636 matches
-
adevărat neobișnuite la multe din cazurile ce-o frământau în acel moment. Camera ei arăta ca un atelier devastat de furtună, petice de catifea, din piele,tricoturi, broderii, șnururi, plase... De data asta, cei doi frați, rezervați până atunci, oarecum enervați că sunt întrerupți din programul făcut după bunul lor plac, de pornirea maternă, stânjenitoare a Sidoniei, observând, că primele piese vestimentare executate de mama lor se bucură de succes în cercul lor de prieteni, au asaltat-o de îndată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nesimțit, își spuse mai apoi în gând și îl simți cum pășește ca un cotoi lângă ea, mai mult alunecând pe asfalt, purtând cu sine ca pe-o armură, blazarea. Vrei s-o iei de soție, ori ba? îl întrebă enervată când urcau scările către locuința lor. Cred că da, îi răspunse cu voce înceată, în timp ce-și căuta în buzunarul sacoului cheia. Pe urmă săltă din umeri și, traversând holul, pătrunse în bucătărie, îl auzi cum deschide frigiderul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-a uitat înăuntru, nici ea nu știa bine după ce. Mulțumesc, sărut mâna, i-a răspuns bărbatul. A aplecat capul și apoi s-a grăbit să muște din plăcintă. Bună seara, a mai spus femeia și apoi s-a îndepărtat enervată. S-a oprit pe o bancă lângă hotel. Se simțea istovită de efortul de a se închipui altceva decât era în realitate. Îi era silă de ea însăși. Ce drum cotit îmi aleg, își spuse când ar fi mai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știu prea multe despre lucrurile astea, Îi răspunsese Mustafa Închizându-i gura Într-o manieră politicoasă, Însă glacială. Toate astea sunt istorie. Ar trebui să discuți cu istoricii. — Amy, ai de gând să vorbești cu mine? Vocea lui Rose părea enervată. — Mamă, trebuie să te las. Te sun mai târziu, a spus Armanoush. S-a auzit o bufnitură bruscă, Însoțită de un fâșâit care suna ca și cum maică-sa ori turnase o altă lingură de aluat de clătite În tigaie, ori izbucnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
târziu, a spus Armanoush. S-a auzit o bufnitură bruscă, Însoțită de un fâșâit care suna ca și cum maică-sa ori turnase o altă lingură de aluat de clătite În tigaie, ori izbucnise În plâns. Armanoush a preferat prima variantă. Vădit enervată, s-a Întors la masă, s-a așezat din nou pe scaun, a apucat lingura și evitând privirile celorlalți, a Început să bage În gură ce avea În față, deși nu era ceea ce voia ea. A trebuit să mai ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de viitor, ea despre urmele lăsate de trecut; el despre așteptările lui de la viață, ea despre amintirile de familie. Zâna Fondantelor a Început să danseze din nou, chiar când erau pe cale să abordeze alt subiect de conversație. Armanoush a verificat enervată numărul. Nu era un număr cunoscut, Însă nu era nici unul privat. A răspuns. — Amy, unde ești? Mută de uimire, Armanoush a Început să se bâlbâie: — Ma-mă! Cum ai... cum de ai alt număr acum? A, păi, fiindcă te sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înainte ca degetele ei să se Întoarcă la tastatură. Sunt responsabilă pentru crimele tatălui meu? a Întrebat O Fată Pe Nume Turcoaica. Ești responsabilă de recunoașterea crimelor tatălui tău, a răspuns Anti-Khavurma. Asya a părut Încurcată de duritarea afirmației, ușor enervată, Însă de asemenea intrigată. În lumina răspândită de computer, chipul ei era palid și nemișcat. Încercase Întotdeauna să detașeze pe cât de mult posibil trecutul ei de viitorul la care spera să ajungă. În speranța că, indiferent ce atrăgeau după ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e acolo? Ce vrei să spui? — Nu e cu tine la San Francisco? Buzele lui Rose au Început să tremure de spaimă. Barsam se Întreba dacă fosta lui nevastă nu făcea glume pe socoteala lui. A Încercat să nu pară enervat. — Nu, Rose, a hotărât să plece În Arizona. Petrece vacanța de vară acolo. — O Doamne!! Păi nu-i aici! Unde e copilul meu?! Unde e? Rose a Început să plângă intrând În unul din atacurile acelea de panică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nimic neobișnuit, nimic care să intre în interesul Serviciului, domnule Mihail. Dar dacă se face o interpretare, atunci lucrurile se schimbă, se