani grei, poate se sparge, propuse Virgil sătul de muncă. Ba n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că vorbește și găndește ca un om. Aurora: Adică?! Ela: Păi... ține minte tot ce aude și vede. L-am verificat. Ba de la un timp îmi face observații, îmi pune întrebări. Aurora: Pune întrebări?! Ela: într-o zi m-a enervat în bucătărie, mă cicălea și l-am făcut tinichea. Aurora: Si?! Ela: M-a ridicat în sus de-o mănă și mi-a zis: Dacă repeți, pedepsesc... Aurora: Dacă repeți, pedepsesc?! Ela: Am țipat și i-am spus să iasă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
zici? Că poate trei luni de pauză sunt exact ce ne trebuie ca să... — ...deci sunt trei luni de pauză. Tăcerile astea. Nu mai au nimic complice. Durerea de stomac. Violentă. — Ți-e rău? — Bineînțeles că nu! — Ok, acum te-ai enervat... — Pe bune? Așa ți se pare ție? Iar ușa trântită. Iar pumnul care lovește în blat. Rama de plastic sare pe gresie, într-un lipăit scurt și imprevizibil. Fi-r-ar să fie! I-a spus să nu-i lase acolo! I-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
recimentat o anume tandrețe între ei, probabil nerezolvată, în urma căreia Ada ar fi candidat însă din nou la statutul de „ea“. Fostă „a lui“. Gândul în sine i se păru obositor. Îi oferi ei fotoliul-sicriu și acceptă fără să se enerveze un refuz previzibil. Prefera să stea în picioare. Așa, lipsită de armătura ironiilor și gesturilor ei detașate, îi inspiră, dintr-odată, atâta lipsă de feminitate, încât i se păru incredibil faptul că între ea și Alex ar fi putut exista
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la adunatul frunzelor uscate... și asta în fiecare toamnă!”. La ultimul argument, tovarășul Lulu Chiracu a mormăit ceva tradus mai târziu (de un „purtător de cuvânt” cu ștate vechiă) și lui tovarășu' Perju: că mătură frunzele numai împins de nevastă, enervată de faptul că atunci când o scoate la plimbare, Muți, cățelușa, prea își murdărește „boticul” moșmăind prin frunzele uscate. Și toată lumea știe: tovarășu' Perju nu poate refuza o femeie, fie și în altă „calitate” decât aceea de soție. „Nu că sunt
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
scăfârlii roz se încolonă pentru tura matinală de piață. — Da’ cu Vetuța ce-i? Că ea e prima mai mereu! — Las’ că apare ea. Mai stăm acilea și plecăm noi... Babele se înșirară pe gărduț ca vrăbiile. Hai, Veto, se enervă una vorbind cu asfaltul, ce draci oi fi făcând de nu mai vii? — Fa, să știi că nu-i a bună. Asta nu lipsește. Și mai tre buia să-mi aducă și șablonul de cruce pentru colivă... Nu l o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Da’ domnu polițist, dacă era moartă în casă? — Dacă era? îi ținu Caterina isonul Floricăi. — Dacă era, era! decretă cu un aer filozof polițis tul. Ăsta-i motiv să intri în casa omului prin efracție? — Care om, domnu’ polițist, se enervă inoportun Flo rica. Ce, Vetuța-i om? Adică, vreau să spun, e așa, oricine? Că doar o știm de patruj’ de ani... O viață de om! Era s-o lăsăm să putrezească-n casă, făr-o lumânare? Păi să putrezească, să neputrezească
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu alta! Auăleu, că bună eraaaaaa. Că ca ea mai rar, așa un sufleeeet. Bună, nebună, e reținută de organe. Babele încetară la unison să se smiorcăie. Adică cum? se miră Florica. Cum reținută? De ce organe? — Organele de poliție! se enervă polițistul. Ce alte organe? Păi, ce-a făcut? — Ce-a făcut, ce n-a făcut... Cert e că e reținută. — Domnu’ polițist, dar tre’ să fi făcut ea ceva, de e reți nută, nu? Da? — Hoțul neprins e negustor cinstit
