2,305 matches
-
cineva pe piatra verzuie: „M-am născut într-o zi când Dumnezeu era bolnav" ( Nací un día que Dios estuvo enfermo), - vers cu care începe și se încheie ultimul poem din „Heralzii negri", iar în partea de jos a dalei - enigmaticul epitaf pe care l-a lăsat soția sa, Georgette: „J' ai tant neigé pour que tu dormes". Este unul dintre marii scriitori pe care nu doar l-am citit, ci, cred, l-am și. meditat, contemplat, esențializat, cumva, în conștiința
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
carte de nici două sute de pagini, nepăsătoare și caldă, săltăreață și tandră. Până atunci, mă bucur să citesc ce scriu alții, să aglomerez rafturile deja burdușite de titluri (nimic nu le-a scăpat academicilor occidentali, de la refacerea universului domestic al enigmaticei lui soții, Ann[e] Hathaway, la „adâncile cute ale timpului" dintr-o recentă carte despre bătrânețe și îmbătrânire.) Și să jubilez ori de câte ori descopăr că există un fel de ghildă secretă a „shakespearofililor", ai cărei membri se întâlnesc, într-o vivace
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
socio-cultural, de ce contemporanii lui Shakespeare, cele câteva milioane de elizabetani care-au crescut în exact aceleași condiții, au avut parte de aceeași educație și s-au cultivat hrănindu-se la aceleași surse n-au putut egala, nici pe departe, performanțele enigmaticului soț al lui Ann Hathaway? L-am citit și recitit pe Dumas de nenumărate ori, uneori cap-coadă, alteori pe sărite - așa cum mi se întâmplă și cu filmele care-mi plac, unele dintre ele de-a dreptul nătânge, după gustul rafinaților
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
aluziv descrisă că rămîne o himeră fără chip, la fel cum creația al cărei eșec îl deplînge e o umbră despre care nu poți spune mare lucru, cum și viața anodină pe care a respirat-o rămîne prinsă în aburi enigmatici. Numai că pudoarea de a zugrăvi persoane vii, ocolind încondeierea lor cu sare și piper, are efectul unei ștergeri cu buretele a tot ce e pestriț, voluptuos și ilicit în viață, de aceea efectul pe care îl lasă scrisul lui
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
și schimbări ai trecut, și dacă ai spus exact ceea ce ai fi dorit să spui. Pe când, în cazul traducerii, pornești de la un început care este finalizat - originalul autorului - și trebuie să prezinți cititorului exact acel, râvnit de autor, început... Câteodată, enigmatic pentru ochi, versul vorbește urechii. Dacă beletristul poate ajunge până acolo, ca să nu ia în seama calitățile sonore ale limbii, poetul se bazează tocmai pe ele. Într-un vers frumos, dacă e într-adevăr frumos, gândul rămâne întotdeauna nedespărțit de
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
trebuie să coboare în viața reală pentru a urmări „ ideea pe care și-o face despre necunoscut” ( p. XVII). În ciuda dificultăților cu care se confruntă, autorul crede că se va ajunge și în lumea scenei, la „acest al treilea personaj, enigmatic, invizibil, dar pretutindeni prezent, ce s-ar putea numi personajul sublim care, poate, nu e decât ideea inconștientă dar puternică și convingă toare pe care poetul și-o face despre univers...”( p.XXI). Pe scurt, necunoscutul. Acest necunoscut îmbracă adesea
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
altuia dintre ei, deși e o evidență că noi toți, cei care citim și scriem azi, pășim în urmele adânc săpate în piatra timpului de către ei. Dar asta nu ne împiedică să stabilim relații profunde. Dacă Eminescu rămâne, pentru mine, enigmatic, dacă Rebreanu îmi apare ca un individ impozant, mi-e ușor să admit că I.L. Caragiale mă seduce (am ținut să menționez inițialele prenumelor, pentru a nu-l confunda cu fiul său, Mateiu, despre care sunt departe de-a avea
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
Caragiale îl invocă pe Paul Zarifopol, martor al trecerii taifunului bucureștean. Ironia textului conține o întreagă fenomenologie a adaptării și dezadaptării „omului nou” ivit de după Unirea din 1859, confruntat cu lumea pe care o imită și față de care, într-un enigmatic paradox, se raportează mereu de pe o poziție de superioritate: „Stăruie pe lângă d. dr. Zarifopol, care vine la Sinaia și pe care ți-l recomand ca pe o excelentă pastă de prietin, să-ți dea, la ocazie, mai ample amănunte. I-
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
prin lectura câtorva dintre acestea, prefațate tocmai de o referire specială la eveniment transmisă participanților: „Vă așteptați la acest premiu?/ Nu/ Premiile sunt/ ca Dulcineele din Toboso/ cu cât mai mult ne gândim la ele/ mai îndepărtate/mai surde/ mai enigmatice./ Premiile sunt pentru spiritele libere./ Și pentru prietenii juriului.” Nicanor Parra este al treilea scriitor din Chile care obține Premiul Cervantes, după Jorge Edwards, în 1999, și Gonzalo Rojas, în 2003. Tot chilieni, să nu uităm, sunt și laureații Premiului