schimbă radical!" Șeful Serviciului îl privi de parcă atunci l-ar fi văzut prima dată. Puțin mirat, plictisit, poate enervat. "Puteai să dai și o altă interpretare decît aceasta pe care ai notat-o în raport?" Leonard Bîlbîie se prefăcea destul de bine că se gîndește, că pune în cumpănă ceea ce s-a întîmplat și după cîteva momente de tăcere ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dinafară, ca de obicei. Conduce o clinică de tratare a infertilității, asta-i tot. Simon o lipi de el, punându-i mâna pe organul lui veșnic fără astâmpăr. De ce nu mă ajuți să intru înăuntru atunci? Henrietta își trase mâna enervată. — Pentru că în douăzeci de minute ne vin musafirii și nu vreau să aștepte în prag, ascultându-te cum gemi în extaz ca o balenă în călduri. — Știai, întrebă Simon, că balenele-spermanțet au orgasme care durează douăzeci de minute? — Dumnezeule, păli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
invitaților, rochiile domnișoarelor de onoare. La ce fel de invitații te-ai gândit? Ai putea să mi le arăți și mie? E genul de persoană care verifică invitațiile ca să se asigure că sunt scrise cu litere îngroșate, își zise Fran enervată. Și își închipuie că eu sunt genul care s-ar putea să aleagă invitații argintii cu clopoței la colțuri. Poate că ar trebui s-o lase pe Henrietta să organizeze nunta la ea acasă la urma urmei. Asta chiar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
insecta, sfidătoare și neagră pe hârtia imaculată. Mâna a coborât fulgerător, dar, din păcate pentru mine, lovitura a fost ratată. Cum eu am profitat de pauză ca să întreb din nou în ce fel puteam ajunge la administrație, portarul a închis, enervat, ferăstruica gheretei. Am început să fiu îngrijorat de perspectiva nopții. Din fericire, la următoarea tentativă omul a avut mai mult noroc; o pată de sânge a mânjit hârtia. Victorios și mulțumit, portarul a deschis ferăstruica și mi-a făcut semn
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că sânt impotent. Dar n-aveam nici o certitudine, încît am preferat să-mi domolesc pornirile și m-am îndepărtat de Moașa. Ea a mai făcut o tentativă, apropiindu-se de mine și privindu-mă galeș, după care a înțeles; brusc enervată, s-a ridicat și a ieșit pe ușă fără să dea nici o explicație. Când i-am povestit lui Dinu ce se întîmplase, a făcut ochii mari. "Te admir, a zis el, pentru nervii tăi. Eu m-aș fi pierdut cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am observat nimic neobișnuit. Pietonii traversau strada și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. ― Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. ― Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergîndu-și încă o dată chelia transpirată cu batista plină de pătrățele. Ce vezi normal? ― Oamenii se tem de închisoare, domnule director. Le e frică. Nu e normal? ― Asta e, răsuflă directorul, fericit că spiritul meu de observație nu se atrofiase cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îi tremurau. Nu mai ridica ochii spre mine și nici eu nu îndrăzneam să-l privesc decât pe furiș. Mă străduiam din răsputeri să pierd și, ca să-i fac plăcere, mă acuzam că joc prost, că numai norocul mă salva. Enervat, el juca și mai rău, încît, cu toate gafele mele voite se apropia o victorie amenințătoare... Până la urmă am trișat ca să-mi obțin înfrîngerea. Atunci, Bătrânul deveni radios. ― Sînteți un jucător irezistibil, i-am zis și m-am pregătit să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu mai sunt locuri pe scaune, așa încât trebuie să rămân în picioare, agățat de bară. Mă las în voia activității mele favorite: contemplația fără obiect. Deodată, simt ceva strecurându-mi-se între picioare... Mă întorc brusc, mai mult uluit decât enervat, și descopăr chipul distins și insinuant al unui domn în vârstă (tip profesor universitar la pensie), îmbrăcat în costum din trei piese, care-și freacă fără jenă umbrela de blugii mei, într-un transparent act falic. Mă dau la o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
