2,103 matches
-
parțial interesele, recunoscând în primele condiția necesară a satisfacerii celor din urmă. Odată constituite, sistemele sociale își dezvoltă propria lor logică, căutând să modeleze într-un sens convenabil atitudinile și comportamentele membrilor săi. Dacă analizăm cu atenție cele două poziții enunțate aici - holismul și individualismul metodologic -, vom observa că fiecare se bazează pe presupoziții, corecte în esența lor, dar exclusiviste. În ierarhia complexă de sisteme, subsisteme și suprasisteme din care este compusă viața socială, există, în viziunea celor două poziții, doar
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu există nici o inegalitate de natură; inegalitatea au introdus-o oamenii, într-un mod artificial, nenatural. Putem considera că această relatare sinceră asupra procesului de raționare este adevărată? Adică, realmente acesta a fost, în mare, procesul de cristalizare a concluziei enunțate mai sus în mintea lui Rousseau? Teoria marxistă a ideologiei sugerează un răspuns negativ. Relatarea sinceră a lui Rousseau este tipică pentru iluziile pe care și le face ideologul. „Dat fiind că este un proces de gândire, continua Friedrich Engels
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
folosit în acel moment este o chestiune de accident, fără vreo legătură cu dinamica mare a comunității. Problema este: în acest caz, evenimentul „un împărat puternic sau slab” este de natură să modifice semnificativ dinamica sistemului? Dacă da, atunci principiul enunțat mai înainte, „evenimentul nu modifică structura”, nu va mai fi valabil. Un împărat puternic ar putea să facă două lucruri distincte: a) dacă criza în care a intrat imperiul este atât de profundă, încât practic nu există soluții satisfăcătoare, oricât
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
problema), spontan va apărea tentația de a ieși la plimbare. Ceea ce în sociologie se numește mecanism spontan reprezintă cel mai adesea un mecanism de tip cibernetic. Desigur, în cazul comportamentului uman, în cele mai frecvente situații, cum este și cea enunțată mai înainte, delimitarea dintre mecanismul spontan-cibernetic și cel decizional-cognitiv este dificil de realizat. În fapt, cele două mecanisme sunt adesea complementare, activitatea umană fiind caracterizată printr-o oscilație între modul cibernetic și cel decizional de rezolvare a problemelor. Să luăm
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
detaliu diferitele abordări cognitiviste utilizate în prezent de către terapeuții comportamentaliști. Ne vom limita la o descriere succintă a unor modele care influențează cel mai mult în prezent practica clinică. Cititorul va constata că, în cazul unor teoreticieni, multe dintre variantele enunțate mai sus sunt combinate, în timp ce alții preferă o variantă anume. Modelul învățării sociale a lui Bandura Interesându-se de problemele învățării prin imitație, pe care o consideră una dintre sursele esențiale ale învățării, alături de învățarea prin contiguitate-repetiție și învățarea prin
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
chimice: aceasta a fost o susținere puternică, avandu-si originea în ideea originală a lui Democrit, ca toate transformările chimice nu sunt decât rearanjări ale 41 unor unități fundamentale neschimbătoare. La fel de importantă a fost și legea proporțiilor definite, descoperită și enunțata de chimistul german Joseph Louis Proust (1754-1826) în anul 1801, care spune că la formarea unui compus dat, elementele se combină totdeauna între ele într-un raport de masă riguros determinat. John Dalton, născut în anul 1766 la Eagesfield, în
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
poetice. Un pivot important al demonstrațiilor sale îl reprezintă studiile eminesciene - cel din Repere (1977), dar și comentariile succesive la Luceafărul, care mizează pe dimensiunea „neoonirică” a poemului. Un altul e reprezentat de analiza modelelor semiotice ale baladei, conform axiomei enunțate, conform căreia evoluția formelor românești de expresie poetică începe, ca punct de maximă realizare, cu poezia populară. Odată stabilite premisele, criticul survolează literatura română de la Anton Pann la Tristan Tzara și de la Ion Heliade-Rădulescu la Mircea Cărtărescu, trecând și prin
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
iar la sfârșit de săptămână nu se găsește în nici unul dintre magazinele menționate. Sectoare de activitate și forța de muncă existentă Percepția celor intervievați, este relativ diferită în ceea ce privește ocuparea localnicilor în alte sectoare de activitate decât cel agricol. Totuși, cifra enunțată se învârte în jurul a 20-25 de angajați (primăria are în evidențe, după ultimul recensământ, 64 de angajați), persoane care câștigă bani cu regularitate din alte activități decât cele agricole. În ceea ce privește practicarea agriculturii, intervievații au răspuns promt, afirmând că majoritatea sătenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
