444 matches
-
aceea a cravatelor roșii, care te pot apăra, bunăoară, de ,rătăcirea" unei mame de-a te aduce într-o mănăstire - de citit episodul) e mai puternică decît orice familie. Ceilalți, oamenii interiori, pentru care lucrurile sînt ceva mai vii, mai entropice, mai nuanțate, au, în carte, o anume relație cu biologia. Sigur că detaliile de embriogeneză în care, încercînd să-și explice senzația băii de realitate, care se încropește turnînd actorie de scenă peste actoria de fond, intră Lukiana (secretar literar
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
pe "oamenii acestei planete însingurate" nu pentru că n-au parte de o salvare transcendentă, ci pentru că își reduc existența psiho-fizică aidoma unor "măști învinse, oase triste în retragere spre ele însele". Așadar prăbușirea unei materialități cîndva înfloritoare într-un stadiu entropic. La modul d-sale simfonic, Liviu Georgescu aude "materia plîngînd": "pînă cînd rămîne doar osul jefuit de carne, / pînă cînd mai rămîne doar carnea jefuită de gînd, / pînă cînd rămîne doar gîndul jefuit de bunătate, / pînă cînd nu mai rămîne
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
un subiect pe care Andrei Pleșu îl consideră „o dilemă europeană” și anume, raportul dintre național și supranațional în Europa de astăzi. „Nu am soluții de ieșire din dilema anunțată în titlu. Fără Europa nu se poate. Dar nici moartea entropică a națiunilor nu e posibilă sau dezirabilă. A găsi continuitatea, gracilă, dintre cele două direcții ar trebui să devină un proiect de reflexie prioritar. Și asta în timp ce, uneori, în Europa pare să fi început numărătoarea inversă.”, conchide Pleșu.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4328_a_5653]
-
umor negru în plus și cu o pasiune pentru subiecte ca Holocaustul, venită, pînă la urmă, tot din revoltă, durere și mirare neputincioasă. Săgeata timpului e fluctuantă, iar limitele și cuantificarea vieții sînt relative. Pe scurt, trăim într-o realitate entropică. Postmodernism /-itate? Meserie!
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
realul, ca și în interiorul eului însuși. Cuvîntul d-sale de ordine e dizarmonia. Abordarea poetică funcționează aidoma unui malaxor care distruge cu sistem organicitățile. Lucrurile nu se leagă, ci se dezleagă într-o tensiune a absurdului, într-un necurmat joc entropic. Totul e posibil și imposibil în perimetrul acestui discurs rece, a cărui mare satisfacție pare a fi dezintegrarea. Factorul său originar: o neadaptare care devine teamă ținută-n frîu, o incompatibilitate cu toate cele ce sînt care devine sfidător sarcasm
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
figurația modernismului abstract și imaginația eterată a exponenților lui. În Orologiul cu statui, elementele intră într-o adevărată frenezie (combinatorie sau disociativă), particulele sunt de o mirabilă diversitate, între pulsari apar ,vâltori nesfârșite", iar din ,cristalul orb" ,se îngrașă corpusculi entropici". ,Fluviul e lumânare în curgere", ,făina luminii pâlpâie în neon", ,bălți enorme de vorbe" sunt călcate de pasul poetului, pe deplin conștient că ,vid absolut nu există". Spectacolul diurn și nocturn al lumii, mișcarea ei browniană sub cupola protectoare a
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
și atras în jos, biologic, de frenezii și aberații venerice. Luciditate și orgie. Fie că deviază sofistic în freudism, fie că se degradează în sexolatrie, Don Juan se marginalizează și se diminuează. Că și Faust, Don Juan este centrifug și entropic. Ambele personaje se deplasează spre extreme: Faust spre supratehnică și consumism, Don Juan spre un ciudat amestec de luciditate și orgie. Face și va face tot mai mult figură de ostatec meditativ al zoologiei dezlănțuite. Din contră, astăzi, Don Quijote, escarmentado
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
problema opțiunilor de stânga ale multora dintre artizanii acestei mișcări de primă jumătate a secolului XX. O perioadă cuceritoare - mai ales pentru criticii prinși în ritmurile actualității culturale - este tratată prin ricoșeu, folosind mediul fecund al uneia în egală măsură entropică. Nu e dificil de dedus, în atari condiții, că demersul lui Ion Pop e, comparativ cu moda ce pare să se fi instituit treptat, altceva. Mai sincer și mai organic atașat de avangardă, criticul clujean se identifică adesea cu istoria
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
eseistul nostru subliniază devansarea strictului cod informativ în cazul reportajului, care poate plonja în zona creației: „Dacă, într-un caz, mesajul e direct și liniar, deci codificat astfel încît facilitează accesarea «corectă» și imediată, în celălalt caz mesajul e deopotrivă entropic și supraabundent și are valoare aditivă sporită (fiindcă se adaugă la ceva deja știut: «programul» receptării literare), avînd așadar un cod de organizare a informației la rîndul lui entropic. În același timp, aici pot să apară distorsiuni - mai mici sau