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dacă s-ar trezi toți să vândă... căciulițe în fața scării? De capu’ lor? Mulțumit de așa lecție, polițistul își aranjă cascheta. Babele iar se foiră. Iar se suciră. — Căciulițe? Căciulițele-alea de le croșeta ea? Păi și ce-are? se enervă Florica. Niște căciulițe prăpădite, acolo. Că măcar una de i-aș fi cumpărat și io. Auăleeeu..., auă leeeeu..., începu din nou Florica să bocească. Babele se puseră iar pe smiorcăit. — Căciulițe, necăciulițe, le vindea? — Le vindea..., ziseră babele descumpănite. — Aaa-ha
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu e întâmplător pe lumea asta! peroră ea cu un aer filozof. — Ce? Treaba mea. țRevenise în mod spontan cu pi cioarele pe pământ și acum îl privea trufaș.) — Ai băut ceva? — Cine vorbește! Tu nu bei niciodată, nu? se enervă ea și își umflă nările așa de tare, încât lui i se păru pentru câteva secunde că pe fața ei se află două perechi de ochi. — Ba da... Dar nu asta era ideea. — Acum ai idei, a? Mai rămâne să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cui, dar, judecând după felul în care arăta, putea fi, fără îndoială, nevasta cuiva de mai bine de treizeci de ani. O scutură ușurel de un umăr și o întoarse cu fața către el. — Ce-i? se răsti ea, vădit enervată de intervenția lui și cu o figură boțită de somn și de ani. Cred că e vorba de o confuzie la mijloc... — Uite care-i chestia, dacă ție nu ți-e somn, asta nu înseamnă că trebuie să mă ții
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe care o purta. Se ridică și îi veni ideea să iasă pe hol lovind ușor cu piciorul în tre cere pe unul dintre ei. Bocancul atinse tibia tânărului mai puternic decât își pro pusese. Spuse pardon. Reacție zero. Se enervă. Își aprinse în holul slab luminat o țigară și scoase capul pe geam ca să tragă câteva guri de aer rece. Aruncă țigara fumată nici jumate și trase cu zgomot ușa compartimentului după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Mariana aia, îi trimitea lu’ Ionel în armată poezii și flori presate, de umbla prostul cu ele în buzunarul de la raniță. Și-mi zicea, lasă, mamă, că mi-au mers direct la inimă. Acolo le e locul. Până m-am enervat eu și m-am dus la mă-sa și la ta-su de leam zis io... Da’ ce nu le-am zis! Ai dracu’ țigani... Urâți și cu o casă plină de puradei și pături împuțite. Păi aia era fată
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tânăr, se repezi el să apuce să spună până la capăt, de frica limbariței mămăiței. Ia uite cum mai dorm... Mămăița își potrivi ochelarii pe nas și-și scană victimele din cap până-n picioare. — Dorm... Ce griji au? zise ea vădit enervată de întrerupere. — Dar nu dorm cam de mult? Unde or coborî? Să nu rămână prin tren... — Păi da, că și tinerii din ziua de azi... Profesorul de latină se sperie. Iar începea tirada. Mămă ița se pornise iar... Poate ar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
el și simți o mare emoție în stomac. Păi ce să pățească, ferească Dumnezeu? Nu îndrăzni să spună ce gândea. Mămăița iar se înfipsese în umărul tânărului. — Alo? Alo? Unde tre’ să ajungeți? Nici o mișcare. — Hai că sunt ceva! se enervă mămăița. Da’ cum să dormi, mamă, în halu’ ăsta? Ce? Sunt singuri pe lume? — Singuri sau nu, nu i a bună..., își făcu el curaj. — Ia uite, și noi acu ce facem? trecu mămăița brusc de partea lui, ungându-l
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]