în predarea obiectului de învățământ respectiv. Astfel, disciplina didactică, structurată după o serie de principii curriculare moderne, înglobează la nivel de conținut elemente structurale dinamice și orientate funcțional. * Principiile metodice care ar trebui să stea la baza formării cadrelor didactice, enunțate și prezentate de profesorul Dan Potolea de la Universitatea din București (vezi Potolea, 1980), sunt următoarele: • asimilarea progresivă a rolurilor profesionale, poziție opusă mentalității tradiționale conform căreia cadrul didactic își poate asuma oarecum dintr-odată și integral responsabilitățile didactice (ca soluție
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
beneficieze de acele informații științifice, esențializate, ordonate logic și coerent, astfel încât să poată fi respectate exigențele curriculare. Deși normativitatea didactică tinde să fie centrată nu pe principii, ci pe acțiuni metodice specifice, se poate desprinde o singură concluzie: principiile anterior enunțate nu pot fi eludate, deoarece sunt constante ale procesului de instruire, de care profesorul trebuie să țină seama pentru a-și asigura succesul profesional. Tentativele de modernizare ale principiilor sunt restructurări și resistematizări ale acestora, esența desprinsă fiind aceeași. 7
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
pe care o dă Kant celor trei legi ale mișcării, în capitolul al treilea din Pmsn. Rațiunea acestei omisiuni este evidentă: legea a doua nu putea fi „demonstrată” în modul în care au fost „demonstrate” cele trei legi ale mișcării enunțate de către Kant, adică derivate printr-un șir de raționamente în care toate premisele sunt principii a priori. Examinarea deosebirilor dintre cele trei legi ale mișcării, formulate de Newton, în cartea a cărei primă ediție apare în 1687, și în lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Intrarea în scenă a lui Marlowe, discutată pe larg în orice abordare a Somnului de veci, este importantă nu doar pentru sugestiile privind definirea personajului, ci și pentru terenul deschis unui cu totul alt gen de literatură. Temele și motivele enunțate acum vor supraviețui de-a lungul întregii cariere a lui Chandler, fără a se uza total vreodată. Nu este cazul să reiau aici discuția despre avatarii lui Marlowe, despre personajele din povestirile anterioare ale lui Chandler unde, sub nume diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înceteze să mai scrie despre el. Ideea de a ne oferi o imagine profund modificată a acestuia fie ar fi deschis, la rândul ei, cărarea parodiei, fie ar fi urmat drumul înfundat al grotescului. Și totuși, Chandler perseverează. Credincios logicii enunțate, romanul la care a scris în ultimele luni ale vieții ni-l înfățișează pe Marlowe însurat, absorbit în lumea fad-strălucitoare a miliardarilor, devenit un fel de anexă scufundată în bani a unei soții pe care o vedem, încă de la primele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
într-un sistem ce acordă un număr redus de grade de libertate (indiferent de conduita deținutului, acesta nu poate fi însă plasat într-un sistem mai restrictiv decât cel stabilit prin hotărârea judecătorească de condamnare). Configurarea executării detenției pe principiile enunțate anterior conduce la organizarea spațiului social al penitenciarului ca loc alcătuit din „lumi distincte”, populate de indivizi asupra cărora presiunile membrilor administrației sunt exercitate în mod diferit. Fiecare dintre aceste „lumi” are ca elemente definitorii diferitele grade de libertate (atât
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
alte instituții ale Ministerului de Interne sau chiar de către ofițeri din Serviciul Cadre și Învățământ al DGP. Aceste dosare erau păstrate În arhiva DGP-ului, iar fișele de Înlocuitor rămâneau În locul dosarului În momentul când acesta era retras În scopurile enunțate mai sus. Lucrătorul de cadre care utiliza dosarul semna de primire/restituire În fișa de Înlocuitor, menționând datele la care l-a retras/restituit. Fișa de evidență se Întocmea la angajare și se păstra la organul de personal (cadre) al
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
făcuse deja - angajamentele, jurămintele militare, diversele cursuri de ideologizare și, mai târziu, ordinele superiorilor ierarhici, sunt toate piese ale aceluiași puzzle legitimator de acțiuni violente. Declarația autobiografică a maiorului Andrei Bănică, menționată În cursul prezentului studiu, demonstrează nu doar cele enunțate anterior, ci, mai mult, o interiorizare profundă a mesajului comunist la acești oameni-marionetă. Ei devin practic recunoscători pentru șansa de a se afla În barca puterii. Tot Hayek, concluzionând, afirma că, pentru funcționarea utilă a aparatului totalitar, se vor găsi
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