răbdat omul cât a răbdat, iar când n-a mai putut, a slobozit cu o voce puternică, baritonală, binecunoscutul: “Ai dracu’, taică”, de s-a auzit în toată biserica. Slujba s-a întrerupt, toată lumea a izbucnit în râs, iar preotul, enervat, a ieșit din altar și i-a întors-o: “Nea Lisandre, suntem în lăcașul lui Dumnezeu, dă-o dra...” La care bătrânul nu s-a putut abține: “Să ne ierte pe amândoi, părinte, că am greșit pomenindu-l chiar pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Andrei Vlădescu: dar asta e absurd și nedrept! Iar celălalt brusc îmbățoșat, învârtindu-și din nou ochelarii în mână, ridicând de câteva ori nervos din sprâncenele stufoase, umplându-și fruntea de șănțulețe ondulate și uitându-se drept la Andrei Vlădescu, enervat, plictisit, cu privirea mijită obosită de enorma neînțelegere pe care o arată toți ăștia care solicită audiențe, îmi pare rău, tovarășu’, asta e, zicând și ridicând încă o dată din umeri și dându-i să înțeleagă, cu o privire săgetată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de drumuri în sus și în jos. Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese repede dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu să coboare iar treptele scării. Pentru un cățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
murdare, făcu domnișoara, patetic. Patul pensionarei de alături trosni de două ori și urechea mea atentă desprinse tusea ei bruscă, provenită dintr-o înecăciune cu scuipat. - Trimite-ți ordonanța, să mă întind cu ea în fața ta și a fetelor, continuă enervată domnișoara, repezindu-și pantoful în ușa coridorului. - Vreau să-ți spun ceva, făcuse împăciuitor omul de dincolo de ușă, suspinând, ușurat parcă de vorbele ce le-a rostit. - Am poeții mei care îmi vorbesc destul. Asta-i obiceiul lor. Și înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ochii lui și albaștri și galbeni condamnau fațada strălucitoare. Nasul său se revolta împotriva mirosului persistent al vopselei proaspete cu email. Urechile lui se încrâncenau la auzul cântecelor, râsetelor, chicotelilor din spatele obloanelor închise care păreau date cu lac. Dregându-și enervat vocea, privi la cele trei sonerii din bronz și la cartonașele albe de deasupra fiecăreia: Billy Truehard Raoul Frayle — 3A Frida Club Betty Bumper Liz Steele — 2A Dorian Greene —1A Își propti degetul în soneria de jos și așteptă. Frenezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ce naiba-i așa amuzant? Îl Întrebă el pe Logan, cu o expresie pa față care spunea clar că nu era nimic de râs. — Îmi cer scuze, domnule. Îmi aminteam doar de faza cu nasul rupt a lui Sandy Alunecosul. Privirea enervată dispăru de pe fața lui Insch. Poate că era totuși ceva pentru care merita să zâmbească. — Bang! Spuse el, pleznind un pumn dolofan În cealaltă palmă. Acum o am pe casetă. O să pun pe cineva să mi-o tragă pe.un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pusese la cale, în mod sumar, toate cestiunile mari. După ce și-a sfârșit cuvântarea, Mihail Kogălniceanu a venit repede la tribuna presei - care în vechiul local al Camerei era la nivelul incintei. Kogălniceanu erea furios și, după obiceiul său, mustăcea enervat. — Ăsta nu a fost discurs demn de un tânăr. A fost un discurs slugarnic. N-ați văzut: după fiecare period se întorcea către primul ministru ca să-i cerșească aprobarea?!... Constantin Arion, tânăr nou intrat în Cameră și el, erea alături de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
să ajungi un cuceritor. Pământul nostru nu e nici de luat în posesie de o singură persoană și nici de înfipt dinții în el și mâncat. Mai trebuie și la alții, nu e numai al tău! Și i-am luat, enervat, globul nostru terestru din brațe. Da, mi-am zis, dar când va fi cu adevărat pe mâna lor, ce vor face din el? Unii se mândresc în mod stupid văzîndu-i pe copii jucîndu-se de-a rachetele și de-a cos-modroamele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
O MONARHIE ULTRACONSERVATOARE. FAPTUL CĂ UN ASTFEL DE REGIM A FOST INSTALAT ÎNTR-UN STAT STĂPÂNIT ÎN PREALABIL DE COMUNISM TIMP DE DOUĂ SUTE DE ANI ESTE ÎN MOD SIGUR UNUL DIN REZULTATELE CELE MAI UIMITOARE ALE RĂZBOIULUI." Își scutură capul enervat și încheie: \ În fine, vom vedea. La revedere. IEȘI, ÎNCHIZÂND UȘA DUPĂ EL. ERA ORA MESEI, ADICĂ TIMPUL DE A AFLA PLANURILE DICTATORULUI. 10 Din avion, Marin privea în jos, spre metropolă: o vedea nu așa cum era, ci așa cum și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]