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
facilitează accesarea «corectă» și imediată, în celălalt caz mesajul e deopotrivă entropic și supraabundent și are valoare aditivă sporită (fiindcă se adaugă la ceva deja știut: «programul» receptării literare), avînd așadar un cod de organizare a informației la rîndul lui entropic. În același timp, aici pot să apară distorsiuni - mai mici sau mai mari - datorită, însă, nu doar caracteristicilor mesajului, ci și capacității de tratare a acestuia de către receptor. Cînd se integrează culturii prin filtrul literaturii, deci - altfel spus - cînd este
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
teoriei conform căreia, în baza criteriului ubicuității și a izotropiei, fenomenul muzical se decupează în patru faze, greu de delimitat, dar relativ lesne identificabile și înfățișabile, întreaga evoluție a artei sunetelor de la început și până în prezent fiind îndatorată unui vector entropic, aflat într-un continuu stringendo. 1) Faza primordială (sau de unison) comportă din punct de vedere al periodizării două etape: a) pre-adamică (în care muzica aparținea exclusiv Naturii); b) post-adamică (pe parcursul căreia muzica devine progresiv Cultură). În ambele etape omenirea
Faza meti?iz?rii by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83846_a_85171]
-
oferă pretutindeni părți dual-simetrice, adică perechi de laturi contrare aflate în contact. Înainte de Big Bang, universul era un punct uniform fără diferențiere interioară, explozia inițială ducînd la o diferențiere treptată ce a culminat în apariția simetriilor. Ideea e fidelă principiului entropic al creșterii dezordinii totale, viziunea fiind opusă celei a lui Hesiod. La Hesiod haosul e începutul a toate, în interiorul lui apărînd muguri de cosmos. La Neculai Andrei e invers: ordinea perfectă a fost la început, în acea singularitate de dinaintea creației
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
plin de omenie (mai ales în cazul evocării membrilor familiei). Chiar dacă atacurile antipartinice și antisocialiste fățișe par lipite, adică adăugate după 1990, meritorie rămâne reasamblarea acestor fragmente cu o sută de figuranți și protagnist (în fond, o frescă a destrămării entropice) implicarea la persoana întâi a autorului fiind condiția obligatorie a credibilității artistice și civice.
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
reiterate în proza fantastică a lui Mircea Eliade explică prezența echilibrată a principiului feminine și masculine în scenariile inițiatice. Existența percepției temporale este specifică modului propriu de existență al materiei structurate la nivele inferioare, supuse imperativului temporal al legii ciclului entropic. La nivelul materiei nestructurate, în haosul preformal nu poate fi concepută noțiunea de spațiu și timp, așa cum filosofa și Mihai Eminescu în Sărmanul Dionis („Nu există nici timp, nici spațiu”). De asemenea in textele citate de Mircea Eliade în Yoga
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
lasă impresia că s-au petrecut mai multe vieți... Prietenia noastră a început în timpul lung, palid, minimalizator al fostului regim, în acel plictis sub presiune constantă și îngustare de orizont. Fiecare trăia challenge-ul de a nu ajunge să se dizolve, entropic, în acea ambianță. Se știe că spațiul privat, al familiei și prietenilor, a fost o soluție compensatoare. Pentru mine, prietenia cu Gabriela, prețioasă în multe feluri, a avut atunci și această enormă valoare. Nu știu dacă există artiști care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
teoria informaticii și ciberneticii nu atât de mult ca o formă a new media, ci, mai degrabă, ca un spațiu informațional, care este trasat de tendințele bio-psihice ale sistemelor deschise, așa cum sunt tendințele referitoare la divergențe, incompatibilități și creșterea nivelurilor entropice ale întâmplării și dezorganizării. Prin natura să, spațiul informațional este constituit de balansul centrifugal al Internetului și forțele dezorganizatoare de la nivelul haosului și colapsului, inclusiv arhitectură internă a network-ului, capabil de a se acomodă în diverse sisteme de comunicare, dar
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
poate fi mai costisitoare decât pierderile materiale sau financiare. Aici cercul se poate închide, pentru că restrângerea activității firmei poate conduce la alte pierderi de personal. Echilibrul este fragil într-o schimbare și este greu de asigurat; cum schimbarea înseamnă creșterea entropică a siste-mului, cineva trebuie să piardă. Aceasta este drama schimbării, dar schimbarea trebuie să se producă! "Nu subestimați forța oboselii și a arderii până la capăt"265. Schimbarea cere efort, uneori mult efort. Dacă vârsta medie a angajaților este prea înaintată