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
ești în visul meu, n-ai nicio putere, fac exact ce poftesc!” Ei bine, în toată zona atică a cărții am simțit această plăcere puternic senzualizată a manipulării detaliilor („manipularea face parte din instinctul de conservare, dragule”). Ascultătorul, scriitorul „cam enigmatic și distant”, alege să intre în pagină doar în textul Ei, de Ea interpelat, tradus, provocat. Vocile lor se întretaie, se confundă, își țin isonul. „Nu-mi place când e nechibzuită și spune lucrurilor pe nume în privința trupurilor noastre”, spune
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
modelul uman într-o surpriză fertilă. Portretistul, începător de geniu al picturii flamande, ne servește dubla efigie a unui cuplu italian, Arnolfini, care și-a condus afacerile negustorești la Bruges. Dar închipuie, această pereche din Toscana, un soi de paradigmă enigmatică. Frontala lor dualitate, de comanditari fascinanț i, degajînd parcă o paloare selenară, tentația, pentru Panofsky, de a-i citi sub incidență nupțială, - toată această putere visătoare, în cea mai riguroasă precizie, concentrează nebănuit contrariile, le înnoadă miraculos. Atîta vivace prezență
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
studiu introductiv) ca fiind Nuvele și schițe aproape... futuristice. Probabil, o nevinovată scăpare. Însă prea multele greșeli de tipar nu sunt de acceptat la un asemenea eveniment literar, care aspiră să creeze un nou „moment zero” în receptarea celui mai enigmatic scriitor român.
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
și căsătoria umilitoare cu un inginer nazist. O cronică istorică și socială impresionantă a Germaniei unei jumătăți de secol, un roman de familie care unește destinele a trei generații, o poveste tulburătoare de dragoste și orbire sufletească, aflată sub semnul enigmaticei legende a Femeii din amiază. „Cartea convinge prin limbajul pătrunzător, forța narativă și intensitatea psihologică. Un roman despre care se va vorbi multă vreme de-acum înainte.” Motivația juriului Deutscher Buchpreis 2007 (nota editorului) Ceața atârna grea deasupra golfului, se
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
scop și flecăreala în timpul „destinderii” hrușcioviste. În spațiul memoriei își fac locul tot felul de nimicuri, de anecdote, de observații și ficțiuni. Cu aceste nimicuri se scrie o altfel de poezie, mai puțin solemnă, dar nu mai puțin complicată și enigmatică decât versurile propriu-zise. Geniul brodskian, așa cum îl relevă Kraznovski, este unul ludic-ironic, se transcrie într- un alt registru sensibil. Este ceea ce leagă poezia de trăirea clipei, prin intensitate și prin capacitatea de a face legăturile altfel, neprevăzut, tulburător. Fiecare moment
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
și, mai ales, datele despre părinții, familia și frații săi au continuat să rămână sărace, ceea ce ne determină să privim fiecare cât de mică descoperire de arhivă, de presă sau de corespondență ca pe o salutară restituire. O adevărată „ceață enigmatică”, cum spunea Călinescu, stăruie mai ales asupra biografiei fraților săi, în marea lor majoritate stinși înainte de vreme, în împrejurări tragice și nedeslușite. Iată de ce ni s-a părut că a dat cumva norocul peste noi, atunci când răsfoind cu atenție paginile
Eminescu, noutăți biografice? Un frate al poetului, participant la insurecția poloneză by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/5871_a_7196]
-
aflându- se pe lista nominalizaților alături de Philip Roth, Günter Grass, Doris Lessing, Ian McEwan, Muriel Spark și Gabriel García Márquez. Un splendid roman de dragoste, cu elemente de policier și un suspans pe măsură, Accidentul are în centru un cuplu enigmatic, a cărui poveste se încurcă în firele complicate ale unor jocuri de putere. Cu ramificații în mitologia albaneză, cartea dezvăluie legăturile profunde dintre planul contemporan, aparent lipsit de orice substrat simbolic, și întâmplările exemplare care alcătuiesc țesătura lumii. (nota editurii
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
și al căror prezent e greu de ghicit. La sfârșitul războiului civil din Spania, când Europa e în pragul celui de-Al Doilea Război Mondial, destinul Sirei se împletește cu cel al unor personaje istorice, printre care Juan Luis Beigbeder (enigmaticul și prea puțin cunoscutul ministru de Externe din primii ani ai franchismului), amanta lui, excentrica Rosalinda Fox, și atașatul naval Alan Hillgarth, pe atunci șeful spionajului britanic din Spania. Cu toții o vor face să ia o hotărâre riscantă, în care