conceptuală a bazei de cunoștințe a organizației este redată schematic în figura următoare. Astfel concepută, baza de cunoștințe prezintă atributele unei memorii organizaționale extinse, menită să susțină cognitiv proiecte autonome specifice și să beneficieze cumulativ de rezultatele lor. Mizele strategice enunțate mai sus angajează actorii organizaționali în comportamente articulate sinergic, și anume de co-elaborare (generare interactivă de cunoștințe noi), co-învățare (validare reciprocă a noilor achiziții cognitive), cogestiune a cunoașterii capitalizate. Ele se referă la cunoașterea organizațională ca resursă, dar și ca
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
La un inexistent, dar și la un presupus „grad zero” al scriiturii. 1.3.3. Imagine și iconicitate Ne putem întreba în mod firesc ce legătură au toate aceste nuanțări teoretice cu jurnalismul. Aparent, ne îndreptăm spre confirmarea premisei deja enunțate: prin folosirea figurilor stilistice, limbajul jurnalistic aparține literaturii. E foarte greu să demonstrăm contrariul, dacă nu acceptăm că, în jurnalism, figura (în sens general) încetează să mai fie element poetic definitoriu și subtil vehicul semantic. Figura se impune printr-o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
un nou referențial în învățare, atragerea internetului ca sursă și mijloc didactic, multiplicarea în timp real a legăturilor dintre partenerii educației mediate de calculator, raportarea la cyberspațiu ca mediu privilegiat și informatizarea educației în genere constituie exemple concludente ale evoluției enunțate. Nu înseamnă că totul în materie de educație se mută dinspre actual către virtual. Fără o necesară și o precisă actualizare (a unor cunoștințe, deprinderi, valori), nu poate fi vorba despre virtualizare. Ceva nu poate să apară din nimic. Virtualul
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
B. are o unitate tematică la limita monotoniei. Natura „neurastenizată”, cerul de „cenușă”, asocierea frecventă toamnă-moarte, „paloarea ftiziei în frunze” compun un arsenal poetic previzibil. În noaptea „lichidă” se strecoară nota funebră a unui „timp bolnav”. Plânsul interior, mai mult enunțat decât trăit, tristețea („culoarea iubită îmi e cenușiul”) alunecă în stări evanescente. Mai rar, O noapte de vară citadină aduce acorduri de jazz și frenezia orașului cosmopolit. În poezia peisajului și a anotimpurilor se strecoară meditația trecerii timpului, dar, depășit
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
În acea primă zi și În toate zilele de după aceea Calliope se ivise pe marginea piscinei Într-un costum de modă veche dintr-o bucată, cu fustiță. Fusese al Sourmelinei În anii 1950. Îl găsisem Într-un cufăr vechi. Intenția enunțată era aceea de a arăta amuzant, dar eram de fapt recunoscătoare pentru acoperirea completă oferită. Îmi atârnam și un prosop de plajă la gât sau purtam o cămașă Lacoste peste costum. Partea superioară a costumului mă avantaja și ea. Cupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
caz, am trăi într-o lume unde nu se poate vorbi în mod propriu de ceva absurd. Este aproape șocantă o astfel de concluzie. Însă ea decurge aici din ceea ce Heidegger însuși spune. Este la fel de surprinzătoare ca și o alta, enunțată mai sus, anume că, dacă orice poate fi privit ca simplă prezență, atunci orice poate să apară lipsit de sens și în cele din urmă absurd. Din aceste motive, îmi este greu să înțeleg de ce spune Heidegger că „orice ființare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acest caz, am trăi întro lume unde nu se poate vorbi în mod propriu de ceva absurd. Este aproape șocantă o astfel de concluzie. Însă ea decurge aici din ceea ce Heidegger însuși spune. Este la fel de surprinzătoare ca și o alta, enunțată mai sus, anume că, dacă orice poate fi privit ca simplă prezență, atunci orice poate să apară lipsit de sens și în cele din urmă absurd. Din aceste motive, îmi este greu să înțeleg de ce spune Heidegger că „orice ființare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai exact, cea care a urmat după 1960) ar putea fi desemnată ca apogeuun summum al politicii externe românești (ca gândire și practică) și al înfăptuirilor de răscruce a destinului. Dar, indiferent care ar fi răspunsul la problema mai sus enunțată (și suntem bucuroși că am avut privilegiul de a ne pune o asemenea întrebare), rămâne indiscutabil, ca motiv de mândrie națională, faptul că România a avut în secolul trecut (în perioada 1960-2000), o politică externă strălucită, de anvergură mondială, una
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de vedere juridic, a "doctrinei suveranității limitate". În virtutea acestei abordări, autorii accentuau necesitatea ca raporturile dintre statele participante să fie guvernate de un ansamblu de principii inderogabile, aplicabile în integralitatea lor, fără condiționări, rezerve sau excepții de orice fel. Principiile enunțate alcătuiau următorul decalog: ● Respectarea suveranității și independenței naționale; Respectarea egalității în drepturi a popoarelor și a dreptului lor de a dispune de ele însele; ● Respectarea egalității suverane a statelor; ● Respectarea integrității teritoriale a statelor și inviolabilitatea granițelor lor; Neamestecul în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]