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
video să înregistreze episodul din seara asta al serialului Lege și ordine. E un serial difuzat pe Canalul 5, de care am devenit dependentă în ultimele două săptămâni petrecute cu Patrick la New York, când despărțirea noastră ținea de o realitate entropică. Entropia: deteriorarea constantă și inexorabilă a unui sistem sau a unei societăți. Antonimele ar fi ordine și liniște. Nu e de mirare că mi-a plăcut așa de mult serialul Lege și ordine,în care nu se dau prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aflate dincolo de granița plictiselii, fără trecut, fără viitor și cu un prezent care se tot Împuțina. Oare așa ar arăta un viitor axat pe odihnă? Nimic nu s-ar putea Întîmpla vreodată pe acest tărîm lipsit de afecte, unde mișcarea entropică netezește suprafețele a o mie de bazine de Înot. M-am Întors la mașină, calmat de zgomotele Îndepărtate ale șoselei de coastă. Urmînd instrucțiunile franțuzoaicei, am găsit drumul Înapoi spre indicatorul către Malaga și am reintrat pe autostrada de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să o ducă bine în viață, ne bucurăm și ne îndrăgostim pentru fericirea trupurilor noastre, ne sinucidem pentru că nu reușim să împlinim aceste țeluri. * Morala am împrumutat-o de la principiile de conservare ale naturii. În ceea ce numim rațiune, imităm efortul entropic al naturii, căruia îi acordăm corolarul abstract al utilității. Am preluat spiritual mecanica primarului. Nu știu de ce ne împăunăm atâta, nu suntem mai valoroși decât un ficat sănătos. * „Suntem mai aproape de morți pentru că nu ne mai stau în cale, nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
omul este o existență care nu are nevoie de lume. Dacă factorul spiritual prin care suntem oameni nu ar avea esență morală, moartea noastră nu ar avea nici un înțeles. Energia subiectivă în care ne presupunem s-ar confunda cu mecanica entropică a unui principiu al necesității absolute, a cărei perfecțiune s-ar anula prin înțeles. Perfecțiunea absolută nu are sens decât subminată de morală. Viața este anterioară lumii pentru ca lumea să se poată concentra în punctul perfecțiunii ei absolute, unde precedentul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
provocare a realului În limitele livrescului. Cultura se reîntoarce către natură spre a supraviețui; din impactul lor se naște hybrisul, la fel ca În tragedia greacă. Tragedia nu e omologabilă În nici una din cele două stări; doar fausticul provoacă situația entropică generatoare de tragic. (miercuri) În timp ce sunt În pat cu A., simt că ceva mă răpește din prezent și mă trage către imaginile pure din adolescență. Eu nici nu știu ceea ce fac În acest moment, mi se pare că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a răspuns nu vrea de ce nu vrea atunci faci ceea ce nu se poate trebuie nu pot cheam-o aici nu vine promite-i tot nu vine ameninț-o nu vine (operația de aranjare a elementelor distribuie un sens acolo unde vârtejul entropic ucide corpul pufos, umed de viață al cuvântului, ca o nară de cal În galop pe suprafața albă a zăpezii). Se ridică din fotoliu. Merse către ușă. Trecu prin fața oglinzii. Se uită În oglindă. Se opri. Un obiect mătăhălos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
interpune Între linia copacilor (și a spectatorilor neimplicați) și a doua linie, a celor masați la marginea gheții (mai apropiați deci de dansatoare și mult mai implicați În acțiunea de a o privi decât ceilalți), ce sunt distribuiți În mod entropic, fără să pară atât de atenți la ce se Întâmplă pe gheață și mai degrabă atenți la propria lor imagine, ce va fi imortalizată pe peliculă (aceasta, fotografierea, fiind mai importantă decât existența agonică a dansatoarei); un tată Își ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
două jurnale se articulează În puncte de fugă rupte de intervenția vocilor (Vocea naratorului și Vocea lectorială); textul exhibează nu numai mecanismele producerii, ci și ale receptării. Decodarea jurnalelor este facilitată de prezența unui motto Împrumutat din S. Kierkegaard: Înalt entropice, cele două personaje traversează o dialectică a stărilor paradoxale ale conștiinței, alternativele unui existențialism de sorginte expresionistă, ce aspiră la depășirea condiției medii. Tehnica mise-en-abîme aglutinează, În jurnale, o substanță epică eterogenă: impresii din copilărie și adolescență, descrieri de locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]