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
mesaj profund”. Jocul dintre aparență și esență sau fraze precum „gîndesc vizual, întîi văd lucrurile” și „în teatru trebuie să vezi povestea și nu să o asculți”, care plac atît de mult criticuluifan al teatrului vizual, rolul subconștientului și al enigmaticului stocat acolo, filmul interior, iraționalul care trebuie „să lucreze cît mai liber posibil” - acestea sînt componentele portretului interior al unui regizor care caută mereu actorulcomplice pentru a se lăsa bîntuiți, împreună, de năluca teatrului. Oltița Cîntec se însoțește în aventura
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
la strănepoată. Detaliul se acoperă de sensuri: „Cercul ei auriu, desenul din curbe unduitoare pe care le compuneau fără oprire mișcările felinelor albe, mi-au umplut spațiul interior, s-au proiectat pe bolta meningelor mele cu o bucurie pură și enigmatică. Mandala asta surprinzătoare, descoperită într-un coș de nuiele, m-a urmărit zile de-a rândul și apoi am introdus-o în colecția mea de imagini puternice.” (p. 189) Despre asta e vorba. Despre colecția de imagini puternice a Magdei
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
scump generațiilor de intelectuali, unde se perindaseră Eliade, Cioran, Mircea Vulcănescu, I. Cantacuzino și Petru Comarnescu. Era în clipele ce premerg vernisajului, și străbătînd sala, printre atîția cunoscuți, fără de voie ochii mi s-au oprit asupra unei imagini de neocolit: enigmatic iscată, parcă dintr-un trecut al referințelor atașante. Inevitabil, m-am simțit sub pavăza unei meniri de bine, - cu creștetul de un verde mătăsos, amplu gîndită, pasărea își făcea anvergura prielnic prezentă, se implica natural, ai fi spus, încrezător, vernisajului
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
sociologiei, din România vechiului regat, punând în circulație acei bănuți la mijloc găuriți - jalea cerșetorilor dar nu numai a lor -, dispunem acum de roni și năzuim să ducem la capăt acea modernizare, de care-și râdeau Eminescu și Caragiale, spre enigmaticul euro.” Barbu Cioculescu cade în exces de înduioșare culturală, numai așa explicîndu-se hiperbola prin care pe același piedestal sînt chemați să stea Shakespeare și Caragiale. Oricît ne-am regăsi noi în personajele lui și oricît de reprezentativ ar fi pentru
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
a celeilalte provine de la același animal mort“. Personajele masculine sunt apariții episodice în textele de față, menite să dinamizeze acțiunea. Perturbând de obicei apele calme ale acestei mari lumi feminine în care trăiesc personajele Ludmilei Ulițkaia, Șurik, soțul laș al enigmaticei Buhara sau Vitka Bodrov (cel care-și disimulează atracția sexuală resimțită pentru Lilia sub masca unei cruzimi gratuite) au rolul unor sateliți care gravitează în jurul figurilor feminine, disturbându-le sau stimulându-le, dar nefiind niciodată în prim-plan. „Sunt unul dintre
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
poetic nu are istorie, credea el, în poezie acesta „generează viziuni fragmentate și instantanee semnificative pentru momentul prezent.” (W. Lepenies) Poeticul ar fi „un fenomen cu caracter primar în interiorul procesului biologic”, iar creativitatea are punctul de pornire în ceva neclar, enigmatic, care scapă analizei de tip istoricist, un fel de psihoză în care, ca și schizofrenul, intră decis poetul: „(...) prin această crăpătură vedem într-adevăr adânc în tot ce are existența mai misterios și mai nocturn.” Întâlnindu-se cu teoria creației
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
arată toate răsturnate, cu un tâlc anume rânduit. Aceste forțe ale naturii, gata să se dezlănțuie distructiv, ies ca din pământ și îl ajută pe erou să depășească proba cea mai dificilă la care e supus, după care dispar la fel de enigmatic. Pusă la treabă, firea lor anapoda devine binefăcătoare, pozitivă. „Enorme” sunt și personajele din ultima parte a Amintirilor, înscrise „în domeniul fabulosului de dimensiuni”, propriu unui altfel de timp, „timpul fabulos ce curge pentru hojmalăi”. Este aici o demonstrație care
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
se lasă seara. Și toate sunt altfel: copacii, băncile, pensionarii care aprind câte un foc cu frunze veștede, sirena unui vapor de la Cheiul Sud, ecoul pierdut al orașului. E ceasul în care totul pătrunde într-o existență mai profundă, mai enigmatică. Dar și mai de temut, pentru ființele solitare care, în ceasul acela, stau tăcute, duse pe gânduri, pe băncile din piețele și parcurile din Buenos Aires. Martín a luat de pe jos o bucată de ziar, o bucată de forma unei țări
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]